Să începem cu definiția pentru termenul de "nou-născut" - un concept liber. În cazul în care într-un cuplu luna de miere este de fapt o lună, perioada pentru nou-născut, termen atribuit de către știința medicală, este și mai mică, în conformitate cu normele Organizației Mondiale a Sănătății, de doar 28 de zile. 28 zile de la momentul nașterii, mai exact – cînd se taie cordonul ombilical și are loc separarea fătului de mamă.
Este clar că sugarii sunt destul de diferiţi unii faţă de alţii și este definită aceasta ca o stare de sănătate, precum și gradul naşterii la termen. Nu putem vorbi despre abilitățile nou-născutului, fără a concretiza de fapt, despre cine este vorba, căci între nou- născutul apărut la termen și copii născuți sub șapte luni - o diferenţă foarte mare. Prin urmare - subiectul discuției noastre va fi exact copilul sănătos, născut la termen, aşa cum caracteristicile fiziologice ale copiilor prematuri - un subiect, care necesită concentrare nu atât de mult pe "competențe", cît pe diferențele de la normă și caracteristicile ulterioare ce ţin de îngrijire.
Abilitățile de evaluare iniţiale, respectiv, și de starea de sănătate a nou-născutului se efectuiază direct în sala de naşteri. Rezultatul acestei evaluări, fiecare părinte îl poate găsi în documentele obținute de la externarea din spital, care prevede, de exemplu: "născut 8-9 puncte după scara Apgar." Nu toată lumea știe cine sau ce este un "Apgar", mulți cred că acest tip este o abreviere și încearcă să o descifreze. Să explicăm: Apgar - un nume, cu accentul pe prima litera "A", aparţine unei femei anestezist din America. Apgar a propos o scară, în conformitate cu care sunt cinci semne majore de sănătate (boală) a nou-născuților și anume, ritmul cardiac, respiraţia, tonusul muscular, reflexele și culoarea pielii măsurate la sistemul cu trei puncte - obține un 0, 1 sau 2 puncte. Deci, astfel şi se adună cele 10 puncte.
Aprecierea după scara Apgar – se face de către persoanele în halate albe. Dar cum rămîne cu părintele? Au venit acasă de la spital, s-au adunat la consiliul de familie. Avem un nou-născut. Doctorii au spus că totul este în ordine. Dar apar îndoieli. Roşeaţă, ochii se deplasează în direcții diferite, flutură cu brațele micuţe într-un mod ciudat, bate din picioare, capul nu poate să-l ţină și țipă ... Adunîndu-se în jurul pătuţului, rudele fac versiuni dezamăgitoare şi duc părinții tineri în depresie şi la o lactație proastă la mamă.
Și având în vedere cele de mai sus și o situație foarte tipică, încercăm să vă spunem cum ar trebui să fie în continuare, sau modul cel mai de încredere pentru a evita stresul - de a obține informații la timp. Există un al doilea mod - de a cere rudelor să se abțină de la comentarii, pentru a nu crea un stres inutil, dar în cadrul mentalității naționale este o sarcină aproape ireală.
Vom începe cu organele de simț. De fapt, cu evaluarea organelor de simţ la copil, doctoral încheie examinarea, dar asta e ceea de ce sunt cel mai îngrijorați părinții – ce vede, ce aude şi ce simte copilul.
Văzul. Și nervul optic şi muşchii, care mişcă globul ocular al nou-născutului nu este pe deplin format. Copilul percepe doar lumina în sine, ca atare, de exemplu, distinge între zi și noapte, dar să înțeleagă că în fața lui flutură anume brațele bunicii - nu. Imaturitatea menționată de mușchii ochiului este fiziologică, adică perfect normală pentru perioada de nou-născut.
Specificitatea nou-născutului – un reflex de clipire. Esenţial: cît de mult nu s-ar flutura obiectele în apropierea ochilor - nu va clipi, dar la o rază de lumină strălucitoare și bruscă – va răspunde.
Auzul. Imediat după naștere este redus un pic (cavitatea urechii este umplută cu aer treptat), dar în moment ce va fi déjà acasă – auzul va fi aproape ca la adulţi. Dar ei nu înțeleg și, prin urmare, nu reacționează. În cazul în care sunetul este destul de puternic – ei se cutremură şi se poate schimba și respirația, reacționează şi muşchii faciali.
