Este dificil să o caracterizezi după o primă impresie. Firavă? Da. Perseverentă, exigentă? Da, poate. Dar și firavă, gingașă, o persoană care își iubește foarte mult familia. Cu toate acestea, Olgăi îi este cunoscută atât activitate de producător, cât și poziție de conducător. Multe alte lucruri despre această femeie extraordinară le-am aflat în urma unei discuții care a avut loc, într-una din cafenele din capitală. Ziua a fost frumoasă și însorită, iar timpul zbura ca gândul. Totuși, am reușit să vorbim despre multe lucruri.
Olga, nu sunteți originară din Moldova, nu-i așa?
Sunt ucraineancă, originară din Krivoi Rog (Кривий Ріг), dar de când m-am căsătorit locuiesc în Moldova, sunt deja 10 ani. Inițial, am trăit mai mulți ani la Moscova, mai târziu ne-am mutat în Moldova, pentru că toate rudele soțului locuiesc aici. Cea mai mare realizare este fiul nostrum, Maxim, care are 10 ani și pe care îl iubesc enorm. Cât despre familia mea, locuiește în Ucraina, unde situația politică la momentul de față este foarte grea. Eu sunt un patriot, deși mă consider și moldoveancă, și ucraineancă.
Cum se descurcă fiul la învățătură?
Dificil. El învață la un liceu destul de serios, liceul “A.Pușkin”, dar se descurcă bine, are rezultate bune. Acum înteleg ca el este o fire creativă, la fel ca mine, mai mult creativă, decât pragmatică.
Copiii noștri se deosebesc comparative cu noi la vârsta lor. Parcă sunt mai maturi, nu credeți?
Ba nu, eu cred că sunt la fel. Probabil, unica diferența este că acum există mai multă informație, pe care ei o absorb repede. Pe timpul nostru nu existau computere, Internet. Despre mine pot spune ca am fost un copil foarte timid, retras, în ciuda faptului că eram singurul copil din familie și eram înconjurată de multă dragoste. Copiii de azi însă nu sunt deloc complexați. Fiul meu este o persoană foarte deschisă. Pâna nu demult, își îmbrățisa și își săruta toți colegii. Profesorii considerau că acest lucru nu este normal, deși era doar o dorinta de a-și exprima dragostea lui față de oameni. Acum, odată cu vârsta, această reacție a dispărut. Eu am fost surprisă de atitudinea profesorilor, am constatat că în prezent, oamenii nu mai sunt atât de sinceri și deschiși în comunicare.
Și au o părere negativă despre tot.
Da. Un cunoscut de-al meu spunea ca adulții pur și simplu expulsează tot răul pe care îl au în suflet în calificarea acțiunilor copiilor.
Familia are de suferit în urma faptului ca mai tot timpul sunteți ocupată și vă dedicați totalmente lucrului? Și invers, nu suferiți din cauză că nu puteți fi aproape de familie tot timpul?
Lucrez foarte mult, dar asta nu înseamnă ca nu acord timp și atenție familiei. Fiul meu are ore prelungite, pâna la ora 16.00. Eu singură îmi planific programul astfel încât pâna la ora 16.00 să-mi termin toate treburile, iar restul timpului să fiu alături de familie.
Cum preferați să vă petreceți timpul liber? Cu părere de rău, în orașul nostru nu sunt multe locuri unde va puteți odihni împreună cu copilul.
Sincer vorbind, lecțiile și orele suplimentare ne iau o gramadă de timp și în weekend ... Dar încercăm: recent am vizitat Muzeul de Istorie. Am mers imediat după ore, și chiar nu am crezut ca totul este atât de interesant. Mai încercăm să mergem și la teatru. Chiar daca plănuim, nu tot timpul ne reușește să ne respectăm planificările.
Dar în vacanță, aveti parte de o odihnă activă?
Nu, nu, nu! Stăm tolăniți și atât! Am un mod de viață mult prea solicitant, așa că o altfel de vacanță nu este posibilă.
Cum este "comunicarea" fiului cu computerul? În prezent, mulți părinți se confruntă cu această problemă: cum să limiteze timpul petrecut în fața dispozitivelor electronice.
Desigur, îi fac observație, dar găsim limbă comună. Fiul mă respectă ca mama și îmi respect și cerințele. Ne-a întelegem în felul următor: mai întâi faci ce-ti cer și ce trebuie, și apoi, în timpul liber, faci ce vrei, după dorință.
Fiul dvs este atât de responsabil și de rațional?
Da, cu el nu am nicio problemă.
Minunat! De obicei, parintilor le este mai greu cu baieții.
