Nu îți umili niciodată copilul în public. Copiii mai fac greșeli și e normal să se întâmple asta

Părinții ar trebui să conștientizeze faptul că există o linie foarte fină între critică și umilire - iar umilirea copilului este ceva ce nu trebuie să faceți niciodată cu copiii voștri, mai ales atunci când vă aflați într-un spațiu public. Copiii își cunosc limitele însă au nevoie constantă de susțineri și încurajări din partea părinților, indiferent de situație. Nu toți copiii au numai note de 10 la școală, nu toată lumea câștigă competițiile sportive - cu toții facem greșeli în ciuda celor mai bune eforturi noastre, iar unii copii sunt mai sensibili sau introvertiți decât alții.

De asemenea, nu putem schimba întotdeauna felul în care arătăm, motiv pentru care umilirea sau critica modului în care arătăm sau ne îmbrăcăm este o idee groaznică. Uneori, ceea ce nouă ni se pare oribil, face parte din identitatea unui copil. Alegerile vestimentare sunt un exemplu bun, în special pentru adolescenți. Sau coafura. La fel și cu cine alege un copil să-și petreacă timpul.

Rușinea poate face copiii să se simtă ca și cum nu se pot schimba. În loc să-i motiveze, îi poate face să simtă că nu sunt capabili. Și drept consecință vor fi mai nesiguri pe ei și mai vulnerabili.
Umilirea îi poate face copiii să se simtă inconfortabili cu ei înșiși. Când oamenii pe care îi iubești cel mai mult și a căror părere contează cel mai mult, spun lucruri rele despre tine, poate fi mai mult decât rău - îți poate afecta stima de sine în moduri care pot deveni o vulnerabilitate.

Pentru a preveni aceste situații din care nimeni nu are de câștigat, regula este ca trebuie să ne oprim și să ne gândim înainte de a vorbi. Există două lucruri pe care ar trebui să te întrebi mereu dacă ești pe cale să-ți critici copilul:

• Este ceva ce pot schimba la ea/el?
• Este important să schimb acel lucru?

Fii cu adevărat sincer cu tine însuți cu privire la răspunsuri, în special la a doua întrebare. Dacă răspunsul la oricare dintre ele este nu, atunci nu este ceva de criticat. Nu vă riscați să îl umiliți și să afectați relația cu copilul dvs. și nu vă pierdeți timpul sau energia pe lupte care nu au sens.

Dacă răspunsul la ambele este da, atunci puneți-vă aceste întrebări:

• Este acesta un loc și un timp bun pentru a spune ceva copilului?
• Va ajuta interventia mea? Copilul meu are ceva de câștigat?

A critica un copil în public poate fi important, mai ales dacă a fost nepoliticos sau rău cu cineva sau a făcut ceva care ar putea fi nesigur. Dar în afara acestor circumstanțe, critica în public este complet negativă. De asemenea, poate să nu fie o idee grozavă să critici atunci când un copil este deja supărat sau când se află într-o situație în care trebuie să-și păstreze calmul sau să nu fie distras; asta înseamnă mai puțin despre rușine și mai mult despre a fi amabil și eficient.

Dacă un copil nu dorește cu adevărat să schimbe un comportament, atunci va trebui să vă gândiți la un alt mod de a-l ajuta. Ceea ce duce la ultima și cea mai importantă întrebare: Există un mod mai bun de a schimba acest comportament? Răspunsul la cel mai probabil va fi da.

Ne descurcăm cel mai bine în meseria de parenting, atunci când ne luăm timpul necesar pentru a înțelege de ce copiii noștri fac ceea ce fac, și găsim modalități de colaborare, de susținere, pentru a-i ajuta să facă alegeri sigure și sănătoase. Ca părinți, cuvintele noastre au putere; pe cât putem, trebuie să folosim această putere în bine.