Mirosul. La mirosul ascuțit răspunde în mod clar (de obicei, apare o schimbare în frecvență de respirație), dar să distingă mirosul de parfum al mamei de cel al tatălui nu poate.
Gustul. Dar cu acest lucru - cu siguranță e bine. Dulcele are un efect calmant, linge buzele, făcând mișcări de înghițire. Sărat și amar nu preferă. Încetează suptul, face grimase, plînge.
Deoarece gustul și mirosul îl au foarte bine dezvoltat, este foarte posibil și chiar ar fi trebuit să fie luat în considerare, reacția negativă a medicamentului "fără gust"și produsele de igienă, cu care se foloseşte mama care alăptează.
Atingerea. Bine dezvoltată, dar inegal distribuită, deoarece terminaţiile nervoase nu sunt distribuite uniform. Atingerea feței și extremităților sunt simţite mai activ decît netezirea spatelui. Ei bine, reacționează destul de civilizat – plînge dacă îi este frig și tare, se calmează dacă îi este moale și cald.
Deci, cu organele de simț ne-am clarificat. Acum, încetul cu încetul despre toate celelalte, nu mai puțin importante.
Pielea. Se alimentează cu sînge perfect, cele mai mici vase de sînge (capilare) sunt mai largi decît la adulți (relativ, desigur). Glandele sudoripare sunt semnificativ subdezvoltate. De acești doi factori sunt legate sensibilitatea faţă de anumiţi factori, în special faţă de supraîncălzire. Dar există un plus - capacitatea foarte mare de regenerare - totul se vindecă foarte repede, în mod natural, în cazul în care se elimină factorul dăunător.
Muşchii. O trăsătură specifică - creșterea tonusului muscular, dar muşchii sunt subdezvoltaţi, în special mușchii membrelor. Dar şi masa musculară generală este semnificativ diferită de cea a unui adult și este de doar 22-25% din greutatea corporală, în timp ce a tatălui și amamei - nu mai puțin de 40%.
Sistemul respirator. Respirația pulmonară, după cum se știe, la făt nu există în principiu, schimbul de gaze este realizat prin așa-numita circulație placentară. Imediat după naștere, copilul face prima respiratie, tractul respirator superior și plămînii se umplu cu aer - copilul începe să respire omenește. O caracteristică importantă a nou-născutului - orificiile nazale, laringele și traheea iar membranele mucoase sunt foarte delicate și sunt umplute activ cu sînge. Membranele mucoase ale tractului respirator superior pot fi deteriorate cu ușurință atunci cînd e curăţat nasul, se usucă uşor. Cînd aerul e prea uscat și e mult praf, datorită faptului că toate canalele sunt înguste, problemele sunt comune atunci când se acumuleaza mucus în căile respiratorii. Nou-născutul poate strănuta, dar să sufle nasul - nu. Este important să se cunoască aceste lucruri, deoarece copilul, desigur, poate respira ca un om matur (de exemplu, prin nas și fără sforăit), dar numai în cazul în care se vor crea condiții - ca să fie mai puţin praf, să nu exagerați cu temperatura ridicată, să aerisiţi camera copilului. Rata respiratorie normală pentru un copil nou-născut este de 40-60 respirații pe minut.
Sistemul cardio-vascular. Imediat după naștere, circulația placentară încetează. Activitatea inimii și a vaselor se schimbă în mod semnificativ. Plămînii se umplu cu singe, încetează să funcționeze și unele vase şi unele găuri se închid (prin care se transmitea single la făt, ocolind plămînii.) Inima nou-născutului - unul dintre organele cele mai sănătoase, este destul de stabilă la lipsa de oxigen. Ritmul cardiac variază între 110 - 140 de bătăi pe minut, iar aceste fluctuații apar în mod constant - aproape orice interferență afectează serios ritmul cardiac.
Sistemul digestiv. Copilul se naște cu mușchii de mestecat foarte bine dezvoltaţi și limba relativ mare. Acest lucru face posibil un supt îndelungat și activ. Dar glandele salivare sunt încă imature și foarte puțin salivare. Organele digestive sunt într-o creștere foarte rapidă. Deci, în prima zi de viață stomacul deține aproximativ 20 de ml de lapte, pe săptămână 50 ml, iar pînă la sfîrșitul perioadei neonatale este mai mare de 100. Așa cum corpul copilului este axat pe lapte, enzimele din stomac și intestinele după calitate și cantitate se axează pe digestia cu succes a laptelui. În primele 10-20 ore de viață, tractul intestinal practic este steril, dar este foarte rapid umplut cu germeni. Multiplicarea bacteriilor în intestin schimbă aspectul fecalelor – la început maro, apoi galben-verzui, apoi peste cîteva zile mai tîrziu - galben, moale cu miros acru.