Pur și simplu, el este foarte sufletist. Această calitate, îmbinată cu bunătatea lui, îi dă posibilitatea să perceapă lucrurile mai corect.
Acest lucru nu-l afectează? De regulă, copiilor receptivi și sensibili le este mai greu în societatea modernă.
Desigur, nu-i este ușor, dar el vede nedreptățile și luptă cu ele. Datorită acestui fapt el parcurge o altă etapă a vieții, învață ceva important, cum fără de asta?
Aveți o relație foarte apropiata cu el, bazata pe înțelegere și încredere. Aceste lucru nu se întâlnește foarte des. Și dacă va fo lovit cumva de soartă, dvs l-ați putea susține…
…el oricum mai devreme sau mai târziu va fi încercat de soartă. Din păcate, în zilele noastre, bunătatea nu este prețuită.
Mi-am amintit acum de costumele pe care le creați pentru copii: atât de gingașe și drăguțe.
De fapt, eu am trei tipuri de activități: salonul de frumusețe “Oasis”, în care am lucrat timp de opt ani sau mai mult, proiectul TV de dans "Puterea Dansului", unde am fost producător și costumele pentru copii, probabil, cea mai plăcută dintre toate afacerile, pentru că lucrez cu copiii și este foarte distractiv. Îmi place să creez ceva, în cee ace privește vestimentația eu sunt designerul. Adică nu chiar designer, dar mă pot îmbrăca astfel încât nimeni altcineva nu m-ar putea îmbrăca la fel, și pe fiul meu de asemenea.
Există o anumită tematică în crearea costumelor?
Nu, cu siguranță nu există o tematică aparte, avem o "amestecătură". Majoritatea costumelor le coasem, pentru că personajele din povestile noastre cum ar fi: Gogoașa, Ridichia, nu pot fi găsite peste hotare. Unele costume cu eroi și personaje străine le cumpărăm. Totul depinde de calitatea costumului și cererea produsului la momentul actual. De exemplu, anul trecut a fost foarte popular costumul Maleficient al eroinei Angelina Jolie. Noi nu-l aveam, dar cererea fiind atât de mare, am fost nevoiți să-l coasem, în ciuda faptului că are foarte multe elemente scumpe și complexe. Dar avem o domnișoară în echipă, care face manual toate daceste accesorii.
Serios? Eu mă gândeam: oare cum pot fi realizate toate aceste detalii?
Avem câțiva oameni. Eu pot elabora designul costumelor, Nadejda, croitoreasa noastră le coase, iar Natalia Ceban are mâini de aur și realizează accesoriile: brățări, coronițe și multe altele. Desigur, unele detalii le procuram. Calculăm tot de ce avem nevoie la o anumita etapă, mai angajam câțiva croitori, dacă este necesar, atunci când cererea este mai mare decât de obicei. Avem multă imaginație și planuri, de-am avea timp destul. Pentru fiecare costum este necesară o anumită cantitate de material, trebuie să găsești piesele, accesoriile, tesăturile necesare apoi să le aduci …
Costumele sunt splendide: fiecare detaliu atât de bine lucrat … O astfel de muncă meticuloasă necesită foarte mult timp.
Depinde. Spre exemplu, acum lucrăm la costumul “Alice în Țara Minunilor”, care nu este greu de realizat: o rochie albastră, șorț alb, o coroniță pe cap. Pentru noi este importantă calitatea. Când fiul meu mergea la grădiniță și inchiriam diferite costume pentru matinee, de multe ori m-am confruntat cu proasta lor calitate care se vedea cu ochiul liber. În cazul în care costumul este închiriat de mai multe ori și este de calitate proastă, toate defectele se văd cu ochiul liber și strică aspectul întregului costum. Noi încercam mereu să restaurăm costumele, la unele schimbăm ceva, la altele adaugăm careva detalii. Culoarea costumului este foarte importantă, deoarece costumele pentru copii trebuie sa fie aprinse, strălucitoare. Culorile pastelate le folosim numai pentru costumul Primăverii sau ceva asemănător.
Pe de altă parte, ar trebui să fie alese culori care sa nu “sară” în ochi.
Da, desigur. Ne-am extins și acum coasem și costume pentru petreceri tematice. Există seturi de accesorii, pe care le dăm în chirie separat: pantofi, costume naționale foarte frumoase, brodate manual, vestimentație pentru botezuri și nunți.
Dar care a fost impulsul care va făcut să începeți acest gen de afacere?
