Nu aţi reuşit să scoateţi copilul dintr-o viroză că, după câteva zile, acestuia îi curge iarăşi nasul. Farmaciştii cunosc la faţă toţi părinţii din zonă. În plus, o mulţime de concedii de boală, care creează probleme la serviciu. În aceste condiţii, părinţii decid: imediat ce afară se încălzeşte şi „sezonul răcelilor” trece, vom începe a întări imunitatea prin călire. Ce greşeli comit părinţii cel mai des?
Mitul nr. 1. Călirea sporeşte imunitate
Părinţii din zilele noastre încearcă tot felul de metode pentru „activizarea” sistemului imunitar al copiilor: şi medicamente imunostimulatoare, şi vitamina C, şi „alimentaţie naturală”. Şi călire. Însă imunitatea este doar o parte, de altfel destul de specifică, a rezistenţei generale a organismului copiilor. Acest sistem complex are multe alte verigi.
Ştim cu toţii că la îmbolnăvire duc suprarăcirea, curenţii şi umiditatea, dar nu toţi înţelegem cum acţionează aceşti factori. În esenţă, se creează condiţii în care viruşii patogeni ai bolilor respiratorii să se simtă bine, iar organismul copilului să fie afectat de stres. Datorită acestui fapt, agenţii patogeni pot „rupe” mai uşor linia de apărare a organismului şi cauza diverse boli.
Călirea nu are influenţă directă asupra imunităţii. Copilul se poate scălda în apa îngheţată a lacului întreaga iarnă, dar aceasta nu îl va proteja dacă el va lua contact cu un bolnav de vărsat de vânt sau colegii de clasă se vor fi infectat cu o nouă tulpină a virusului gripal.
În timpul călirii, factorii stresanţi acţionează asupra organismului în mod dozat, iar intensitatea lor creşte treptat. Organismul învaţă să se adapteze la aceştia. Prin urmare, duşurile reci sau mersul desculţ acţionează ca un „vaccin împotriva frigului”. Data următoare organismul copilului va percepe suprarăcirea ca un lucru obişnuit şi nu „se va pierde cu firea” dacă va fi atacat de viruşi.
Mitul nr. 2. Putem îmbrăca călduros şi căli copilul concomitent
Este cunoscut faptul că patria primilor oameni este Africa. Nu este greu să presupunem că strămoşii noştri îndepărtaţi adorau căldura, însă organismul omului dispune de mari posibilităţi de adaptare. Urmaşii vânătorilor şi culegătorilor africani s-au răspândit pe întreaga Planetă, chiar şi în locuri unde vară nici nu există.
Dacă organismul copilului se confruntă cu factori externi aspri, el se adaptează acestora cu destul succes. Însă în viaţa oamenilor moderni anumite lucruri s-au schimbat. Am învăţat să ne creăm condiţii confortabile. Iarna în casele noastre funcţionează încălzirea centralizată, vara – aparatele de aer condiţionat. Geamurile sunt închise ermetic, să nu treacă nici un curent. Iar afară ieşim îmbrăcaţi bine, indiferent de anotimp.
De la naştere, copilul creşte într-o astfel de atmosferă. Organismul lui nu se ciocneşte cu mediul lipsit de confort şi nu ştie cum să i se opună. Cu alte cuvinte, cum îi obişnuim, aşa trăieşte. Imediat ce este atins de un curent mai puternic de aer, calcă într-o băltoacă sau merge la grădiniţă, este afectat de diverse viroze şi alt boli infecţioase.
Călirea, într-un anumit sens, este un fel de „lucru asupra greşelilor”, o încercare de a repera erorile comise în anii precedenţi. Pentru a nu fi nevoiţi să recurgeţi la aceasta, este bine să căliţi şi să creşteţi copilul într-un mediu corect încă de la naştere.
Mitul nr. 3. Călirea înseamnă soare, apă şi aer
Ce proceduri de călire cunoaşte un părinte contemporan? Duşul cu apă rece. Frecarea cu prosoape reci. Băi de aer. Băi de soare. Merg desculţ. Expunem treptat organismul micuţilor la factori de stres şi aşteptăm răspuns. Dar acest lucru nu este suficient. Călirea este eficientă doar în cazul în care este practicată ca o parte a modului sănătos de viaţă.
