Îndemnul unei mămici: “A naște copii nu înseamnă a renunța la sine, la vise, la muncă, la frumusețe”

După incidentul tragic de ieri, în care o mamă și-a înjunghiat propriii copii, Natalia Efros a scris un îndemn pentru toate mămicile. Femeia susține că totul pornește de la societatea în care trăim și de la ideile pe care ni le impune aceasta.

În postarea sa, Natalia își povestește propria istorie, spune cum a reușit să treacă peste prejudecăți și să facă ceea ce-i spune inima, cu toate că avea doi copii acasă!

“După prima sarcină, am ieșit la muncă atunci când băiatul meu avea 10 luni, când s-a născut fetița, a trebuit să ies când dânsa implinea o lună, evident am fost judecată de prietene, de rude, de colege de birou, unii ziceau că sunt „mamă-erou”, alții „nebună de legat”, dar de fiecare dată am ieșit la muncă, am început să socializez imediat, pentru că asta mi-a asigurat spiritul calm și confortabil, dacă vreți a fost o formă de a scăpa de depresia post-natală. Adevărul este că femeile fiind capturate de tradiții misogine, trăind într-o societate patriarhală în care rolul suprem e cel de a face copii și borș devin ostatice ale propriilor frustrări, ajung să se urască, să îi urască pe cei din jur, uneori propriii copii (vorbind despre cazul din această dimineață). E de judecat oare? Cred că nu, mai degrabă e nevoie de o școală a mamelor, a femeilor, prin care să fie educate că a naște copii și a face familii nu înseamnă a renunța la sine, la vise, la muncă, la frumusețe. Or, certitudinea mea este că femeile cu aripi pot dărui copiilor zbor, aici mai apare o necunoscută în ecuație: oamenii dragi - fie soțul, fie părinții, surorile, prietenii. Ei tot au un rol covârșitor! Atâtea situații în care bărbații neagă nevoia femeilor de a mai avea viață în afara vieții cu ei, părinții (mamele - și ele cu o moștenire bolnavă în acest sens) de multe ori condamnă în loc să fie cel puțin neutri. Deci nu condamnăm, mai degrabă să ajutăm fiecare cum poate ca acest fenomen să se diminueze, eu spre exemplu încerc să încurajez toate femeile din preajma mea să își dea frâu liber viselor, chiar dacă acasă au tone de haine de călcat, chiuveta plină, copiii murdari sau alte un milion și ceva de chestii de făcut.

Revenind la cazul de dimineață, această biată femeie este dovada ignoranței față de propriul eu, dar și ignoranța celor din jur, probabil o fi existat atâtea momente care anunțau nefericire, dar s-a tăcut, s-a uitat, s-a lăsat pentru altă dată.

Femei, creșteți-vă aripile și nu uitați că altă dată poate fi târziu!”