A venit totul de la sine. M-am gândit: de ce nu? Cu toate că acest tip de afacere este destul de dezvoltat la noi în oraș, am vrut să ne axam pe o treaptă mai calitativă. Costume sunt multe, însă deseori nu găsim ceea ce căutam. Noi însă avem și prețuri accesibile și calitate superioara și idei originale, costumul Iepuraș, poate fi cusut în moduri diferite fi-ți de acord.
Și copilul vrea să fie îmbrăcat în costume diferite, nu numai fulgușor și iepuraș.
În plus, noi luam în considerare dorințele lor. Avem un showroom, cu o mulțime de costume diferite, diferite marimi, pentru vârste diferite. Vrăjitoarea arată într-un fel pentru copii de 7 ani, altfel pentru cei de 5 ani altfel iar pentru cei de 3 ani cu totul diferit.
Despre despre proiectul de dans ce ne puteți spune?
Degraba proiectul nostru va avea trei ani. Sinceră să fiu, aceasta este cel mai dificil proiect din viața mea, pentru că m-a facut să privesc o mulțime de lucruri, persoane cu ochi diferiți, e o epopee întreagă. Poate într-o zi voi scrie un articol despre acestă experiență. Au fost atât momente plăcute, cât și neplăcute, și cu toate ca nu-mi place să vorbesc despre lucrurile negative, uneori chiar simt nevoia să o fac.
Una dintre profesiile mele este coregrafia. De mult timp visam să-mi deschid prorpia școală, dar nu am reușit, având în vedere costurile mari. Așa că am decis să încerc rolul de producător, să organizez un astfel de concurs: am adunat echipa, am inventat numele, logo-ul, am dezvoltat conceptul, am invitat 15 vedete autohtone, oameni celebri, am dezvoltat pe deplin conținutul programului și, în principiu, am planificat o emisiune televizată. Dar, în primul an nu am avut curaj, s-a vorbit despre proiect doar la TNT în "Istorii Urbane." Pentru că, din nou, orice proiect de televiziune necesită o mulțime de bani. Iar anul trecut am fost sprijiniți de canalul N4, și vreau să-i mulțumesc foarte mult, în special, producătorului TV, Elena Potorac, împreună cu care am adus proiectul la o anumită etapă. Și în acest an concursul nostrum va înregistra un alt nivel. Am trecut mai multe etape, și cel mai dificil este de a lucra cu vedetele noastre. Toți au character, au fost atât momente plăcute cât și situații neplăcute.
De exemplu?
Cineva a încălcat regulile, cineva nu-și respecta obligațiunile, cineva a renunțat în timpul concursului fără a explica motivele contrar faptului că avea semnat un contract. Și vorbesc despre oamei foarte cunoscuți de la noi. Oamenii mai modești s-au dovedit a fi mult mai motivați și hotărâți în a câștiga. Dar le-am depășit pe toate: au fost dintre cei care apreciază munca noastră și au mers cu noi până la capăt, cei care au arătat un nivel foarte ridicat de profesionalism și ceea de ce sunt capabili.
Dar în ce constă acest concurs?
Fiecare persoană își alege o temă specifică pe care o va dezvălui publicului prin dans. Au fost multe evoluții frumoase iar despre fiecare din cei 30 de participanți pot vorbi foarte mult timp. În special, numărul lui Serghei Abalin când la finalul primului proiect a dansat ca fiind Iurii Gagarin, o idee foarte neobișnuit. Tany Vander, o fată foarte sexy, în al doilea proiect, a arătat, de asemenea, o evoluție minunată. Una din condițiile concursului este ca participanții să nu fie dansatori profesioniști.
Planificați să-l continuați anul viitor?
Deja îl continuăm și începem un nou proiect în noiembrie. În acest an începem sezonul mult mai devreme. Dacă anterior începea în februarie și se încheia vara, anul aceasta va începe în noiembrie și se va desfășura până în mai.
Îl vom urmări!
Cu siguranță, ori "Puterea Dansului", este primul nostru produs național, chiar dacă nu e la nivelul pe care ni-l dorim noi, dar trebuie să înțelegem că nu suntem Rusia sau Ucraina în cee ace privește volumul investițiilor. Dar în acest an vom apela oriunde este posibil, inclusiv la Ministerul Culturii pentru sprijin, ca să ajungem la un alt nivel. Suntem interesați de acest lucru, dar, de asemenea înțelegem în același timp, că nici fără investiții, nu putem avea costumație, decor, sau evoluții frumoase. Sperăm să fim sprijiniți.
Ați menționat că ați dedicat dansului mulți ani...
Da, și dansului și școalii de muzică, la care am absolvit pianul, deși știam că nu este de mine. După școală, am mers la universitate la facultatea de filologie: sunt filolog, profesor de limba și literatura ucraineană.
