Se spune că atunci când devii mamă îți porți copilul în inimă pentru totdeauna. Dacă până acum ne gândeam că e doar o exprimare metaforică, oamenii de știință au dovedit că e la propriu. Din punct de vedere biologic, material genetic din copilașul purtat în burtă rămâne în corpul mamei ani buni după naștere.
Transferul de celule către corpul mamei se numește microchimerism fetal sau feto-matern. Cu alte cuvinte, este o amprentă pe care bebelușul o lasă „amintire” locului în care și-a petrecut 9 luni. Magia acestor celule, rămășițe, pe care bebelușul ți le dăruiește este că ele nu rămân în uter, ci migrează către alte organe. Nu e cazul să te sperii. Această mișcare celulară aduce beneficii considerabile mamei prin revigorarea celulelor locurilor în care se instalează.
Cercetătorii de la Universitatea Stanford au fost cei care au făcut public termenul de microchimerism în anii ’70, însă ulterior au existat și alti oameni de știință care au extins studiul relevând faptul că în corpul unei mame cu mai mulți copii, se regăsesc celule care au aparținut fiecărui făt.
Potrivit cercetătoarei Amy Boddy, motivul pentru care celulele migrează din corpul fătului în cel al mamei e acela de a asigura susținerea bebelușului după naștere prin lactație și afecțiune. Este un fel de „poliță de asigurare” că mama va continua să-și hrănească puiul și să aibă grijă de el și după naștere. Cu alte cuvinte, fătul îi transmite aceste celule mamei pentru a se asigura că-l va proteja și după naștere.
De asemenea, există echipe de oameni de știință care încearcă să-și dea seama cum aceste celule fetale pot trăi în corpul mamei zeci de ani după sarcină. Un răspuns la această întrebare ar putea deschide noi orizonturi în ceea ce privește transplantul de organe sau tratarea bolilor autoimune. Există și studii care sugerează că celulele fetale, asemănătoare cu celulele stem, pot contribui la vindecarea rănilor mamei și că o pot proteja împotriva Alzheimer-ului.