Ceea ce îi spui copilului în timpul mesei este la fel de important ca ceea ce servește. Și asta pentru că mesajele pe care i le transmiți micuțului tău despre ce are în farfurie pot avea un efect puternic (atât în bine, cât și în rau), așa că asigură-te că îi spui frazele corecte și evită-le pe cele care poate fi contraproductive.

mamaplus

Influența părinților asupra obiceiurilor alimentare ale copiilor

Educarea obiceiurilor alimentare ale copilului începe după naștere sau odată cu diversificarea și durează până la vârsta adultă, dar ar fi bine să te asiguri că orientările dietetice care vor urma ca adulți sunt cele mai potrivite.

Deși poți crede că educarea obiceiurilor alimentare constă doar în a-i oferi mâncăruri sănătoase și echilibrate, adevărul este că are multe nuanțe care pot afecta, în mod neintenționat, modul în care cel mic acceptă sau respinge mâncarea.

În primul rând, exemplul părinților este ceva vital care promovează atât acceptarea, cât și respingerea mâncărurilor. Dacă tatăl nu mănâncă ceva și manifestă dezgust sau dezinteres pentru acel fel de mâncare, copilul va avea tendința de a face și el la fel. Deci, este foarte potrivit ca toți din casă să urmeze aceeași dietă și să mănânce aceleași feluri de mâncare, copii și adulti.

În al doilea rând, includerea copilului în mesele de familie este absolut vitală, deoarece ajută la sporirea exemplului bun și pentru ca el să observe și să imite ceea ce fac adulții, ceea ce, dacă este cazul, e exact ceea ce îți dorești.

Ce nu ar trebui să îi spui copilului la masă?

1. Folosești mâncare ca recompensă sau pedeapsă

Folosirea frazelor care implică faptul că desertul este o recompensă dacă mănânci legume sau că acestea sunt o pedeapsă pentru un comportament greșit este total contraproductiv. Legumele sunt extrem de sănătoase și ar trebui incluse în orice dietă. Atunci când sunt folosite drept pedeapsă, cel mic va ajunge să le urască.

Ca adult, când alegi propria dietă, aceste alimente strălucesc prin absența lor. La rândul său, desertul (nu este vorba despre fructe, desigur, ci despre prăjituri, ciocolată sau înghețată) nu trebuie considerat o parte vitală a mesei, cu atât mai puțin să lași copilul să presupună că este necesar să mănânce ceva ce nu-i place pentru a obține ceva dulce. Nu ar trebui să oferi desertului mai multă importanță decât merită și este mai bine să-l limitezi la ocazii speciale.

2. Îl obligi să mănânce

Inacceptabil din orice punct de vedere, chiar dacă este vorba despre încă o bucățică de friptură sau încă o linguriță de supă, dacă cel mic a spus că nu vrea mai mult. Trebuie să respecți acest lucru. Dar, există două nuanțe - una, dacă nu dorește mai mult pentru că nu îi este foame, caz în care nu ar trebui să-i oferi un al doilea fel sau desert sau dacă nu dorește mai mult pentru că nu îi place, dar a depus efortul să încerce. În acest caz, nu trebuie să lași copilul nemâncat și îi poți oferi alt fel de mâncare.

3. Insiști că ceva îi va plăcea sau nu

Copilul însuși poate și trebuie să ia această decizie după degustarea mâncării. Treaba ta este să îl încurajezi pe cel mic să încerce, indiferent de părerea ta. Deși, evident, atitudinea ta (nu neapărat verbală, ci expresiile corporale și/sau faciale) față de mâncare va fi crucială atunci când se va decide dacă o va încerca sau nu.

Majoritatea copiilor decid dacă ceva nu le place pe baza a ceea ce văd în farfurie. În calitate de părinte, trebuie să-l încurajezi să guste mâncarea, chiar dacă nu pare „bună”, dar amintindu-ți mereu că încurajându-l să încerce nu înseamnă să-l convingi. Trebuie să fie decizia copilului și nu a adultului.

4. Etichetează copilul

Indiferent dacă îi spui că este înnebunit după dulce sau dacă îl acuzi că este plin de mâncare, singurul lucru pe care îl obții este că micuțul se încadrează în acea definiție și nu este capabil să se vadă altfel. Deși este adevărat că cel mic este selectiv cu mâncarea, în loc să-l acuzi că face așa, este mai bine să-l încurajezi să-și deschidă mintea și să încerce alimente noi. Încet și cu răbdare sigur va face asta.

Sursa