Când un roman la locul de muncă se poate transforma într-o relație serioasă? Atunci când se întâlnesc doi oameni frumoși la suflet. Așa sunt ei: Maria și Eugen Vîhori. El, maestru în sport la canotaj, multiplu campion al Moldovei. Ea, specialist în pilates, medicină sportivă și kinetoterapie. Maria spune că la începutul relației lor a fost prietenia: "Petreceam mult timp împreună la locul de muncă, el era mereu lângă mine. În timp acest timp am înțeles că avem multe în comun, vedeam în el reflecția mea, aceasta m-a surprins, era încântător". Astfel, cele două jumătăți au deveit un întreg, iar apoi s-au născut Dima, Nichita și Nastea. Nichita în decembrie va împlini cinci ani, Nastea, mezina familiei are trei anișori. Dima este născut chiar de 1 septembrie, iar anul acesta, chiar de ziua lui a mers în clasa întâi.
Maria cum îi merg treburile poaspătului elev?
El spune că îi place și că nu obosește deloc, deși acum, în primele săptămâni lecțiile durează 30 de minute. Dar, astăzi dimineață de exemplu, soțul l-a dus pe umăr până la mașină. Deseori facem acest lucru când copii sunt somnoroși. Îi îmbrăcăm în mașină unde ei se mai pot odihni până la destinație. Treptat, copilul se trezește. Chiar și această jumătate de oră pentru ei înseamnă foarte mult!
Așa se adaptează la noul regim al zilei?
De fapt, el a mers în grădiniță, așa că adaptarea a început de acolo. Toți trei copii au ziua plină: cel mare dans merge la dansuri, karate iar acum și la polo, cei mai mici merg numai la dansri, dar de la cinci ani le vom mai adăuga careva activități.
Nu le este greu?
Orice copil preferă să se joace în special în telefon sau la calculator și nu cu mingea. Noi încercăm la maximum să nu le lăsăm loc copiilor noștri pentru o astfel de distracție. Noi nici măcar televizor nu avem! Pe când avesm televizor, l-am inclus cred că o data de Anul Nou și prima, a doua zi a fost bine, iar după aceea au îceput infgormațiile de genul, atâția au fost uciși, acolo au furat etc… Astfel am decis să nu lăsăm aceste informații să ne strice buna dispoziția și am renunțat la televizor, așa e mai liniște. Pentru copii, descărcăm desene animate corespunzătoare ("Alba-ca-zăpada" etc..), ele sunt tocmai binevenite înainte de a merge la culcare sau atunci când mama și tata trebuie să lucreze. Acum, cu școala, probabil fiul meu va fi întrebat "ai văzut aseară…?" dar suntem stricți și Fermi pe poziție la acest subiect. Și la grădiniță la un moment dat au apărut astfel de momente, dar copii au rămas indiferenți oarecum. Așa e și la capitolul produse alimentare: copii pot purta în buzunar bomboane care sunt "pentru mai târziu", sau " pentru desert", sau "de la multe bomboane dor dinții." Și chiar și atunci când am fost la mare cu cel mare, după o zi de gustări cu biscuiți, covrigei etc. seara, el a întrebat: "Mamă, poți să-mi dai te rog acum mâncarea sănătoasă?". Eu și soțul meu am rămas cu gura căscată (râde).
Este atât de disciplinat ... se vede că "sănătos" înseamnă și "delicios"
Sunt foarte norocos că toți trei adoră fulgii de ovăz. Le pun fulgi de ovăz la fiecare în farfurie, le torn apă fierbinte, iar fiecare dintre ei își adaugă ce doresc după gust: stafide, semințe de floarea-soarelui sau nuci, dar fără zahăr, doar miere. Produsele lactate sunt întotdeauna prezente, cumpărăm brânză de casă, lapte de casă de la persoane de încredere. La fiecare sfârșit de săptămână se consumă trei litri de lapte, copii mei beau cacao, mănâncă hrișcă, fulgi de ovăz, lapte cu macaroane.
(vine Dima)
- Ai mâncat clătita?
- Nu.
- De ce?
- Este prea dulce.
- De ce nu mănânci bomboane?
- Nu-mi plac.
Ei, cum să nu-i placă bomboanele? Voi scrie "nu prea îi plac", de altfel nimeni nu va crede.
Da, el nu preferă dulciurile, iar după ce o dată l-a durut un dinte, dulciurile au încetat să mai fie apetisante pentru el.
Sunteți o mamă severă?
