Mama a două fetițe, bloggerița și jurnalista Anna Smolnițchi a anunțat că este din nou însărcinată și trăiește ca într-un vis în care nu încetează să se bucure de această binecuvântare. Pentru ea, conceperea, sarcina și nașterea sunt trei etape sacre din viața unei femei, pe care le parcurge în armonie cu propria ființă și mână în mână cu partenerul de viață. La 22 de săptămâni de sarcină, Anna a decis că a venit momentul potrivit în care se simte suficient de pregătită să-și împărtășească bucuria lăuntrică cu cei din jur, iar astăzi o vei redescoperi într-un interviu de suflet pentru MamaPlus.md
Frumoasă, gingașă și împlinită. Așa te vedem noi în pozele pe care le-ai postat pe Facebook. Este aceeași senzație și în sufletul tău? Cum e această perioadă pentru tine?
În sufletul meu e recunoștință infinită și uneori am senzația că visez. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru încredere, pentru că ne binecuvântează cu încă un copil. Nu voi obosi să repet. Din tot ce fac eu aici pe Pământ, creșterea copiilor îmi pare cea mai interesantă, provocatoare, înălțătoare și frumoasă misiune. Nimic din ceea ce fac nu este mai important decât rolul meu de mamă. Maternitatea a venit cu multe daruri. Unul din ele este creșterea mea personală.
Învăț foarte multe de la copii și datorită lor. Vreo două luni de sarcină au fost foarte complicate, am avut o toxicoză cumplită, vomitam tot, vomitam și ceea ce nu mai aveam de vomitat. Până la sânge, vorba cântecului. Acum mai am uneori grețuri seara. Așa și nu mi-a reușit să găsesc acel conflict care le declanșează (eu cred în psihosomatică), de aceea aleg să o cred pe autoarea cărții „Sacred birthing: Birthing a New Humanity”, care spune că toxicoza este un cadou.
Vine un suflet nou, cu vibrații înalte și mama trebuie să se alinieze acelor vibrații, să își eleveze conștiința. Sau altfel, toxicoza este butonul „Pauză”. Dacă viitoarea mamă nu ar avea toxicoză, nu s-ar mai opri, ar continua să facă mii de lucruri, pe când sufletul din pântec vrea prezență continuă, ca femeia să fie Aici și Acum, să trăiască sarcina, să conștientizeze o sumedenie de lucruri, să mediteze, să își simtă corpul și pruncul. Sarcina, ca și nașterea, e ceva sacru.
Știam că îți dorești mult al treilea copil și uite că s-a întâmplat! Cum ați parcurs această cale spre obținerea unei noi sarcini și ce sfaturi ai avea pentru cuplurile care planifică să devină părinți.
Le recomand cuplurilor să planifice sarcina și să se pregătească fizic, dar și spiritual, emoțional. Eu și soțul meu am făcut toate analizele medicale necesare, am mers la un medic ayurved pentru curățirea corpului, minții și sufletului. Am avut 2 săptămâni de regim alimentar predominant raw vegan. Am meditat, ne-am rugat. Am urmat cursul educatorului prenatal Ditta Depner „Concepție conștientă”, la care am „săpat” în informații uimitoare legate de venirea copiilor pe Pământ. Îl recomand cuplurilor care nu pot concepe copii, femeilor care au pierdut o sarcină, oamenilor cu răni emoționale nevindecate, cuplurilor cu așteptări mari față de copil (să fie de un anumit sex, să fie într-un fel sau altul, să fie deștept, să fie, să fie....) sau pur și simplu oamenilor care își doresc să cheme un suflet minunat în familia lor.
Aș vrea să fie reconsiderate motivele pentru care ne dorim copii și să vedem în procreare ceva miraculos, sacru. Le recomand mai ales viitoarelor mame să lucreze cu un psihoterapeut, ca să își vindece rănile, traumele psihologice (inclusiv și mai ales pe cele din copilărie). Sarcina și nașterea, apoi creșterea copiilor, le scot la suprafață pe toate. Ca să naști ușor, ajută să fii liberă de frici și de preconcepțiile legate de acest proces. Și mai recomand să fie conceput copilul ziua, poate chiar în primele ore ale dimineții, la răsărit de soare, atunci când avem o energie bună, ce binecuvântează.
Nu recomand deloc, deloc, să fie conceput copilul noaptea, după ce măcar și unul dintre parteneri a consumat alcool. În general, mai recomand cel puțin trei luni (sau o perioadă cât mai lungă) fără alcool, fără fumat, fără mâncare nesănătoasă. Altfel zis, cred că purificarea fizică, mentală și spirituală îi va ajuta pe viitori părinți să atragă un suflet minunat. Atunci când se vor „contopi” într-un act de dragoste ca să conceapă un copil, să aibă cele mai senine și curate gânduri, să vizualizeze acest copilaș, să ofere iubire curată. În acel moment nu mai trebuie să existe gânduri despre lucru, despre ce mai e de făcut nu știu unde. Există doar actul creației.