Folosind limbajul fiziologilor, călirea este, în esenţă, un stres „bun” pentru organism. Sistemele nervos, cardiovascular, endocrin, schimbul de substanţe sunt supuse anumitor eforturi, suficient de slabe încât organismul să reuşească să se adapteze cu uşurinţă. Din contul creşterii treptate a intensităţii şi timpului de acţiune, organismul învaţă să se adapteze unor sarcini mai mari. Însă orice „stres bun” are nevoie de resurse suplimentare. Pentru ca să nu fim nevoiţi să întrerupem programul de călire din cauza răcelilor, copilul trebuie să beneficieze de alimentaţie corectă şi bogată, să doarmă bine, să se odihnească la timp, să se afle mai mult timp la aer liber.
Să schimbăm modul de viaţă în unul sănătos înseamnă nu doar să adoptăm activităţi utile, ci şi să renunţăm la cele dăunătoare. Statul în casă, la calculatori, modul sedentar de viaţă pot anula avantajele aduse de călire. Astfel de copii se vor îmbolnăvi frecvent, în plus nici când vor creşte nu se vor putea lăuda cu o sănătate bună.
Mitul nr.4. Copilul poate fi călit o dată pe zi
Mulţi părinţi percep călirea ca pe o procedură unică, care trebuie efectuată o dată pe zi. Un duş contrastant de 5 minute dimineaţa, ziua – 20 de minute de aerisire a camerei şi totul este rezolvat. Călirea merge înainte. Însă copilul se smiorcăie în continuare şi se îmbolnăveşte la fel de des. În astfel de situaţii trebuie să vă puneţi întrebarea: dar cum petrece el restul zilei? Călirea nu este o procedură singulară, ci un mod de viaţă.
Nu poţi „căli” copilul pentru tot restul vieţii timp de câteva săptămâni. De obicei, un efect simţitor poate fi observat aproximativ după un an, dacă procedurile sunt efectuate regulat, zilnic. Însă chiar şi după un an, dacă întrerupeţi procedurile sistematice, nu există nici o garanţie a faptului că micuţul nu va reveni în grupul celor „frecvent bolnavi”.
Mitul nr. 5. Înainte copiii erau mai sănătoşi
Deseori, dăm vina pe civilizaţie pentru numărul mare de copii alergici şi frecvent bolnavi. Şi acest lucru este întemeiat. Da, copiii locuiesc în oraşe pline de zgomot şi praf, gaze de eşapament şi alte produse nocive. Ei sunt suprasolicitaţi la şcoală şi la diverse cercuri de interese, se află puţin timp la aer curat, se mişcă insuficient, timpul liber şi-l petrec la calculator. Calitatea alimentelor de la supermarketuri lasă de dorit.
„În timpurile bunicilor noştri, spun cu nostalgie unii părinţi, copiii alergau dezbrăcaţi şi desculţi toată ziua la aer curat, mâncau din grădină şi toţi erau sănătoşi, nu ştiau de alergii şi viroze.”
Da, este adevărat, în unele aspecte copiii secolelor trecute erau mai sănătoşi decât cei de astăzi. Însă doar cei care supravieţuiau. Astfel, conform statisticelor, în 1887-1896, în Rusia ţaristă aproximativ jumătate din copii mureau până la vârsta de 5 ani. Printre cauze se numără nu doar lipsa controlului natalităţii şi nivelul scăzut al medicinei, ci şi sărăcia, lipsa de igienă, alimentaţia săracă (deşi „naturală”), precum şi lipsa unei supravegheri adecvate a copiilor.
Cum trebuie să călim copiii?
Stresurile aduc beneficii organismului copiilor doar dacă sunt strict dozate şi adecvate. Copilul se va îmbolnăvi frecvent dacă este crescut în „seră”, dar el se va îmbolnăvi şi mai des dacă îl veţi căli după principiul „rar, dar bine”. Reţineţi trei principii de bază: călirea trebuie să fie treptată, regulată şi să ţină cont de particularităţile individuale ale copilului. Şi, desigur, procedurile trebuie să aducă doar emoţii pozitive.
Artiom Kabanov, pediatru