Depinde la ce ne referim. Nu sunt severă, am doar principia pe care le respect, mai ales în ceea ce privesc activitățile copiilor: dacă îi veți permite copilului dvs să lipsească de la antrenament o dată, de două ori, atunci puteți uita de organizare. Eu sunt mai mult cu disciplina iar tata cu învățatul. Și dacă spunem "nu" atunci e "nu". Educăm copii astfel încât să se apere și să țină unul la altul, să împartă totul între ei. Dacă cineva le dă o singură bomboană, ei privesc nedumeriți: "dar pentru pentru sora și fratele? " Sau dacă cumpărăm haine unuia dintre ei, ceilalți aleg deja haine pentru ei toți, aceasta este întotdeauna foarte amuzant. Am avut un caz recent: soțul l-a pedepsit pe cel mai mare, deoarece el i-a ofensat pe cei mici și ce crezi? Cei mici l-au atacat pe tata din toate părțile pentru ca acesta să nu-l certe pe fratele lor! Era greu să ne ascundem zâmbetele, dar eram conștienți de faptul că acesta este un moment în care ei trebuie să învețe ceva.
De asemenea copiii noștri, nu au o problem să rămână cu bunica sau bunicul etc.
Odată cu nașterea copiilor nu s-a schimbat stilul dvs de viață, cel al soțului?
Când un bărbat întâlnește o femeie, el vede în ea o persoană cu anumite ocupații cărora le dedică timpul său, iar dacă ulterior încearcă să o schimbe, ea nu va mai fi femeia de care el s-a îndrăgostit. Soțul meu a înțeles imediat că în cazul meu nu trebuie să facă acest lucru, deoarece încercarea de a vă schimba reciproc este o mare greșeală. El nu mă împiedică niciodată să fac ceea ce vreau, face tot posibilul să fac cee ace îmi place. Acest lucru este foarte important. Dacă o persoană este activă, nu trebuie să interveniți deoarece îi faceți rău, nu numai ei ci și întregii familii. În ceea ce privește nașterea copiilor ... Susțin idea că într-o familie trebui să fie mai mulți copii, așa ei învață să aibă grijă de ei, sunt mai responsabili, nu cresc egoiști, știu întotdeauna că pe lângă sprijinul mamei și a tatălui, ei se pot baza unul pe altul. Femeia, în opinia mea, nu își mai dorește copii, atunci când bărbatul iubit nu o ajută. Dacă femeia știe că soțul ei vas ta cu copii și le va citi seara povești, iar noaptea se va trezi pentru a schimba scutece și așa mai departe, atunci ei îi este mai ușor și cu siguranță își va dori și al doilea copil și poate și pe al treilea.
Aveți asemenea planuri?
Plănuim al patrulea copil peste câțiva ani. Imediat ce s-a născut primul copil, ni l-am droit pe al doilea, dar alăptam atunci și nu am știut când am rămas însărcinată, așa avem o diferență de 2,3 ani. Nu am știut că sunt însărcinată primele două luni, dar Dima a început să "scuipe" laptele, deoarece acesta își schimbase gustul. Eugen este un tată perfect și un soț grijuliu și iubitor. Dacă ar fi avut o atitudine diferită probabil nu aveam atâția copii și nu mai planificam încă vreo doi (zâmbind).
Când s-a născut primul copil, vedeam lucrurile un pic deiferit desigur.
Aveați mai multe temeri?
Nu neapărat temeri, dar griji fără rost. De exemplu în maternitate copii sunt spălați cu apă din robinet, dar pentru noi se scrie: apa pentru baia copilului trebuie să fie fiartă, scutecele de pânză trebuie să fie călcate pet rei părți etc. Și tu fierbi apa o zi, a doua zi și apoi toate încep să se echilibreze. Totul trebuie tratat cu mai multă liniște economisind astfel timpul mamei care umblă nebună prin casă căutând ce mai trebuie călcat sau fiert. Cu călcatul am rezolvat problema, atunci când am cumpărat un mașină de uscat rufele. Aceasta usucă folosind abur, astfel rufele nu mai trebuiesc călcate deoarece ele nici nu se șifonează. În plus le dezinfectează. Dar și în acest sens trebuie să fim raționali, deoarece acasă îi asigurați copilului condiții aproape sterile dar afară, pe tobogan bagă ceva în gură, în nisip de asemenea, acolo pune mâna pe ceva și gata… urmează spitalul, disbacterioza. Apropo, în tot acest timp Dima a luat antibiotic o singură dată când și-a rănit puternic piciorul (a experimentat ceva cu roaa, dar experimentul a eșuat), nu l-a durut deloc. Dar el a fost alăptat aproape doi ani. Nastea și Nichita au fost alăptați 7 și 9 luni, deoarece lucram mai mult. Storceam sânii, dar vreau să le spun mamelor care doresc să alăpteze mai mult timp, că nu le recomand să facă acest lucru deoarece din biberon laptele curge pur și simplu, iar atunci când suge sânul mamei copilul trebuie trebuie să facă anumite eforturi ceea ce este în avantajul său.
