Fotograful Phillip Toledano a devenit pentru prima dată tătic atunci cînd a împlinit patruzeci de ani. Copiii niciodata nu au reprezentat visul vieții sale și nici un scop anume. Phillip recunoaște că a facut față cu greutate momentelor cand în ospeție la el veneau prieteni cu copii mai mici.
De aceea, Phillip a trăit sentimente amestecate, atunci cînd a apărut pe lume fiica sa, Lulu. El a trecut de la starea de teama la o iubire copleșitoare și necondiționată. Această trecere a exprimat-o intr-un proiect fotografic de excepție: "The Reluctant Father. Povestea tatălui fericit: "Cum nu doream să devin tată".
Cînd ai o prietenă, toată lumea te întreabă: "Cînd te căsătorești?". Și uite te căsătorești. Acum, toată lumea te întreabă: "Cînd planificați un copil?". Și apare pe lume și copilul. Și din nou te întreabă: "Cînd planificați al doilea?"
Am fost în sala de nașteri și am vazut cum s-a născut Lulu. Am experimentat un sentiment ciudat: am devenit eu tată? M-a cuprins la acel moment un val de iubire? Nu sunt sigur.
La întrebarea "Îmi place să fiu un tată" toți se așteptau doar la un singur răspuns. Cînd le-am spus "nu", ei arătau nedumeriți.
Cand s-a născut Lulu, soția mea Carla a dispărut.
Mi-era dor de noi. De noi doi. De tăcerea noastră și de spațiul nostru.
Am fost înlocuit cu un extraterestrul mic.
Somnul liniștit pentru următorii 3 ani la fel a disparut.
Ceea ce facea Lulu era de nedescris. Ca într-un documentar despre natura sălbatică.
Eram foarte fericit atunci cînd pentru prima data Lulu a strănutat. Cel puțin are ceva uman în ea.
Nici măcar cîinele nostru nu a manifestat interese față de Lulu. Cu excepția cazurilor, cînd ea mînca. Acest proces îl fascina.
Îi este foame sau nu? Îi este rece sau cald? Comunicarea cu Lulu a fost ca un exploziv. Atunci, cînd ea adormea în brațele mele, eu plecam în liniște de frică să nu o trezesc. Doar o singură mișcare, chiar și cea mai mică și - BOOM. Începea să plîngă. Un plîns care mă scotea din minți.
Am făcut o farfurie cu imaginea lui Lulu. Și am arătat-o prietenilor ca răspuns la o solicitarea de a arăta imagini cu copilul. Am crezut ca a fost amuzant. Carla nu a apreciat.
Mai rău decat strigătul unui copil poate fi așteptarea lui. Mai ales dacă este 2 noaptea și tu esti în pat.
Și toate aceste încălzitoare de biberoane și sterilizatoare pe care trebuie sa le iai cu tine oriunde. Într-adevar, într-un mall plin de microbi poate și ai nevoie de ele. De ce părinții le cumpără copoiilor atîtea jucării viu colorate? Oare cînd omul are doar 5 luni, el nu manifestă interes față de orice? Fie o mapă pentru documente sau o căldare? Părinții sunt gata să cumpere copilului orice, doar ca acesta să doarmă mai mult și să plîngă mai puțin.
Cand Lulu va avea douazeci de ani, eu voi avea șaizeci. Mă va considera om bătrîn? Sau vom fi prieteni?
Ce păcat că părinții au murit înainte de nașterea lui Lulu. Le-ar fi placut de acest copil. Aș dori foarte mult să o întreb pe mama: cum am fost în copilarie?
Este un pic trist, dar eu devin un tată mediu. Eu nu am avut în gînd niciodată să fotografiez copii. Dar acum, împreuna cu prietenii primul lucru pe care ăl fac e în a scoate iPhone-ul meu să le arat pozele fiicei: ”Știu, că nu vă plac fotografiile cu copii sau bebeluși, Lulu însă e deosebită ”.
Privind înapoi, eu văd prin ce metamorfoză extraordinară am trecut. Dintr-un observator detașat am devenit un participant activ. Din fotograf m-am transformat în tată.
Umorul este ceea ce aduce oamenii impreuna. Acest limbaj l-am înțeles. După ce Lulu a vorbit despre el. Ne-am înteles unul pe celălalt.
Acest lucru este uimitor. În aceste imagini este atît de multa dragoste, ca niciodată.
Păcat că părinții mei nu au avut șansa să-și cunoască nepoțica. Mamă, tată, îmi este foarte dor de voi. Eu deseori îi povestesc lui Lulu despre voi. Mă gîndesc des la ce mi-au oferit părinții mei și aș vrea ca cel puțin o parte să ofer lui Lulu.
Vreau să îmi cer scuze în fața Carlei. Știu că nu i-a fost ușor cu mine.
Vreau să-mi cer scuze față de Lulu. Odată ea va vedea aceste imagini și va citi aceste cuvinte. Vreau să știi că mă bucur că te am. Eu chiar te iubesc, Lulu.
Sursa: adme.ru
