Sărbătorile sunt diferite: unele reprezintă un motiv de distracție maximă, altele un motiv de meditație asupra perspectivelor și noilor începuturi, sunt și sărbători cu nuanțe nostalgice. Un exemplu elocvent – Ziua profesorului! Ziua în care vin în memorie cele mai dragi sufletului amintiri, când îți dorești să spui un cuvânt de mulțumire celor care au jucat un rol important în viața noastră. Profesor nu înseamnă doar profesie, ci un mod de viață, menire și responsabilitate enormă. Le-am propus personalităților marcante din Moldova să-și amintească de acei oameni care au investit în ei parte din sufletul lor!
Aliona Bercaci, președinte organizația obștească ”Salvați viața”
Aliona Bercaci
De Ziua Profesorului, felicitările mele sunt adresate directorului Liceul Teoretic bulgar ”Vasil Levski” și, totodată, profesorului de fizică Vasile Spiridon Stoianov. Nu pot să spun că îmi plăcea foarte mult fizica, mai degrabă sunt de profil umanist, însă, era foarte interesant să-l asculți și anume de acest profesor îmi aduc aminte cu un sentiment deosebit. Vasile Spiridon este un om care leagă ușor contacte, întotdeauna găsea limbă comună și cu elevii și cu profesorii, rezolva cu ușurință orice probleme și conflicte. Și dacă, de regulă, elevii se țin departe de directorul școlii, directorul nostru era o persoană de care te puteai apropia mereu pentru a discuta cu el, a cere un sfat sau a te plânge. Consider că este foarte important atunci când profesorul nu doar își cunoaște foarte bine profilul și-și împărtășește cunoștințele dar îi cucerește pe elevi cu calitățile sale omenești, atunci când elevii au încredere în profesor și lecțiile sunt mai interesante. În general, eu am schimbat multe școli, însă Liceul bulgar mi s-a întipărit prin atmosfera bună voitoare. Am venit aici în momentul în care această instituție de învățământ abia se deschise, micul liceu s-a dovedit a fi o familie prietenoasă și, în mare parte, acesta este meritul directorului. De aceea, adresez felicitări cu ocazia Zilei Profesorului întregului corp didactic și lui Vasile Spiridon!
Vasile Spiridon Stoianov
Iurie Andriușcenko, actor Teatrul dramatic rus de stat A.P.Cehov
Iurie Andriușcenko
Această fotografie a fost făcută pe data de 1 septembrie 1976 la școala medie cu predare în limba rusă №3, din orașul Drochia, unde mi-am petrecut toți anii de școală. În fotografie este și prima mea învățătoare cu nume clasic – Maria Semionovna, despre care mi-au rămas cele mai frumoase și calde amintiri. Ea era un profesor de aur și un om extraordinar de bun. Niciodată nu și-a permis să ridice vocea, iar noi depuneam eforturi pentru a învăța bine, o respectam și o ascultam. Ea ne învăța nu doar ceea ce era prevăzut în programul școlar, ci mult mai mult, ne-a învățat să fim prieteni, să fim un colectiv unit. Îmi amintesc cât
de bine petreceam timpul pe terenurile de vară, mergeam la film, vizitam locuri interesante în orașul natal. Educația, atitudinea bună față de oameni, atitudinea corectă față de muncă - toate acestea au fost inițiate în scoală și au rămas cu mine până acum. De exemplu, în școală m—au învățat să-mi scot căciula când intru în încăpere, asta mi-a rămas în sânge. De asemenea, am fost învățat la școală să nu trec pe lângă o bucată de pâine căzută jos, dar să o ridic și să o dau la păsări pentru că în această bucățică de pâine s-a depus muncă și eu niciodată nu voi trece indiferent pe lângă o bucată de pâine aruncată. Asemenea chestii, s-ar părea că sunt mărunțișuri însă ele sunt un indicator al gradului de educație al omului. În general, mi-au rămas multe amintiri frumoase despre școală. Evident, atunci, ca și toți copiii, așteptam cu nerăbdare balul de absolvire pentru a păși în viața matură, însă, cu timpul înțelegi că aceia au fost cei mai buni și fără de griji ani din viață. Nu pot să-mi spun că-mi este dor de școală, viața se mișcă înainte, dar ar fi foarte interesant să revin în acele vremuri măcar pentru un minut! Sunt recunoscător școlii mele, recunoscător profesorilor mei și de Ziua Profesorului adresez cele mai calde cuvinte de felicitare și le doresc sănătate, răbdare, elevi buni și părinți recunoscători!