Până la ce vârstă credeți că este nevoie ca un copil să fie alăptat?
După copii mei am observant că cel alăptat mai mult are imunitate mai mare. Dar, oricum, cel mai puternic antibiotic pe care l-a băut Nastea a fost Biseptol. Dima, dacă a răcit îi dau ceai cu lămâie, zmeură, noaptea transpiră iar dimineața temperatura dispare. În general el nu a avut temperature mai mult de o zi. Chiar și atunci când toți trei erau bolnavi de varicelă, cel mai mare a avut trei puncte și o zi temperatură, iar cea mai mica era toată verde, dar și ea a avut temperatură o zi sau două, iar apoi așteptam să se șteargă verdele de brilliant. În acest timp noi mergeam la plimbare acoperiți de haine mai departe de oameni, astfel încât să nu infectăm pe nimeni.
Adică nu puteți sta locului.
Și eu și Eugen, iubim odihna activă. Vara de exemplu putem merge spre Crimeea fără să știm unde anume ne vom opri. În drum ne oprim în diferite locur pitorești, unde instalăm cortul. Chiar și în zilele de lucru, după serviciu putem ajunge cu mașina în afara orașului, în locuri necunoscute. Sau vara, seara. Mergem împreună cu familia la plimbare, eu cu soțul, cel mai mare cu bicicleta proprie, Eugen îi duce pe bicicletă pe ceilalți doi. Cea mică în spate iar cel mijlociu înainte. Soțul meu are fixat în spate un scaun pentru copii, fixezi copilul și am plecat. Ce credeți, la jumătate de an, de cum Nastea a înceract bicicleta a devenit ciclist! Mergem cu bicicleta și la serviciu și la grădiniță: primavera, vara, toamnaîn timp ce alții stau în ambuteiaje, noi în 5-10 minute suntem deja la destinație.
La Valea Morilor, aproape toți îi cunosc pe copii noștri, pentru că ei pot "număra" toți stâlpii. Cum? Urcă pe primul, apoi pe al doilea ... Femeile mai în vârstă care trec pe alătuir fac niște ochi mari și probabil se întreabă: al cui e copilul ăsta? Părerea mea este că cu cât mai multe îi interzici copilului, cu atât este mai puțin probabil că el va învăța ceva. Desigur, există o limită în toate, dar cel mai bine este să lăsați copilul să-și prindă degetul o dată ca să înțeleagă din propria experianță ce este durerea, în loc să ascundeți toate cuțitele, prizele, etc. oricum el va îbcerca toate astea fiind în compania prietenilor, colegilor. Dar așa el învață și reacționează adecvat.
Din mai până în octombrie, copiii noștri aleargă desculț. În parcuri, încălțămintea este lăsată de obicei sub bancă. După aceea căutăm cine și sub care bancă și-a lăsat papucii (râde). În general talpa, în ceea ce privește Pilates este o conversație lungă. Copilul încă nu poate să meargă și este deja încălțat, și ce dacă încălțămintea este ortopedică dacă talpa nu se îndoaie? În plus arcul este ca un fel de gips. De ce să facem presiuni asupra mușchilor, dacă există deja un sprijin? Și ei nu se dezvoltă.
Acordați atât de multă atenție dezvoltării fizice, pentru că sunteți sportivi?
