Tradiţia ceaiului, o componentă importantă a identităţii Marii Britanii, este în declin în această ţară, arată cele mai recente date.
De fapt, britanicii şi-au pierdut interesul pentru ceai de câteva decenii, potrivit The Conversation. Consumul a scăzut în mod constant din 1956, când a fost atins „vârful”.
În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, englezii primeau doar 56 de grame de ceai de persoană pe săptămână. Între timp, consumul a scăzut la mai puţin de jumătate din această cantitate.
Britanicii beau în prezent, în medie, doar opt ceşti de ceai pe săptămână, faţă de 23 în 1974, notează Sky.
Scurtă istorie a ceaiului în Marea Britanie
Asociat cu stilul de viaţă englezesc, ceaiul îşi datorează popularitatea în Marea Britanie unei prinţese străine din secolul al XVII-lea.
Nu se poate spune că Ecaterina de Braganza, soţia regelui Carol al II-lea al Angliei, născută în Portugalia, este cea care a introdus ceaiul în această ţara, dar a avut cu siguranţă o contribuţie importantă la răspândirea consumului băuturii, foarte apreciată în cercurile aristocratice ale vremii, potrivit UK Tea and Infusions Association.
În acea perioadă, cei mai mulţi britanici preparau ceai verde din China, pe care îl serveau în ceşcuţe de porţelan fără toartă. Deşi unii îl preferau cu puţin zahăr, ceaiul era servit aproape întotdeauna fără lapte. Cativa dintre ei preferau „bohea”, un tip de ceai negru chinezesc.
Metoda britanică tradiţională de preparare a ceaiului – ceai negru, servit de obicei cu lapte şi zahăr – are o origine mai recentă. Începând cu anii 1850, au luat avânt importurile de ceai din India, iar britanicii au făcut de atunci o pasiune pentru aromele Assam, Darjeeling şi Ceylon.
În India şi Sri Lanka, ceaiul era cultivat pe plantaţii vaste, administrate şi finanţate în special de companii britanice, care angajau un număr mare de muncitori indieni.
Spre deosebire de procesele de producţie manuale ale micilor proprietari din China, producţia de ceai în India Britanică a fost mecanizată aproape în totalitate până la începutul secolului al XX-lea.
Tot în secolul al XX-lea a fost adoptat şi pliculeţul de ceai, o invenţie americană, care le-a oferit consumatorilor mai mult confort, în timp ce companiilor de ceai le-a adus câştiguri financiare semnificative, deoarece au putut reduce atât calitatea, cât şi cantitatea necesare pentru a-şi satisface clienţii.
Gusturi în schimbare
Declinul consumului de ceai cunoscut în prezent în Marea Britanie poate fi atribuit schimbării gusturilor, precum şi concurentei în creştere din partea unor băuturi calde mai atractive servite de marile lanţuri de cafenele, preferate în special de tineri.
Potrivit The Atlantic, este vorba mai degrabă de dezvoltarea unei culturi a cafelei, şi nu de un consum exagerat, cafenelele devenind locul de întâlnire preferat.
În acelaşi timp, deşi consumul de ceai tradiţional a înregistrat un declin, cererea pentru alte tipuri de ceai, considerate mai sănătoase, a crescut constant între 2012 şi 2014, arată o analiză din vara anului trecut.
Ceaşca de ceai continuă să facă parte din viaţa de fiecare zi a multor britanici, aceştia fiind întrecuţi doar de irlandezi în ceea ce priveşte consumul pe cap de locuitor, potrivit UK Tea and Infusions Association.
