Telemama + teletata = telefiică! Toată țara urmărește felul în care crește mica Amelie din familia televizată! Noi inclusiv!
Ați fi de acord să nașteți în emisie directă?
- Cred că nu. Naşterea este un moment foarte special în viaţa unei femei. Dacă femeia este destul de conștientă, poate deveni cel mai marcant eveniment din viaţa ei. Moment în care îţi dai seama că aduci viaţă, că eşti Dumnezeu. În aceste clipe e esenţial să trăieşti fiecare clipă, nu să te uiţi în camere.
Atenția sporită asupra copilei din partea presei – este un avantaj sau dezavantaj?
- Eu sunt sigură ca Amelie ne-a ales să-i fim părinți, așa că știa unde vine. Probabil, are ea un scop în viață și, prin faptul că e aproape de mai mulți oameni, va putea mai ușor să-și realizeze scopul. Nu o voi impune să se facă jurnalist, ea va decide ce trebuie să facă.
Le permiteți bunicilor să o dădăcească pe Amelia mai mult timp?
- Nu le permit ... eu chiar le rog. Acum o săptămână am înțărcat-o pe Amelie şi, în curând va sta câte o săptămână la buneii de la Drochia, ca şi ei să treacă mai uşor peste pierderea suferită şi ca Amelia să trăiască aceiaşi copilărie pe care am trăit-o eu. Eu am fost crescută bine şi am încredere totala în bunei.
La ce se gândesc cu adevărat femeile în timpul nașterii?
- Eu am născut-o pe Amelie prin cezariană, nu era în poziție corectă de naștere. Și în cele 40 de minute, era o așteptare, voiam sa o vad, să vad cum arata viața din mine. Mă gândeam al primele cuvinte pe care sa i le spun, și la cât de mult mi se va schimba viața.
V-ați străduit să-i cumpărați Ameliei jucării pentru fetițe, hăinuțe roz, să-i puneți fundițe, floricele și alte atribute caracteristice fetelor? sau nu este obligatoriu de a scoate în evidență sexul copilului?
- Eu nu cumpăr haine roz, tot ce are roz e primit în dar. Eu o îmbrac în gri, albastru ... chiar unii întreabă dacă e băiețel. Nu vreau să o cresc în stereotipuri. Nu vreau să o inund cu jucării, ea se joacă foarte bine, cu borcanele, tigăile, farfuriile din plastic.
Ce fel de mamă nu ați dori să fiți?
- Paranoică. Și chiar nu sunt. Încerc să transmit copilului meu încredere. Copiii sunt foarte sensibili și...
Copilul de jurnaliști este mai supus ”documentării” tuturor mișcărilor sale?
- Da, și eu sper că atunci când va crește mare, va fi fericită să se vadă cum a crescut privind reportajele în care mă însoțea la filmări, seminarii, shootinguri.
Unii medici afirmă că nu părinții trebuie să se adapteze la ritmul copilului, ci micuțul trebuie să-i urmeze pe cei maturi și să se obișnuiască cu stilul lor de viață. Ce credeți dumneavoastră despre asta?
- Noi nu avem un regim fix de viață. Regimul, strică din spontaneitatea cu care suntem născuți. Eu vreau sa păstrez cât mai mult din unicitatea cu care a venit pe lume Amelie. Și eu fac ceea ce simt, nu ceea ce recomandă toți medicii.
Ce haine și accesorii din garderoba ei preferă mica Amelie?
- Nicio haină nu-i place, ca toți copii se lasă cu plânsete când ieșim din casă. Una ştim sigur, îi place culoarea verde. Când și-a ales singură olița și biberonul cu pai, a ales culoarea verde.
Întotdeauna zâmbiți, întotdeauna sunteți în culmea fericirii, dar îi citiți copilului povești triste?
- Amelia nu rezistă să-i citesc povești. Noi dansăm împreună, cântăm... găsim ocupații plăcute și vesele. Copilăria trebuie trăită cu zâmbete.
Dumneavoastră, împreună cu soțul, ați pus punct distracțiilor până spre dimineață? Sau toate vor reveni odată cu timpul?
- Noi ducem o viață socială la fel ca înainte, doar că pe rând, pe ture. Un week-end ies eu, si el sta cu fata, alt week-end se distrează el. Iar atunci când vine bunica de la Drochia, avem liber amândoi. Copilul nu trebuie sa fie o piedică în viața părinților, el trebuie să fie o trambulină, de pe care să sară tot mai sus.