Nu numai. Odată ce merge la școală, un copilul trebuie să poată să scrie, să socoată, programul este foarte intens, iar mulți părinți cred că este necesar să ia și cursuri suplimentare la limba engleză, matematică și alte discipline iar despre educația fizică pot chiar să uite. Lucrez cu părinții și copiii lor și ce observ? Mama se poate apleca să lege șireturile iar copilul nu! Indicatorii multor părinți sunt mai buni! În schimb copilul știe multe limbi străine. Înțeleg cerințele lumii modern, dar nu trebuie să uităm că exercițiile fizice sunt importante. Un copil trebuie să aibă parte de o descărcare emoțională, iar acest val de energie, emoțiile și activitatea fizică îl ajută foarte mult să învețe mai bine! El stă toată ziua la școală. Vine acasă a mâncat, și întreabă: "Mamă, să mă joc la calculator după ce îmi fac temele?" Este necesar să îl încurajați? Trebuie. Și atunci părinții îi permit. Adică, la școală a stat așezat în bancă, acasă stă așezat cât își face temele, și apoi stă așezat în fața calculatorului. Dar cum era înainte de calculatoare? "Pot să mă duc să mă joc în curte". Urcatul pe garduri după cireșe, pantalonii rupți, bătutul mingii, diferite jocuri etc. Acum este momentul înaltelor tehnologii și exercițiile fizice sunt cu atât mai necesare, activitățile nu pot fi limitate!
De ce ați ales dansurile pentru copiii dvs?
Dansurile te dezvoltă multilateral: activitate fizică, muzicalitatea și introducerea art. În plus, acestea dezvoltă flexibilitatea, viteza și rezistența. Sportul este mai strict și la vârste mici, puțin probabil că copilul se va interesa de competiții, iar dansul prin concerte, costume etc. îndeplinește foarte bine acest rol de a interesa copilul. Copiii trebuie să înțeleagă de ce anume merg să se ocupe cu un lucru sau altul. Nu numai pentru că așa vrea mama și spune că asta este util. Dima chiar a dansat cu mine pe scena Palatului Național. Ei, cum a dansat, e clar că copii au ieșit, au făcut câteva mișcări și au plecat, dar toate astea pe scena mare! Cu mama! Da, și cu Aliona Mun care cânta cu Pasha Parfeny! (rade)
Nastea și Nichita sunt potențiali dansatori. Am filmat o dată o lecție de dans clasic: Nichita când a văzut a început să repete mișcarea. Nu se teme nici de scenă. Atunci când avea doi, trei ani, la sfârșitul dansului când ceilalți părăseau scena, el a văzut că este aplaudat, a rămas și a început a sări, arătând ce mai poate, ceea ce evident i-a adus o furtună de aplauze. Anastasiei, de asemenea, îi place să danseze "Uite, cum pot!"
Ce înseamnă familia pentru dvs?
Este ceva mare și plin de bucurie, dar cel mai important lucru în familie este înțelegerea. Cee ace apreciez foarte mult este faptul că noi cu Eugen facem totul împreună. Gătim, facem curățenie, ne relaxăm, facem sport ... în general, orice, afaceri mergem chiar la shopping împreună, indiferent dacă mergem la piață să cumpărăm produse sau pentru alte tipuri de cumpărături, noi suntem mereu împreună! Singura excepție este atunci când merg la traninguri, dar aici ne salvează telefonul, la fiecare cumpărătură cer aprobarea lui, îi trimit o poză, el îmi spune părerea. În ultimii ani, merg la traninguri la Kiev, eu conduc, ceea ce înseamnă vreo 5 sau 6 ore pe drum, și tot acest timp noi vorbim la telefon! Nici măcar nu am sentimentul că sunt singură în mașină. Mulți rămân uimiți: despre ce și cât de mult poți vorbi atâta timp? Doar suntem acasă împreună, lucrăm împreună, suntem mereu împreună ... dar avem mereu subiecte de discuție. Soțul meu este o părticică din mine (zâmbește). Desigur, la fel ca multe cupluri, ne mai certăm. Sunt o persoană emoțională, ceea ce nu se poate spune despre el. Eu pot multe spune când sunt emoționată. Dar eu cred că o relație necesită de asemenea, multă muncă și nu există cupluri care să nu se certe, există cupluri care trec peste aceste certuri găsind un compromis și o cale de ieșire din orice situație de conflict.
Soțul meu și cu mine avem propria sărbătoare. De Paști a început relația noastră, iar după doi ani de Paști am jucat nunta. Paștele în acei ani aproape că a coincis după dată! De asemenea avem o tradiție ca la sărbători să mergem în ospeție la părinții mei și părinții soțului de exemplu la Anul Nou, aniversări.
Acum cu Eugen ne creștem "al patrulea copil", studioul nostru de Pilates. Până aici a fost un drum lung. La început au fost doar vise și idei, neclare ... iar acum, el este "copilul nostru mai mic" care are nevoie de aproape tot timpul și efortul nostru. Dar facem ceea ce ne place, iar asta nu ne face decât fericiți!
Interviu realizat de Irina Caruş
