Există câteva alimente de post interzise în Săptămâna Mare, potrivit clericilor. Este vorba, în special, despre alimente care sunt simboluri ale patimilor lui Iisus.
În drumul Său către Golgota, dealul pe care a fost răstignit, Iisus a fost bătut de către iudeii păgâni cu urzici. După ce a fost răstignit, Mântuitorul a cerut, la un moment dat apă, dar soldații, ca să-și bată joc de El, i-au dat oțet. Și pe rănile sângerânde de la mâini și de la picioare, pe unde pătrunseseră cuiele, soldații i-au aruncat oțet.
Acesta este motivul pentru care, în Săptămâna Mare, nu se consumă deloc urzici și oțet, acestea fiind simboluri are chinului lui Iisus Hristos.
Credincioșilor li se recomandă de către preoți ca, dacă nu s-au abținut deloc de la alimente de origine animală deloc de la începutul Postului, măcar în Săptămâna Patimilor să o facă. Lucru destul de lesne, de altfel, ținând cont de varietatea produselor care nu conțin ingrediente provenite de la animale și pe care le găsim din belșug pe rafturile supermarketurilor.
Cum țineau strămoșii noștri postul
Spre deosebire de vremurile actuale, în vremurile de demult înaintașii noștri consumau alimente uscate, fructe și legume în postul Paștelui și nici măcar ulei nu consumau. Cele 40 de zile erau prilej de purificare de păcate.
”În niciun caz nu era îngăduită consumarea alimentelor de proveniență animală: carne, lapte, brânză, ouă. Mai mult decât atât, viețuitorilor din mănăstiri li se recomanda să ajuneze, adică să nu consume niciun fel de mâncare până la ceasul al IX-lea din zi (aproximativ ora 15.00), cu excepţia zilelor de sâmbătă şi duminică, în care se putea consuma mâncare uscată.
Astăzi, deși varietatea alimentelor ne facilitează postul, oamenii poartă tot mai des amprenta timpurilor moderne și nu mai găsesc liniștea și emoţiile generate de apropierea marelui praznic al Paștilor. Ar trebui ca fiecare dintre noi să ne luam timp pentru a privi înapoi, spre înaintașii noștri, care s-au născut și au (supra)viețuit în jurul Bisericii”, spune părintele profesor Nicolae Necula, potrivit Doxologia.
