Se întâmpla uneori totul să fie bine. Așa cum în familia interpretei Alsu și a businessmanului Ian Abramov. Două persoane absolut compatibile, care se înțeleg din priviri. Probabil aceasta este dragostea adevărată. Despre aceasta mărturisește chiar Alsu. Și o crezi. Asta pentru că în cei 15 ani în care o vedem pe scenă, ea a fost sinceră cu ea însăși. Astăzi, ca și la început de carieră, cântecele lui Alsu de fapt sunt aceleași – lirice, sincere și luminoase. La fel, ca și dânsa.
Sunteți împreună, și sincer sunteți un cuplu armonios. Înseamnă oare asta, că în ceea ce ține de stil și modă aveți viziuni comune?
Acum da. Însă când abia am început să ne întâlnim, arătam foarte diferit. Ian avea 27 de ani, și purta doar costume, neapărat cu cravată și batistă din mătase. Mi se părea foarte sever, însă foarte elegant, iar look-ul îl făcea să arate un pic mai matur. Eu însă, dimpotrivă – mă îmbrăcam ca un teeneiger. Țin minte, la prima noastră întâlnire el a venit într-un costum la dungă, cu nasturii încheiați, părul pieptănat la spate. Iar eu purtam blugi rupți, adidași și un chipiu.
Cu siguranță că nici o revistă nu v-ar fi desemnat cel mai stilat cuplu?
- Cu siguranță (zâmbește). Însă timp de 8 ani de când suntem împreună, totul s-a schimbat. Noi, desigur ne-am influențat reciproc în acest sens. De exemplu, până a mă întâlni pe mine, Ian nu avea în garderobă nici o pereche de blugi. (Zâmbește). Stilul îl reflecta integral pe el – această persoană se pare că nu se relaxa nici pentru un minut. Chiar și eu îi spuneam: scoateți o dată acest costum, și îmbracă ceva mai lejer”. Iar el mă ruga să port pantofi pe toc sau niște cizme stilate. Eu pe atunci purtam ugg-uri, iar el, ca și orice alt bărbat, vroia să vadă alături o tânăra elegantă. Treptat am început să-mi schimb stilul, și am făcut acest lucru cu plăcere. Poate Moscova m-a influențat într-un fel. Totuși fetele de aici iubesc să se îmbrace frumos, spre deosebire de cele din Londra. Și eu am început să port tocuri în fiecare zi. Cu timpul, a început să-mi placă prima imagine a lui Ian, îl admir când poartă costum, în special din 3 piese. Probabil, odată cu vârsta se schimbă și stilul, și cred că acum, noi cu Ian arătăm armonios la maxim.
Probabil, atunci când ați început să vă cunoașteți reciproc, v-ați schimbat nu doar aspectul?
- Ian multe m-a învățat în acești ani cât suntem împreună. De exemplu, să fiu mult mai atentă față de cei din jur. Întotdeauna m-a uimit atenția și recunoștința lui față de oameni. El niciodată nu uită binele, fie cât de mic. El are foarte mulți prieteni și este gata să-l ajute pe fiecare în parte în orice clipă. Și nu trebuie nici măcar să-i mulțumești.
Recent despre dvs. cineva a zis următoarele: ”Ea atât de mult își iubește soțul”.
- (Zîmbește). Probabil, pentru că eu nu îmi ascund emoțiile și sentimentele nici de public, nici de soț. Cineva se comportă altfel, cineva se teme de diochi, le este frică dacă soțul va ști de sentimentele pe care le are. Eu nu am astfel de temeri. Dacă iubesc, atunci nu doar vorbesc despre aceasta. Acest lucru se citește în ochii mei, în comportamentul meu. În fiecare dimineață din ultimii 8 ani, noi ne trezim fericiți unul lângă celălalt. Noi însă suntem oameni, desigur că ne certăm, de toate se întâmpla, însă în linii generale avem o familie unită, și în mare parte grație lui Ian. El mă susține în viață. Știți, astăzi simt accesași încredere în ziua de mâine, pe care am avut-o în copilărie și adolescență grație tatălui meu. Tata a făcut în așa fel, ca noi – mama, eu și frații mei să nu ne facem griji pentru nimic. Eu m-am obișnuit că în familie totul decide bărbatul, de aceea pentru mine este o situație normală și obișnuită. Eu întotdeauna cer sfatul soțului în orice problemă – fie că este vorba despre educația copiilor, întreținerea casei sau chiar creație.