Fiecare sarcină este diferită și tocmai de aceea suntem curioși cum e de această dată. Ce simptome îți dau târcoale mai frecvent?
Am vorbit despre toxicoză. A fost una severă. Și de această dată, mai totul e diferit. Obosesc mai repede, burta și eu creștem mai repede, timpul trece mai repede... Uite ultima parte chiar mă întristează. În general, de când au apărut copiii în viața noastră, am senzația că zilele fug, de parcă cineva ar avea o roată care învârte clipele cu viteză. Eu și soțul meu, când ne uităm la fetițele noastre, spunem mereu același lucru: „Ei de ce creșteți atât de repede?”. Iată îmi dau lacrimile.
Copiii cresc mult prea repede și uneori îmi este teamă că nu trăiesc suficient de plin clipa lângă ei. În momentul în care le privesc, deja îmi este dor de noi, așa cum suntem acum. Dar, desigur, nu mă împotrivesc, nu lupt cu firescul curs al vieții. Așa este ea... curge. Al treilea bebeluș e muuuult mai activ. Face valuri în burtică, mă trezește deseori pe la cinci dimineața.
Cum le-ai comunicat fetițelor tale vestea că vor avea un frățior sau o surioară? Ai apelat la sfaturile psihologilor sau te-ai bazat pe propria intuiție?
Întâi de toate, le vorbeam că ne mai dorim un copil și le întrebam dacă își doresc și ele o surioară sau un frățior. Mereu răspundeau că vor o surioară. Apoi, le-am anunțat simplu, înainte de povestea de seară, că sunt însărcinată, că în curând vom avea un bebeluș de care vom avea grijă împreună. Fetițele noastre tocmai treceau prin perioada în care nu se dezlipeau de păpușile și cărucioarele pentru ele. Erau mereu ocupate cu ele: le legănau, le adormeau, le înfășau, în fine, le purtau peste tot. Deci le-a plăcut ideea de a avea grijă de un bebeluș adevărat.
Apoi, privim filmulețe cu nașterea copiilor în apă. Se emoționează foarte tare, mai ales Emma, care are 3 ani. Apropo, cred că pentru părinți, diferența de vârstă ideală între copii ar fi de 3 ani. La 3 ani, cu o educație pozitivă la bază, un copil e foarte conștient de tot ce se întâmplă în jurul lui, cooperează extraordinar de bine. E mai ușor să ai grijă de un nou-născut atunci când copilul cel mare are cel puțin 3 ani.
Dar dacă e să mă gândesc doar la copii, atunci cu cât e mai mică diferența de vârstă, cu atât mai vesel, mai interesant și mai ușor le este lor să se împrietenească. Așa a fost cu fetițele noastre. Cu o diferență de doar 11 luni, ele nici nu știu cum e să nu ai o soră. Cresc împreună. Nu le-am despărțit o secundă, niciodată. Așa voi proceda și după a treia naștere. Vom fi mereu împreună. Dacă ar începe, de exemplu, grădinița pentru una din ele sau dacă le-aș lăsa pe ele cu buneii ca să am grijă de al treilea copil, șansele de a fi afectate emoțional de venirea lui în familie ar crește. Ideea mea e să le arăt că sunt la fel de iubite ca până acum. Suntem doar mai mulți.
Ai avut experiența unei nașteri prin cezariană și a unei nașteri naturale. Cum ți-ai dori să fie la al treilea copil?
După 2 ani și 5 luni de la a doua naștere, înțeleg că nu a fost, totuși, naturală. A fost naștere vaginală vacuum asistată. Mi s-a făcut anestezie epidurală. Acum îmi doresc o naștere naturală, în adevăratul sens al cuvântului, fără intervenții medicamentoase. Vreau să nasc în picioare (poziția culcat nu este una firească și sporește riscurile de ruptură a perineului). Bebelușului îi este mai greu să iasă, colul uterin se deschide mai greu în poziția culcat.
Vreau liniște, semiîntuneric și căldură – cei trei factori care ajută la relaxarea femeii și la deschiderea colului uterin. Apropo, recomand cartea „Birt hand breastfeeding” de Michel Odent – obstetrician celebru care încearcă să întoarcă femeia la origini, la nașterea naturală fără frică, dimpotrivă, cu încredere în propriul corp și în copilul care se naște. Eu ascult afirmații pozitive (pe YouTube orice femeie însărcinată poate accesa afirmații care să îi seteze gândirea pozitivă și încrederea în propriul corp. Sunt un fel de meditații.)