Iurie Andriușcenko al treilea din stânga în al doilea rând
Cristy Rouge, interpretă
Sârbu Svetlana și Cristy Rouge
Folosindu-mă de ocazie, vreau să felicit toți profesorii din Moldova, dar și din lume cu ocazia acestei sărbători importante!!! Vreau să vă spun un mare mulțumesc pentru că ne oferiți cunoștințe, ne descoperiți talentele și depuneți eforturi considerabile pentru dezvoltarea fiecărui copil. Fiți sănătoși, fericiți, vă doresc mulți ani înainte și cât mai mulți elevi talentați și recunoscători! Am avut mare noroc cu prima mea învățătoare – Șieco Elena Petrovna. Este o persoană frumoasă, deșteaptă și plăcută. Mi-a rămas în memorie ca un profesor care nu a ridicat niciodată vocea, însă, era pe măsură să liniștească orice elev gălăgios, așa cum eram și eu. Profesoara mea de pian – Reprințeva Olga Fiodorovna, este probabil cel mai răbdător profesor din lume. Eu am lăsat școala muzicală de două ori și, evident, de două ori am început de la clasa I. Am fost un copil năzbâtios și nu-mi prea plăcea să mă ocup la pian, de aceea, ea mi-a iertat de multe ori faptul că nu am învățat notele la timp. Și, profesorii mei scumpi și iubiți de vocal – Sârbu Svetlana (cu mine în fotografie) și soțul ei – Sârbu Ilia. Aceștia sunt oamenii care mai bine de 10 ani mă învață nu doar să iau notele înalte, să cânt curat și corect, dar care m-au învățat să cânt cu sufletul și să simt fiecare cuvânt cu sens. Datorită lor, îmi iubesc meseria! pe parcursul acestor ani, am devenit prieteni și ei sunt printre primii care-mi ascultă compozițiile, lucrăm împreună asupra lor, iar eu întotdeauna ascult de sfaturile și observațiile pe care le primesc de la ei. De la adevărații maeștri întotdeauna ai ce învăța, de aceea, eu sunt un elev veșnic!
Alexandru Șișcov, stilist, make-up artist
Alexandru Șișcov
Timpul trece, noi ne maturizăm! Rămân doar amintirile… Uneori, ne dorim să revenim la anii adolescenței fără griji, atunci când nu doar părinții dar și profesorii ne învățau și de îndrumau pe calea cea dreaptă așternându-ne drumul de viitor… Uneori, închizând ochii și imaginându-ți cartea vieții tale, recitești capitolul anilor de școală și te uimești câte reținere, statornicie, înțelegere și grijă sunt în acești oameni – profesorii… le spun mulțumesc tuturor pentru abordarea individuală, pentru metodele unice de educație, pentru acele calități specifice care le-au permis să fie exemple demne de urmat! Sunt deosebit de recunoscător dirigintelui și profesorului de chimie – Nicolae Ion Botez pentru că a fost un mentor înțelept, ne-a protejat, ne-a răbdat, ne-a învățat, a avut grijă de noi, ne-a certat și ne-a înțeles, ne-a susținut! pentru faptul că nu a permis nimănui să decadă! Felicitări dragi profesori din cadrul școlii medii din satul Sărata Nouă!
Roman Rîbaliov, fotograf
Roman Rîbaliov
Cu prilejul acestei sărbători – Ziua Profesorului, vreau să-l felicit pe profesorul meu fotografic Vadim Mihailovici Piscariov. Acum 12 ani, acest om mi-a dat un impuls puternic și în urma căruia zborul meu continuă cu succes până astăzi. De atunci a trecut mult timp, dar eu consider că cel mai important lucru este să pui fundamentul corect, vadim Mihailovici a reușit acest lucru în raport cu mine. Poate că noi, elevii, nu întotdeauna eram de acord și nu întotdeauna înțelegeam, dar el oricum de-a redat profesionalismul său. Țin minte un caz din timpul anilor de studii, care ulterior, mi-a spus multe. Vadim Mihailovici a atras atenția la un moment din fotografia mea, eu m-am uitat și nu am înțeles despre ce anume îmi vorbea, eu nu vedeam ce vedea el și nici nu prea eram de acord. Timpul a trecut, am început să văd ceva mai mult, să înțeleg mai multe și peste câțiva ani am dat peste acea fotografie. Acum, peste ani, am observat imediat acel neajuns și mi-am adus aminte de îndată că profesorul anume despre asta îmi și vorbea. Vadim Mihailovici, vă doresc sănătate și cât mai mulți elevi buni!