După care principiu vă ghidați atunci când alegeți haine pentru dvs, soț și copii?
- Pentru mine procesul de alegere al hainelor este foarte simplu: dacă îmi place, cumpăr haina. Eu nu mă gândesc la look. Poate de aceea, am un stil liniștit, nu prea în vogă, mai degrabă classic. Nu sunt o faschionistă, nu sunt înnebunită după shopping. Nu am această necesitate. Port ceea ce îmi este confortabil. Desigur, că o rochie trebuie să fie frumoasă, însă trebuie să fie și comodă, pentru a ieși în scenă și a interpreta o piesă de 3 minute. Moda nu este sensul vieții mele, ci doar o completează. Spuneți-mi vă rog, pentru ce-i trebuie unui om 250 de genți?!. Îți trebuie o geantă nouă, de exemplu de culoare verde sau balerini de culoare roșie – mergi și îți cumperi cele necesare.
Oare Alsu nu are balerini de toate culorile curcubeului?
- Pur și simplu nu-mi trebuie atâtea perechi de balerini. Și fără ei sunt suficient de fericită. (Zîmbește). Desigur, că în adâncul sufletului rămân a fi o fetiță, și îmi plac rochiile frumoase, îmi pace să arăt ca o prințesă. Însă cu siguranță nu în fiecare zi.
Aveți în garderobă rochii de care nu vă puteți despărți?
- Da, sunt câteva. Este vorba de o rochie scenică Roberto Cavalli de culoare alb-negru, de care până în prezent își aduc aminte prietenii și fanii. Am purtat-o acum 10 ani în Yurmala. Poate cândva o voi îmbrăca. Păstrez cele două rochii de mireasă pe care le-am purtat în ziua nunții. Și încă câteva costume scenice. În rest, garderoba mea o eliberez de rochii. Asta pentru că orice vestimentație o port nu mai mult de două-trei ori, mi s-a acumulat un număr impunător de rochii de gală. În ajun de Anul Nou am organizat o acțiune de caritate – am vândut toate costumele scenice și rochiile de seară. Iar banii câștigați i-am donat unei case de copii. Mi-a plăcut foarte mult această acțiune, cred că voi organiza evenimente similare.
Shopping-ul nu este un hobby-ul dvs. Aveți locuri preferate unde vă place să cumpărați haine?
- Nu este important unde, ci cu ce dispoziție faci cumpărături. Dacă caut ceva concret și nu găsesc, atunci să mergi prin magazine este un adevărat chin. Se întâmpla însă să fiu la odihnă, când am mult timp liber, îmi place să merg la cumpărături. Chiar și împreună cu soțul. El are foarte multă răbdare în acest sens. Se poate așeza pe un divan și să aștepte liniștit până când eu probez ceea ce îmi place. Ian nu mă va grăbi, niciodată nu se va indigna, la ce-mi trebuie o rochie în plus sau o geantă?
Pentru că nu aveți 25o de genți.
- Pentru că îi place să mă bucure. El deseori singur îmi aduce din deplasări ceva drăguț. Și trebuie să recunosc, că întotdeauna este ceva necesar și foarte frumos.
Alsu, povestiți-ne despre vacanța voastră din această vară?
- Recent am revenit din Thailanda, unde ne-am odihnit cu toată familia. Chiar și Ian și-a permis o vacanță de trei săptămâni alături de mine și fiice. A fost o odihnă necesară și bine-meritată pentru el, deoarece muncește foarte mult. Fetele nu l-au lăsat nici măcar pentru un minut – se jucau cu el, de fapt agățau de gâtul lui (Zîmbește). Pentru mine, astfel de momente sunt foarte importante. Îmi place să urmăresc dintr-o parte aceste clipe emoționante și mă simt o femeie fericită.
Sursa: hellomagazine.com