Mi-aș dori să nasc în apă, aceasta fiind cel mai bun analgezic natural și calmant, apoi cea mai ușoară cale de naștere. Voi insista să nu fie extrasă manual placenta, ci să se nască singură. Îmi doresc ora magică, acea oră după naștere când suntem doar eu, soțul și copiii noștri. Dar vedem. Încă nu am decis cum exact și unde voi naște. Mai aproape de eveniment, îmi voi asculta inima și voi alege ceea ce voi simți că e cel mai bine pentru noi, ținând cont de istoricul nașterilor mele.
O viitoare mamă trebuie să fie informată, iar tu ești foarte responsabilă la acest capitol. Ce lucruri noi ai reușit să afli între timp și la ce aspecte ar trebui să fie atente femeile însărcinate, în general?
Femeile trebuie să fie foarte atente la emoțiile lor. La fel și tăticii. Le recomand filmele documentare „In Utero” și „What babies want”. Încă de la implantare, noua viață din pântecul mamei înregistrează emoțiile ei, le preia. Starea emoțională a mamei influențează foarte mult starea fătului. Felul în care se naște copilul îi influențează comportamentul de apoi. Cei mai liniștiți bebeluși sunt cei crescuți în liniște și armonie, născuți natural. Este vitală alimentația. Apropo, acum cât femeia este însărcinată, se formează și gusturile copilului. Va accepta mai ușor hrana pe care era obișnuit să o primească atât timp cât era în burtica mamei.
Este adevărat că femeile aflate la a treia sarcină sunt mai relaxate și acționează diferit în anumite situații, fiind mai informate? Cum e în cazul tău?
Da, experiența și informația ajută foarte mult. În cazul sarcinii și nașterii, probabil, chiar lipsa experienței ar putea ajuta enorm, căci femeia e curată ca o foaie albă. Ea nu știe cum e sistemul medical de la noi, nu are nicio traumă legată de naștere. Dacă nu a absorbit povești de groază de la alte mămici cu experiență (recomand să le evite) este deschisă și încrezătoare că la maternitate fiecare angajat își face meseria așa, încât să o ajute.
Dar ca să fii relaxată și conectată cu propriul corp, cu fătul din pântec, o femeie ar fi bine să se informeze. Acum, din fericire, avem și seminare de pregătire pentru sarcină/pentru naștere. Sunt atâtea cărți utile, filme documentare. Desigur, contează și sursa. Eu aș recomanda să găsească în librării cărțile obstetricianului Michel Odent, să o urmărească pe educatorul prenatal Ditta Depner (are filmulețe cu explicații foarte bune despre diferite etape ale nașterii), să urmeze cursurile „Mămica Alăptează”, să se aboneze la profilul „Rodi_doma” de pe Instagram ca să se molipsească de încrederea femeilor în propriul corp și creație, ca să se debaraseze de preconcepțiile legate de naștere (cum că nașterea este un act dureros și atât, care trebuie trăit cât mai repede și mai ușor posibil). Nașterea înseamnă în primul rând renașterea femeii, atunci când e trăită cu inima și corpul, nicidecum cu creierul. Tocmai creierul îi încurcă femeii să nască ușor.
Sexul în perioada sarcinii. Este un subiect tabu pentru tine sau dimpotrivă, ai vrea să le comunici scepticilor că este absolut ok și sigur să faci dragoste în această perioadă și nu este niciun pericol la mijloc?
În primele trei luni de sarcină, când există încă un risc sporit de avort spontan și femeile deseori au toxicoză, le recomand cuplurilor să o ia mai ușor. În primul rând femeilor vreau să le spun să își asculte corpul și să nu facă sex din obligație. Este o practică răspândită în sarcină și după naștere, când femeia își impune sexul deși nu și-l dorește, nu este pregătită nici emoțional, nici fizic. Al doilea trimestru este perioada de aur, apetitul sexual crește de regulă, femeia vrea sex. Atunci nu există, de regulă, nici restricții medicale, cuplurile pot face dragoste fără teamă, ca de obicei. Și da, le recomand să facă dragoste. Le face bine lor, dar și copilului. Medicul care monitorizează sarcina este cea mai indicată persoană să spună dacă este sigur sau nu să facă sex.
Când este preconizată nașterea și cum te pregătești moral și fizic pentru acea zi?
Așteptăm copilașul în primele zile ale lui iunie. Fac exerciții de recunoștință, ascult afirmații pozitive, evit informațiile și discuțiile negative, citesc foarte mult, urmez cursuri de pregătire pentru naștere, mă apuc de pilates (până acum făceam sport acasă), urmăresc istoriile femeilor care au născut natural și frumos, merg la un psihoterapeut.
