De când suntem mici ne punem întrebări. Pe cele mai năstrușnice și mai adorabile le adresăm părinților când suntem copii. Rodica Rusu este bloggerița care scrie despre aceste momente frumoase pe blogul său și își împărtășește din experiența de tânără mămică, precum și momentele trăite în perioada maternității alături de soțul său, Igor. Rodica consideră că a fi o mamă grijulie și o soție bună nu este atât de simplu, deși soțul îi spune că ei îi reușește. Se simte împlinită alături de Igor, iar responsabilitățile în familia lor se împart la doi. Despre calitățile pe care le admiră cel mai mult la bărbații din familie, dar și despre blogul său discutăm cu Rodica Rusu-Eșanu.
Ideea unui blog personal a apărut după naștere. În perioada maternității apar o mie de întrebări, iar răspunsurile le cauți la mama ta, la prietene sau la alte mămici cu experiență, și evident pe net. Perioada maternității este foarte frumoasă, dar și tumultoasă, plină de momente și situații de tot felul. Iată de ce m-am gândit că ar fi interesant și util să împărtășesc din experiența și trăirile mele cu alte femei, mămici sau viitoare mămici.
Până acum am reușit să scriu postări și să filmez videobloguri despre alimentație, kilograme, sănătate și un pic de frumusețe, despre relații. În principiu, acesta este scopul meu, să împărtășesc din tot ce mă interesează pe mine zilnic în privința sănătății copilului, a mamei, a modului de viață frumos, a relațiilor de familie și a bucuriei de a fi mamă.
Eu am avut noroc la acest capitol. Sincer, Mark a fost de nota zece din primele zile. Iubește somnul, ca și mine. (zâmbește) Este adevărat că au mai fost și nopți albe, dar acest lucru e firesc. Sunt perioade pe care trebuie să le depășească orice mămică, cum ar fi colicile, erupțiile dentare sau virozele. Important este să fii alături de copilul tău atunci când el are nevoie de asta.
Știu ce-i aia depresie postnatală, dar nu din experiență proprie și mulțumesc pentru asta. E adevărat că, după naștere, am avut o perioada de câteva luni în care eram prea emoțională uneori și pe alocuri puteam să mă indispun foarte repede. Dar eu sunt o fire puternică. Nu las emoțiile să mă doboare ușor. Iar soțul a fost mereu alături, dacă aveam nevoie de ceva timp pentru mine. Eu cred că această depresie postnatală este legată direct de oboseala proaspetelor mămici, de stres, emoții şi griji referitoare la lucrurile noi și serioase pe care trebuie să le faci, având în grija ta un suflețel atât de important. Sunt și hormonii care oscilează în această perioadă și dau bătăi de cap. Femeile mai slabe cedează psihologic. Nu este un lucru de condamnat, dar de ajutat și de susținut moral și fizic.
Nu am vorbit despre depresia postnatală pe blog, dar este un subiect foarte util și important, pe care o să-l abordez cu siguranță curând. Mulțumesc pentru sugestie.
Suntem o familie tradițională, dar care trăiește într-o lume modernă. Nu avem obligații scrise sau bătute în cuie. Există anumite lucruri pe care le fac eu, pentru că țin mai mult de mine ca femeie și alte chestii pe care le face soțul. Dar, în general, respectul și ajutorul se împart la doi, iar căldura în familie se face în comun. (zâmbește)
Noi am așteptat cu drag sărbătorile de iarnă, pentru că acestea sunt sărbători care se petrec alături de familie. Împodobirea bradului, săniușul, mesele de sărbătoare cu toată familia, cadourile de la Moș Crăciun, toate au fost savurate din plin. Mai ales că aceste experiențe au fost pentru Mark ca prima dată. Anul trecut, de Crăciun el era micuț și nu prea a înțeles ce e bradul și mirosul de mandarine.
Cred că deocamdată doar noi suntem eroii lui. Noi ne străduim să-i limităm la maximum accesul la gadgeturi, iar desene animate nu privim. Avem o mulțime de jucării, cărți, pe care el le răsfoiește zilnic cu interes. Mai nou, este foarte pasionat de mașini.
Călătorim destul de des, în limita timpului liber. De când s-a născut, Mark a fost întotdeauna cu noi. Noi adorăm călătoriile și se pare că și Mark este pe aceeași undă. Nu este un copilaș capricios când este vorba de plecări, e un traveller înnăscut.
Destinațiile preferate sunt spre Europa. Acolo unde istoria, cultura și frumosul se întâlnesc. Dar explorăm cu drag și noi orizonturi.
Îmi place să gătesc, în special ce știu eu mai bine, ca să nu dau greș și să nu rămână lumea flămândă. (zâmbeşte) Dar nu aș spune că este tocmai o pasiune, mai degrabă o necesitate sau o calitate utilă. Sunt bucate care îmi ies perfect, altele nu prea și de aceea nu le pregătesc. O femeie trebuie să știe a găti, dacă se vrea a fi o mamă și o soție bună.
Omletele sunt specialitatea mea. Fac și clătite. Pentru pici, la mic dejun avem deocamdată terciurile și iaurturile naturale.
- Cred că oaspeții mei ar ști mai bine cu ce am reușit să-i impresionez. De obicei, optez pentru bucate preparate mai simplu, dar sățioase și sănătoase. (zâmbește) Recent am gătit o lasagna cu carne de vită și mi-a ieșit fenomenal!
Sunt puternici, curajoși, ageri și încrezători. Este impresionant că cel mic a moștenit aceste calități de la tatăl său și doar la puțin peste un an le manifestă deja. Iar atitudinea face totul.
Dragostea, grija și educația sunt vitale pentru copil. Și fiecare copil din lume le merită și are nevoie de ele. Iată de ce, nu doar de sărbători, dar oricând avem posibilitatea și vedem situații în care putem să ajutăm un copil, trebuie să o facem fără ezitare. Deseori, puţinul tău poate însemna enorm pentru un copil.
Visele mele se împart în două categorii: scopuri și dorințe. Cu primele este mai simplu, trebuie să muncești ca să le realizezi. Orice vis poate deveni realitate dacă ai curaj, eşti perseverent și muncești. Iar dorințele mele sunt mereu aceleași. Ele țin de familie și de cei dragi. Să fie sănătoși și fericiți!
Reporter: Xenia Bugneac
