A fost învăţată cu greul de mică. Tatăl său a fost omorât cu patru luni înainte de a se naşte. Ambiţia ei, însă, a dus-o departe, a ajuns studentă la Facultatea de Limbi Străine, Secțiunea franceză. Muncea vara la lucrările de construcţii ale Universităţii pentru a obţine un pat în cămin. Acolo l-a întâlnit pe Sergiu, viitorul ei soţ, alături de care a trăit 41 de ani, împreună au o fiică Beatriz şi se laudă cu trei nepoţele.
Este un interviu cu un om deosebit, despre care ai putea să scrii romane şi de la care ai avea de învăţat multe. Nu este despre politicianul militant Vitalia Pavlicenco, ci despre viaţa unei femei cu un destin remarcabil.
A fost cerută în căsătorie prompt, fără ocolişuri.
“Mergând într-o zi pe jos de la Universitate spre Teatrul ”Luceafărul”, unde urma să ne adunăm cu alţi colegi de facultate, Serge mă întreabă ce o să fac după încheierea studiilor. Îi spun că o să mă trimită la Valea Perjei, că nu sunt căsătorită. Mă întreabă: ”Păi, și de ce nu te căsătorești?” Zic: ”Încă nu am cu cine, asta e”. – ”Păi – spune el – cu mine, de exemplu!” la care mă întorc, mă uit, văd că parcă vorbește serios și îi spun – ”și de ce nu, sunt de acord!” Pînă la teatru am și convenit scenariul, apoi am anunțat noutatea la restaurant. Ulterior, de fiece dată cînd îl întrebam cum de s-a decis atât de prompt și abrupt să îmi propună căsătorie, îmi zicea că știa el ce face, că se informase despre ”ce fel de studentă eram”.
S-au căsătorit într-o săptămână pentru că Sergiu trebuia să plece în Cuba şi nu doreau să se despartă. Peste un an a venit pe lume Beatriz.
“Acolo, la Havana, am întâlnit o fetiță cubaneză simpatică, Beatriz, de aceea, când s-a născut fiica i-am pus acest prenume, pe care îl au în numele lor dublu toate cele trei nepoțele. Am crescut-o greu pe Beatriz, abia împlinisem 22 de ani, eram foarte tânără, dar am învățat. Eu acolo m-am ocupat de gospodărie, de copilul pe care l-am crescut absolut singură, pentru că soțul era foarte ocupat.”
Peste un an au revenit în ţară. Pentru că Beatriz avea un auz muzical perfect părinţii au hotărât să investească în dezvoltarea acestui talent al copilului.
“A început să învețe vioara – un instrument extrem de greu, care înseamnă sacrificiu. Noi ne-am ocupat serios de Betty, a făcut și pian la vestita pianistă Ghita Strahilevici, a făcut compoziție la Simion Lungu, a cântat în cor la Valentina Uscatu, a cîntat în taraf la Palatul Pionierilor, a călătorit mult peste hotare fiind la Conservator, cu ansamblul ”Violonistele Moldovei”.
Și când a plecat, în 2001, la studii postuniversitare în Germania, și-a câștigat acolo existența ca violonistă alături de nemți. Am trecut cu toții prin momente grele, a cântat și la colț de stradă, și în biserici, apoi și-a găsit și un alt rost - s-a căsătorit și are o familie frumoasă. Este și acum liber-profesionistă, cântă în diverse proiecte muzicale, predă vioara și are succese în munca didactică. “
Sunt de 41 de ani împreună şi crede că o căsnicie se bazează pe foarte multă răbdare.
“Nu îți poți propune să îți modelezi partenerul cum ți-ar plăcea. Noi am convenit și am practicat în căsnicia de 41 de ani principiul afirmării fiecăruia în plan profesional. Celălalt nu trebuie să împiedice, ci doar să ajute, dacă poate. Am avut diferite clipe în viață, dar nu am avut trădări. De fiece dată, cînd unul obosea sau nu mai putea, din diferite motive, să ducă povara mai departe, o lua și o ducea celălalt. Și avem multe exemple. Iată și un caz care poate fi ca unul ieșit din comun. Pentru ca fiica să cânte la vioară, îi trebuiau viori. Păi, pentru a plăti vioara la care cântă și azi, pe care i-am cumpărat-o când trecea în clasa a doua, care a costat o mie de ruble, am redactat două manuscrise zi și noapte și nu am ieșit din casă decât de patru ori… Sunt și multe alte sacrificii.
Convingerea mea fermă este că e nevoie mereu de dialog și de comunicare. Se pot supăra unii că spun cu voce tare, dar bărbații trebuie ”îndrumați” cu abilitate, pentru că ei sunt puternici, însă femeia, care e și continuatoarea speciei umane, are de la Dumnezeu o înțelepciune, un fler, o intuiție ce costă și trebuie luată în seamă.
Soțul meu este foarte civilizat și modern, el nu a avut complexe de masculinitate, să insiste că el e șeful. La noi face fiecare de toate, dar, în special, soțul gătește, iar eu rezolv problemele majore. Și așa se întâmplă când se întâlnesc două persoane mai puternice și cu tendințe de afirmare. Sunt persoana care nu prefer să stau cu pietrele în sân și dacă ceva nu îmi place o spun imediat și discut până lămuresc toate lucrurile. Am insistat mereu să facă și soțul la fel. Nu m-am amestecat în lucrul lui, doar l-am ajutat, deși el se mai bagă să îmi dea ”sfaturi” pentru partid, dar nu agreez asta.
Spun că dacă am avut libertatea să realizez ceva în viață, repet – dacă am reușit asta, e pentru că am avut noroc de un soț inteligent, fără complexe bădărănești, și de o fiică pe care am reușit să o fac independentă în viață, care nu a avut ajutor material de la noi, că nu am avut ce îi da, dar care a avut părinți ce au avut o linie unică în educarea ei. Soțul meu e mai bun în profesia lui decît mine în a mea, nu i-am pus nicio piedică să facă ce a vrut indiferent de cât a câștigat, nu am avut certuri din cauza lipsurilor, care au fost mari și multe. “
A asistat la nașterea nepoatei Christiana-Beatrice şi a hotărât împreună cu familia că ar fi mai bine să o aducă în Chişinău.
“Keke – ea așa mai preferă să i se spună – nici nu era înțărcată și ne temeam cumplit de cum avea să fie. Dar a fost bine, am făcut față. Nepoțica ne-a introdus dinamismul în viață și ne-a organizat, ne-a consolidat și responsabilizat – că eu mă mai chinui cu partidul, iar soțul – mai lucrează la Universitate. Acum Keke vorbește foarte bine româna și germana, știe iPad-ul de la un an, poate citi, are patru ani și, de două luni, e ”sora cea mai mare” … A cântat și în ansamblul de pici al Surorilor Osoianu.”
Cu câteva luni în urmă s-a mai îmbogăţit cu două nepoate gemene.
“Sigur, gemenii nu se comandă, ți-i dă Domnul. Fiica nu a vrut să fie Christiana singurică în viață și i-au dorit un frățior sau o surioară, acum va avea două.
Deocamdată, eu am fost o lună cu ele, urmează, cred, să merg în iarnă, acum acolo e soțul, care are mare grijă de ele. Eu le voi prelua când vor fi cu alte interese, mai evaluate.”
