Nadejda Verina: Cum trebuie să îmbraci copilul pentru ca să nu înghețe?

Astăzi site-ul Mamaplus.MD vă prezintă în rubrica ”Blogul mămicilor” încă un autor. Prezentatoarea de televiziune și tânăra mămică Nadejda Verina împărtășește din experiența sa și ne povestește istorii din viață.

Blogul despre o căciuliță în plus și privirile condamnabile

Atunci când sunt întrebată, dacă nu-i este frig lui Max, eu oftez din greu și răspund cu calm, că în cazul în care îi va fi, atunci el singur îmi va spune. O astfel de reacție însă nu a fost întotdeauna!

Pentru început să facem cunoștință cu cei cu care nu ne cunoaștem. După o profesie sunt prezentatoare de televiziune, după alta – mamă. La televiziune, în cadrul emisiunii ”Dimineața la CTC” activez din 2007, iar profesia de mamă am început să o practic din noiembrie 2011 – anume atunci a venit pe lume, fiul meu Maximka. Să spun, că din acel moment, viața mea s-a schimbat cardinal – înseamnă să nu spun nimic!. Pentru a face față noului rol, a trebuit să caut permanent răspunsuri la întrebările care apăreau în continuu. Sunt sigură, că aceleași întrebări și le pun toate mamele, fără excepție, de aceea, dacă veți găsi ceva util în experiența mea, voi fi bucuroasă.

Este primul material plasat pe blogul meu pe site-ul Mamaplus.md, și toți care mă cunosc, nu s-ar mira, că anume subiectul ”copiilor care îngheață” a fost primul cu care m-am lansat. Eu nu pot privi copiii, care sunt îmbodoliți cu haine călduroase, căciuli groase și fulare la gât, în timp ce mama lor iese afară purtând un trench! Vreau să învelesc vara într-o plapumă groasă fiecare mamă, care atunci când afară[ avem temperaturi de +20 îi pune copilului căciulă, pentru că afară e vânt și ”un pic s-a răcorit”. Sincer, vreau să le dau una (dur, dar adevărat) mamelor, care intrând în încăpere își scot haina, însă nici nu se gândesc cel puțin să le descheie scurta de iarnă copilului căruia i s-au înroșit obrajii de căldură.

Și nu pentru că sunt o răutăcioasă, pur și simplu nu înțeleg, cum poți să nu conștientizezi, că copilului la fel îi poate fi cald? Pentru prima dată, cu problema supra încălzirii copiilor m-am ciocnit pe când eram însărcinată, citind o carte scrisă de pediatrul Komarovskii, care practic pe fiecare pagină reamintește de faptul, că este foarte important, să nu supraîncălzim copiii, dacă vrem ca ei să fie sănătoși.Aatunci m-am gândit, cât este de straniu. De regulă, întotdeauna toți își fac griji ca copilul să nu înghețe, însă niciodată nu vorbesc de faptul că îi poate fi cald. Am reținut această informație, mai ales că argumentele invocate vorbeau de la sine:

• Copilul poate fi ușor supraîncălzit, deoarece schimbul de căldură la el este mai activ, decât la adulți. Natura a avut grijă, pentru ca micuțul să nu înghețe!
• Dacă bebelușul va fi îmbrăcat cu haine groase din primele zile de viață, schimbul de căldură în organismul lui nu va fi ajustat, iar odată cu vârsta, aceasta se va transforma în răceală după fiecare ploaie sau curent.
• Când copiii sunt îmbrăcați prea gros, metabolismul lor este mai rapid ca cel al unui adult, trupul lor emană mult mai multă căldură și copilul transpiră, iar în cazul bebelușului este garantată dermatită intertriginoasă, probleme cu burtica dar și respirația dificilă ș.a.

Mi-a fost clar din start, că această informație conține adevăr pur, însă cum va fi în practică,eu atunci încă nu știam. Asta pentru eu și soțul nu planificam să călim intenționat copilul, să-i facem băi în apă rece și să-l frecăm cu zăpadă.