Sistemul de urinare. La naștere în vezica urinară se află déjà o cantitate mică de urină. În primele 3 zile, copilul se urinează rar de 4-5 ori pe zi - e destul de normal. Dar cantitatea urinării este în creștere rapidă și în a doua săptămână de viață este de la 15 la 25 de ori. Volumul vezicii urinare la nou-născut este de 50-80 ml, dar acumularea urinei într-o aşa cantitate nu se poate - 10-15 ml s-a "adunat" și e timpul pentru a schimba scutecul. În ceea ce privește rinichii ei înșiși, chiar dacă sunt capabili de a satisface pe deplin funcţia lor, ei sunt încă slab dezvoltaţi la naştere. În acest sens, caracteristicile urinei nou-născutului (greutate specifică, reacția, conținutul de proteine) - diferă de normele adulților.
Sistemul nervos al unui nou-născut are o serie de caracteristici, acesta este, probabil, tocmai sistemul din organism, care suferă cea mai mare schimbare în primele luni de viață. Și reflexele și excitabilitatea, și reacțiile la alții - sunt în continuă schimbare. Tonul muscular este mai pronunțat în zona brațelor și picioarelor. Unele semne, anormale pentru adulți, sunt fireşti pentru nou-născuți. De exemplu, tremurul muscular al membrelor este foarte nedorit pentru părinții agitaţi dar pentru un nou-născut este normal. Reflexele tendinoase (cele determinate de către neurolog, folosind ciocănaşul), la nou-născuţi nu sunt permanente, bine, cu excepția faptului că genunchiul aproape întotdeauna reacţionează la toţi.
Dar există reflexe foarte speciale, acestea sunt numite "reflexe fiziologice ale nou-născuţilor." Aceste reflexe sunt cauzate de imaturitatea creierului, toate se găsesc la nou-născuţii sănătoşi, dar pe măsură ce creierul "se maturizează", ele dispar pe la 4-5 luni. Aceste reflexe pot fi observate la orice copil şi se poate convinge fiecare părinte, astfel, că cu copilul totul e normal.
Exemple:
Reflexul de apucare. Dacă întindeţi un deget spre interiorul palmei copilului, el îl va apuca şi ţine strîns. Atît de strîns, încît poate fi ridicat copilul deasupra mesei.
Reflexul de îmbrățișare. Apare atunci când se loveşte pe masa, unde stă copilul, la un sunet puternic, la lovirea uşoară peste fese sau coapse. Reflexul constă din două faze. Prima - copilul se lasă pe spate, umerii se desfac și mîinile se dau în lături. În faza a doua mînile se aduc la piept.
Reflexul de tîrîre. În cazul în care copilul se pune pe burtică, iar palmele unui adult se pun la picioare, copilul de împinge.
Reflexul de sprijinire și de mers pe jos. În poziție verticală (țineți copilul de sub brațe) picioarele copilului se strijină de masa de înfăşare. Și dacă-l înclinați ușor înainte, apar mișcări asemănătoare de mers.
Lista reflexelor enumerate nu este limitată, dar pentru experimentele părintești lista de mai sus este suficientă.
Informațiile de mai sus ne permit să facem o impresie clară asupra abilităților de copil nou-născut. Copilul, deși se pare slab și neajutorat, poate, de fapt, poate foarte mult. Calificarea principală - capacitatea de a distinge binele de rău și raportarea la rude. Plînsul şi chemarea ajutorului - atunci cînd îi e foame, atunci când se confruntă cu un discomfort, atunci cînd ceva doare, se calmează şi se comporta destul de bine, atunci cînd totul îi convine. Știe cum să sugă și să înghită, poate să-şi facă necesităţile, distinge ziua de noapte, tăcerea de zgomotul, dulcele de amar, moale de tare - nu este prea puţin pentru o persoană a cărei vârstă este determinată în zile.
Text: E.O. Komarovskii
Sursa: www.komarovskiy.net
