Cum e să fii mamă și medic în prima linie: ”Port o vină a mea, de mamă. Am lipsit mult timp de acasă”

De la primul caz de COVID-19 înregistrat în Republica Moldova au trecut 93 de zile. În toată această perioadă, Olga Usatîi, șefa secției terapie intensivă transplant și chirurgie de la Spitalul Republican s-a bucurat doar de 3 duminici alături de familia sa. În rest, au fost zile și nopți petrecute non-stop la muncă, alături de pacienți și colegi, nopți ocupate de gărzi și zile în care s-au decis tactici de tratament și conduită a celor mai grele și severe cazuri de COVID-19 din toată țara.

„Virusul există, virusul lovește. În fața COVID-19 cu toții suntem egali, boala nu alege. Din păcate, observ că măsurile de relaxare au fost înțelese greșit – avem tot mai mulți pacienți în terapie intensivă și cazurile sunt din ce în ce mai grave. Nu știu câți dintre noi sunt gata să vadă plămânii unui bolnav de COVID-19 sau să-i asculte respirația... Boala atacă organismul fulminant și tratamentul este unul extrem de greu. Medicii, asistenții medicali, infirmierele riscă în fiecare zi cu propria sănătate și viață, dar lumea noastră nu conștientizează pe deplin pericolul. Nu cerem mult - rugăm să se respecte în continuare măsurile de prevenire”, spune Olga Usatîi, medic anesteziolog-reanimatolog.

Astăzi, este exemplu și eroină pentru familia sa și mai ales pentru băiatul ei, care i-a promis că se va face medic ca ea: „Port o vină a mea, de mamă. Mă simt vinovată că am lipsit atât de mult timp de acasă. Dar soțul și copiii mei știu care este prețul acestei lipse – salvarea de vieți omenești”

Olga recunoaște că medicii sunt extrem de obosiți, la limita puterilor, le este dor de familiile lor, pe care le văd rar și sunt derutați de atitudinea oamenilor.

„Cineva apropiat mi-a zis zilele acestea: în spitale merge războiul și oamenii nici nu-și dau seama cât de serios este totul. Eu continui să-mi încurajez colectivul în fiecare zi – suntem la datorie și depunem eforturi colosale pentru a salva pacienții de la moarte”

Olga Usatîi este una din discipolele profesorului Victor Cojocaru și face parte din generația medicilor tineri care au decis să muncească acasă. A absolvit rezidențiatul la anesteziologie în 2011, după ce a studiat o perioadă la Cluj. A perseverat în continuare și s-a înscris în 2018 la Școala de Management în Sănătate Publică. Are 37 de ani și visat dintotdeauna să se facă medic.