Rolul tatălui în procesul de educare al copiilor este la fel de important ca și rolul mamei. Anume din aceste considerente, Mamaplus, întotdeauna, va asculta cu plăcere opinia taților, pentru a crea o imagine integră a vieții de familie. Astăzi, interlocutorul nostru este tata a doi copii, omul de afaceri – Vasile Caciur.
La insistența tatălui, ați practicat tirul cu arcul. Îi veți obliga și pe copiii dumneavoastră să frecventeze secțiile sportive?
- Insistența tatălui a fost inițierea în sport, care iese de sub orice control al adolescentului, iar tirul cu arcul a fost ”la îndemână” și a fost, pentru mine, o coincidență fericită. Pentru fiică a fost doar înotul. Fiul a făcut sport la insistența mea, dar puțin timp. Acum, îi este suficient faptul că înțelege faptul că sportul este o condiție indispensabilă pentru sănătatea și caracterul unui bărbat!
De la ce vârstă copiii dumneavoastră au început să câștige proprii lor bani?
- Tatiana, cea mai mare, fiind studentă, câștiga în calitate de merchandiser. Maxim este încă elev și este total la întreținerea mea. Eu nu consider că banii trebuie să fie parte la procesul de educație al copiilor. Relația marfă-bani le pot genera asociații greșite. Însă, ei trebuie să aprecieze acele eforturi pe care le depun părinții în a le asigura lor tot de ce au nevoie, iar uneori, nu doar necesarul. D, ar, eu niciodată nu am pus în fața copiilor, să zicem, raportul între notele primite și unele sume de bani!
Mulți spun că ”nu și-ar dori ca odraslele lor să trăiască în Moldova”. Ce credeți dumneavoastră despre asta?
- Eu am insistat ca fiica mea să nu plece din Moldova! Dar nici nu am încercat să pun piedici deciziei pe care a luat-o. Ea este fericită trăind într-o altă țară. Mie, în calitate de tată, nu-mi trebuie altceva. Ce decizie va lua fiul meu, încă, nu știu, sincer. Însă, înțelegând ce se întâmplă în țara noastră, eu voi insista ce el să plece, pentru început, la studii!
Tatiana și Maxim sunt deja la acea vârstă când pedepsele dictate de tata nu mai sunt atât de strașnice? sau și acum opinia tatălui este lege?
- Înainte de a dicta ”legea”, eu studiez problema în detalii și ascult ”părțile interesate”. Însă, după ”sentință” nimic nu se mai discută! Pentru Tatiana, opinia mea a devenit consultativă după ce a absolvit universitatea și trăiește independent. Iar pedeapsa, ca și încurajarea, întotdeauna a fost obligatorie pentru copiii mei. Trebuie să recunosc că încurajările au fost mai frecvente decât pedepsele!
Cine suferă cel mai mult după un divorț – bărbatul, femeia sau copiii?
- Copiii, categoric, pentru mine asta a fost cel mai oribil lucru! Eu nu regret că am acceptat divorțul, eu regret că divorțul a fost parte din viața mea. Eu am încercat să fiu alături, să nu pierd legătura cu copiii! Pentru Maxim, el fiind mezinul, a fost cel mai greu, însă, el se străduia să mă susțină, cât de straniu nu ar suna acest lucru. Veneam în fiecare dimineață să-l duc la școală, iar el știa că acolo unde locuiam nu aveam computer și-mi aducea desene cu imaginea unui computer pe care desena jocurile noastre computerizate preferate. Le păstrez și astăzi! În aceste momente îți dorești să trăiești.
În cazul în care aleasa tatălui este mai tânără decât fiica, este asta o problemă?
- Este problema celor din jur care abordează această situație, pentru restul, pentru oamenii care se iubesc reciproc, vârsta nu este o problemă, la fel și diferența de vârstă.
Aveți aceeași atitudine și față de situația în care fiica este într-o relație cu un bărbat mai în vârstă decât tatăl său?
- Dacă copilul meu este fericit, sunt și eu fericit!
O femeie matură care nu a născut un copil este nefericită. Poate oare un bărbat să fie fericit într-o căsnicie fără copii?
- Fericirea, de altfel, pentru fiecare este o noțiune diferită… Pot dar să-i asigur pe toți bărbații, care nu au cunoscut încă bucuria de a fi tată, că copiii sunt o adevărată fericire pentru bărbat! Iar căsnicia este o loterie!
Aveți anumite regrete în ceea ce privește educația copiilor?
- Doar de timp, regrete după timpul irecuperabil pe care am fi putut să-l petrecem împreună. Observând, în ultimii ani, că nu eu petrec timpul cu fiul ci el depune eforturi pentru a petrece timpul cu mine, eu am încetat să insist pentru petrecerea timpului împreună. Eu doar propun, dar în nici un caz nu insist! A venit timpul când lor le este mai interesant cu prietenii decât cu tata. Toate la timpul lor și trebuie să accepți asta cu inima deschisă!
Ce adevăr esențial despre viață și rolul lor în ea ați deschis pentru Tatiana și Maxim?
- Cred că principalul adevăr nu l-am aflat, încă, nici eu pentru mine. De îndată ce-l voi descoperi îl voi mărturisi și lor. Și dumneavoastră tot.
”Institutul familiei” a suferit schimbări în ultimii 20-30 de ani?
- Da, și foarte mult, în direcție negativă. În opinia mea, tot ce se întâmplă în jurul copiilor noștri se potrivește mai mult pentru exterminarea națiunii noastre! Slava Domnului, copiii mei sunt deja mari, în caz contrar, nu aș fi putut să le explic copiilor că ei nu sunt alături de mama și tata, dar este ”Părintele 1” și ”Părintele 2”! Cei care au gândit acest lucru trebuie tratați, iar cei care au adoptat această lege – judecați.
Femeile, din copilărie cu ajutorul păpușilor, se pregătesc pentru viața de familie. Poate că așa ceva, doar că în altfel de calitate, ar fi necesar și pentru bărbați?
- Nici un curs de pregătire nu poate genera paternitatea și nici dragostea de mamă! Sunt femei și bărbați care se ocupă de educația copiilor lor cu plăcere, care depun tot sufletul și toată inima. Mai sunt și părinți, care doar îi întrețin sau se absolvesc de această grijă. Acest lucru nu poate fi schimbat. Ori este, ori nu!
Statutul de ”bunic” vă sperie?
- Statutul de bunic…voi afla. Dar cred că voi fi un bunic bun.
În opinia dumneavoastră, ce greșeli comit părinții contemporani?
- Copiii trebuie să fie iubiți! Întotdeauna. Restul vine din inimă!
Prin ce vă seamănă copiii?
- Nu sunt sigur că aș vrea să-mi semene! Cei care mă cunosc mai bine, vor înțelege la ce mă refer.