Catastrofa cu genericul ”Îmbrăcați copilul, el doar îngheață” a început încă din maternitate. Maxim abia s-a născut, mi l-au dat pentru câteva minute, după care l-au dus pe masă să-l îmbrace. Într-un cuvânt, băiețelul meu a fost îmbrăcat cu toate hăinuțele care erau în pachet – body, două perechi de pantalonași, deasupra o bluză, căciuliță, iar la final a fost învelit în plapumă...Și asta în condițiile în care, în sala pentru nașteri eram într-o singură cămașă de noapte și mă simțeam foarte confortabil! Peste 2 ore am fost transferați în salon. Desigur, nu aveam nici o încredere în propriile acțiuni, însă fața roșie a copilului m-a făcut să-i scot plapuma. A doua zi, am prins la curaj și am lăsat bebelușul îmbrăcat într-un singur strat de hăinuțe - și imaginați-vă, el a dormit foarte liniștit, având năsucul cald la fel ca și mîinuțele. Atunci când l-am scos în aceste haine pe coridor (nu mai țin minte pentru ce, am mers la medic sau pentru a-l arăta rudelor) toate moașele și asistentele m-au luat la trei parale.

După ce am fost externată din maternitate, nu am conectat nici un dispozitiv de încălzire, nu închideam ușile, de frica curentului, nu îmbrăcam căciulițe și mențineam temperatura aerului de cca 20-22 grade. Cu fiecare zi, acțiunile mele și ale soțului erau tot mai curajoase, pentru că urmărind copilul, noi înțelegeam – lui nu-i este frig! Mi-aduc aminte cum medicul de familie ne-a încurajat în acțiunile noastre – menționând că în locuința noastră nu este năduf, și ne-a spus că Max este al cincilea copil la număr de pe sector, la care ea a venit, și este primul care stă fără căciuliță.

Mai departe a fost și mai mult! La policlinică, unde mergeam pentru examinări și vaccinare, eu lăsam haina groasă la vestiar și purtam copilul prin coridoare în sleep, provocând în așa fel indignarea celor din jur. Fiecare ieșire afară era însoțit[ de replicile bunicuțelor din curte, de ce bebelușul este fără căciuliță? Desigur că mă înfuria toate acestea, mai ales că afară era deja luna aprilie cu temperaturi de +15. Uneori îmi justificam acțiunile, încercând să le explic, că totul este în regulă, uneori răspundeam furioasă...Pot aduce multe exemple, și acestea vor fi toate de același tip, sensul însă va fi același. Atunci când alegeam hăinuțele pentru a merge la plimbare, eu mă ghidam nu de calendar, ci de vremea de afară. Avem fotografii, unde Max are 4 luni, afară e luna martie, iar el este îmbrăcat într- o bluză sport, pantalonași și șosete. Și nu pentru că mi-am ieșit din minți, ci pentru că era foarte cald, iar eu și prietena mea ne-am scos chiar și geaca. În jurul nostru însă se plimbau copiii îmbodoliți...E doar luna martie – nu se poate să te dezbraci, pentru că vei răci. Desigur, vor răci, dacă vor transpira bine sub scurtă!

M-am relaxat și m-am convins în totalitate, că tot ce fac este corect, atunci când Max a împlinit un an, pe care l-am trăit fără viroze, răceli și alte nevoi. La acel moment, Max avea voie să meargă prin casă cu picioarele goale, să se bălăcească în cada cu apa care deja se răcise, să stea în casă doar în scutec, atunci când afară este noiembrie, etc..Am încetat să reacționez la replicile condamnabile privind lipsa de responsabilitate, am încetat să mă înfurii și să încerc să demonstrez cuiva ceva, eu pur și simplu eram mândră de bebelușul meu sănătos!

Desigur, studiind limitele accesibilului pe plan cald-frig, într-o oarecare măsură ne permiteam cu soțul anumite experimente. Să ies fuga la balcon sau mai întâi să-l iau pe Max din curent, după care să deschid ușa? Să-l las la grădiniță în pantaloni și fără colanți, sau totuși să-i îmbrac, pentru că așa sunt îmbrăcați toți copiii? Să continuăm să ne jucăm pe terenul de joacă, chiar dacă s-a ridicat un vânt puternic sau să ne grăbim acasă, precum fac toate mamele responsabile? Să-l învelesc mai bine cu plapuma, pentru că mie mi-i frig sau să-l las dezvelit, dacă el singur a dat plapuma jos. Noi am riscat, și aceste riscuri au dat rezultate.

Astăzi sunt foarte bucuroasă, că la timpul potrivit mi-a nimerit în mâini o carte utilă și că în schimbul instinctului primitiv – de a încălzi, eu m-am ghidat de cugetul meu. Până la 2 ani nu am văzut năsuc care să curgă, nu am auzit tuse la copilul meu! Oare acesta nu este un argument? Desigur, atunci când copilul a mers la grădiniță, nu am reușit să ocolim perioada de adaptare cu viroze și toate simptomele respective. Aceasta însă este o altă istorie, despre care eu vă voi povesti într-o altă zi. Sper, că v-am fost utilă!