În mod tradițional, femeile și-au asumat întreaga responsabilitate pentru treburile care implică curățenia în casă: spălarea rufelor, curățarea toaletei, spălarea vaselor. Bărbații, pe de altă parte, sunt adesea asociați cu îngrijirea gazonului și a grădinii, scoaterea gunoiului sau spălarea mașinii.

Astăzi, femeile “se văd pe sine ca fiind retrogradate la sarcinile pe care oamenii nu le consideră de dorit”, susțin cercetătorii. Asta duce la resentimente.

Deci, cine spală vasele, până la urmă?

Un raport al Consiliului Familiilor Contemporane (CCF), o organizație nonprofit care studiază dinamica familiei, sugerează că răspunsul la această întrebare poate avea un impact semnificativ asupra sănătății și longevității unei relații.

Studiul a examinat o varietate de sarcini de uz casnic – inclusiv cumpărăturile, spălarea hainelor și curățarea casei. A constatat că, pentru femeile aflate în relații heterosexuale, cea mai importantă sarcină pe care și-ar dori să o împartă este spălatul vaselor.

Femeile care spală singure vasele de fiecare dată au raportat mai multe conflicte în familie, satisfacție puțină în relație și chiar sex mai puțin decât femeile cu parteneri care ajută. Cuplurile care își împart responsabilitățile de spălare a vaselor par să aibă relații mai bune.

Potrivit cercetărilor, acest lucru se datorează faptului că un cuplu poate face asta ca o echipă. Atunci când fiecare partener se ocupă de o parte din sarcinile gospodăriei, le împart în două moduri.

Ei fie împărt treburile în casă – “tu gătești, eu spăl vasele”, sau “tu gătești luni, eu voi găti marți” – sau le fac împreună, în același timp. Mai mult decât alte treburi de uz casnic, spălarea veselei poate fi împărțită în roluri distincte: “Tu le speli, eu le șterg. Tu le clătești, eu le strâng de pe masă.”

În concluzie, lucrul în echipă este cea mai bună soluție!