Vadim Mihailovici Piscariov
Lilia Șolomei, artist emerit al Republicii Moldova, solistă la Teatrul Național de Operă și Balet ”Maria Bieșu”
Lilia Șolomei
În viața fiecărui om sunt evenimente și oameni importanți, care au lăsat o impresie irepetabilă, au dăruit dragoste, experiență, onoare, bucurie și satisfacția de a lucra împreună cu ei. De Ziua profesorului vreau să fac o dedicație pentru scumpul pedagog, artistei emerite a RM, docent al catedrei ”canto clasic” de la Academia de Muzică ”G, Muzicescu” Svetlana Filipovna Strezeva. Probabil, trebuie să te naști sub o stea norocoasă pentru a nimeri în clasa acestui profesor talentat. Cel mai probabil, mie așa și mi s-a întâmplat. Niciodată nu voi uita prima impresie pe care am avut-o de la întâlnirea cu ea. Acest lucru s-a întâmplat șa școala muzicală Ștefan Neaga, eram în sala de repetiție a orchestrei de instrumente populare ruse unde ea interpreta o piesă rusească sufletească ”Râul Volga” și hitul clasic ”Privighetoarea” care a devenit cartea ei de vizită. O ascultam și mă uitam la ea ca la o divă…Interpreta m-a fascinat cu cântul ei, zâmbetul extraordinar de frumos și acea energie care inunda invizibil sala… Este complicat să redau această amintire. Nu am îndrăznit să mă apropii de ea, însă, din acea zi, acea femeie strălucitoare și neobișnuit de talentată m-a fermecat pentru toată viața. Bucuria mea nu avea margini când am devenit studenta ei la Academia de Muzică. Svetlana Strezeva întotdeauna era severă, foarte exigentă și, totodată, extraordinar de bună și receptivă. Îi sunt recunoscătoare pentru răbdarea, dedicația, dragostea, inspirația și măiestria cu care a redat cunoștințele sale, experiența vocală. Din păcate nu toți obțin ceea ce-și doresc. Mulțumesc că am fost învățată să-mi iubesc cu dedicație munca. Eu am cu ce să mă mândresc. Am primit cunoștințe colosale de la interpreta care a studiat în 1983-1984 în La Scala și care este laureatul concursului internațional Ceaikovski și Glinka, a strălucit pe scena teatrului nostru și a fost cu adevărat o divă. Svetlana a cucerit spectatorii teatrului Bolișoi din Moscova și pe toți admiratorii de operă din Europa, iar acum din America unde locuiește din anul 1994. Scumpa mea Svetlana Filipovna, de Ziua Profesorului, vreau să vă doresc sănătate, fericire, să rămâneți în aceeași formă vocală minunată! Pentru mine sunteți un exemplu de muzician și om. Vă iubesc enorm de mult, rămân admiratoarea dumneavoastră și eleva devotată.
Svetlana Filipovna Strezeva
Lilia Șolomei
Roman Țurcanu, președintele Federației arte marțiale ruse, președintele Asociației cascadorilor din Moldova
Roman Țurcanu
Principalii mei ani de scoală au trecut în Școala medie №7 din Kazahstan, pe peninsula Mangîțlak în orașul Șevcenko. În pofida faptului că ultimii 1,5 ani mi-am făcut studiile la Chișinău, la școala №48, acum Liceul ”Olimp”, amintirile mele de școală sunt în mare parte legate de Kazahstan. În fotografie este prima mea învățătoare, Tatiana Nicolaevna. Când erau selectați copiii pentru școală, ea a văzut un băiețel în ochelari și a decis că voi fi străduitor și harnic, însă, eu m-am dovedit a fi un adevărat huligan! Mai întâi, i-am făcut destule probleme, dar ea avea o atitudine bună și a reușit să influențeze comportamentul meu, studiile. Așa că, deja în clasa a III-a nu aveam nicio notă de 3 în agendă. În general, școala mi-a oferit multe, prima prietenie adevărată, prima dragoste, m-a învățat să comunic, au fost și greutăți, care de asemenea trebuia să învăț să le depășesc. Acum, și eu am devenit parțial profesor, întrucât, pe parcursul a 17 ani, antrenez, de exemplu, în arte marțiale. Acum, știu cu siguranță că un profesor nu-și percepe activitatea ca pe un simplu loc de muncă, este important să iubești ceea ce faci și permanent să lucrezi asupra ta. De aceea, de Ziua Profesorului le doresc învățătorilor răbdare, creativitate și autoperfecționare!
Роман Цуркану Roman Țurcanu al doilea de la dreapta în rândul din mijloc
Natalia Duminica, dansatoare profesionistă - dans din buric, dansuri populare și moderne
Maria Fiodorovna Pangalos și Natalia Duminica
De Ziua Profesorilor vreau să le aduc felicitări învățătorilor de la Colegiul Național de Coregrafie, care mi-au lăsat cele mai plăcute amintiri. Ei au transmis cu dibăcie măiestria lor și au descoperit talentele elevilor lor. Am o recunoștință deosebită pentru doi pedagogi – Maria Fiodorovna Pangalos și Iurie Davidovici Goroșcov. Din păcate, Maria Fiodorovna nu mai este printre noi, ea a fost profesoara mea la dansuri clasice. Oricum, vreau să-i spun un mare mulțumesc pentru că a reușit să depună suflet în activitatea sa și să muncească neobosit, să obțină rezultate de la elevii ei! iar Iurie Davidovici este o personalitate unică, el nu este pur și simplu directorul Colegiului de Coregrafie, ci tăticul nostru iubit – grijuliu, înțelegător, el ne susținea mereu. Îi doresc multă sănătate și-i sunt foarte recunoscătoare pentru că nu doar ne-a dăruit o profesie dar ne-a învățat să trăim. Felicit toți profesorii cu ziua lor profesională!
Natalia Duminica și Iurie Davidovici Goroșcov