Dar cum a apărut salonul de frumusețe?
Aceasta este afacerea mamei-soacre, lucrez acolo ca director, o ajut de mai mulți ani.
Cum vă simțiți în această ipostază?
Nu este greu. E o afacere grea, nu în ceea ce privește lucrul cu oamenii, ci în ceea ce privește atragerea clienților și meșterilor. Meșterii pleacă atunci când înțeleg că se pot manifesta individual. Pot să spun că suntem singurul salon, care investește în meșteri și în formarea lor, în PR și publicitate, precum și în diferite proiecte ... Nimeni nu a avut atât de multe proiecte precum noi! Acum la Oazis lucrează o echipă nouă, talentată și nu ne temem. Pentru că în cele din urmă, ei vor deveni profesioniști. Iar toate problemele tehnice ... nu e greu atunci când le știi pe toate la fel cum știi că doi și cu doi fac patru.
Olga, dar dacă vă rog să vă comparați cu un dans?
... sunt Tango. Recent, am făcut un astfel de test pe "Facebook".
Mmm, acest dans pasional, dans-luptă!
Ca și în viață, viața de asemenea este o luptă. Am devenit mai calmă cu vârsta, dar înainte atrăgeam mare atenție la anumite momente, acum totul e mai simplu. Dar eu nu sunt cu siguranță un vals!
Prea lent, prea trist …?
Da, probabil. Și prea solemn.
Dar dvs. preferați ceva mai dinamic, schimbător ... Așa este: chiar și în afaceri vă regăsiți în trei ipostaze!
Deși nu le-am planificat niciodată și nu credeam că o voi face. M-am gândit, că voi fi profesor. La această profesie am visat încă din copilărie, din clasa întâi. Îmi place să fiu cu copii, în clasa a treia deja înlocuiam profesorul ... Intotdeauna am fost o fetiță-matură, foarte corectă, foarte atentă, foarte serioasă. Încercam să fiu cea mai bună, până la o anumită clasă am fost un elev excelent, mereu mi-am dorit să aflu sensul, adevărul. Apoi am crescut, responsabilitățile erau mai mari, nu mai aveam o reușită excelentă, dar învățam bine. Am avut profesori foarte buni, și eu îmi doream să mă asociez cu această profesie. Dar vremurile s-au schimbat, am realizat că nu voi putea avea un venit satisfăcător, și a trebuit să mă realizez. Am făcut o a doua facultate.
Eu tot încerc să asociez imaginea fetișei-mature, corectă și serioasă cu tango.
Cel mai probabil, aceasta este o stare internă.
De obicei în copilăriei putem fi așa cum suntem. Viața ne impune mai apoi anumite reguli, statuturi. În cazul dvs totul este invers.
Cred că exprimarea mea a fost facilitate de dans. Aș putea spune că prin dans am putut spune ceea ce nu puteam exprima în public.
Poate exprimare se face mai ușor printr-un hobby?
(zâmbind), hande made-ul nu este pentru mine! Într-o anumită perioadă de timp, acordam mult timp sportului (fitness, pilates), dar acum se întâmplă rar.
Pentru lectură mai rămâne timp? Cum un fololog fără o carte...
Da, da. Pot să recitesc lucrările preferate, de mii de ori. Îl ador pe Cronin, îl pot citi la nesfârșit. În general, prefer clasicii. Am citit odată Pelevin și mi-am dat seama că nu era pentru mine. Nu accept și nu înțeleg multe lucruri, pe care le oferă literatura contemporană, în același timp, mă fascinează profunzimea acestor lucrări care au intrat deja în fondul de aur al lumii. În aceste cărți este o reflectare a problemelor sociale și umane, precum și a altora ... s-a întâmplat acum 50, 150 de ani, dar este încă relevant și astăzi și vor fi relevante pentru o lungă perioadă de timp. Am privit filmul "50 de umbre ale lui Grey", am citit cartea pentru a ține pasul cu vremurile și am fost foarte dezamăgită.
Eu nici măcar filmul nu l-am putut viziona până la capăt…
Înțelegeți, natura activităților mele presupune să fiu la current cu tot ce se întâmplă în lumea de astăzi. Problema zilelor noastre este că mulți oameni se concentrează numai pe profit, pe obținerea banilor. Prin urmare avem mass-producție, mass-market. Acest lucru este valabil și pentru filme și cărți. Puțini oameni cred că produsul va rămânea pentru eternitate. Acum ai avut profit, deci mergi mai departe. Mai înainte, lumea se gândea cum să lase o urmă în istorie, cum să lase ceva folositor după ei…
