Când dăm nou-născuţilor apă de băut: indicaţii, precauţii şi recomandări

Medicii continuă să discute în contradictoriu referitor la problema apei de băut pentru nou-născuţi. Există o mulţime de argumente „pro” şi „contra”. Majoritatea pediatrilor interzic părinţilor să dea nou-născuţilor apă de băut. Dar cum să procedăm pe timp de caniculă? De la ce vârstă se permite apa de băut? Pentru a răspunde la aceste întrebări părinţii trebuie să se bazeze pe intuiţia proprie şi dorinţa micuţului.

Pro şi contra

Este greu să dăm un răspuns univoc la această problemă. În 1989 Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a adoptat declaraţia „10 principii ale unei alăptări de succes”. Al şaselea principiu afirmă: „Micuţului nu i se va dea să mănânce sau să bea altceva decât lapte natural, cu excepţia cazurilor determinate de indicaţii medicale”. În legătură cu normele OMS, nou-născut se consideră copilul până la 28 de zile. De asemenea, OMS afirmă: „În primele 6 luni de viaţă, alăptarea naturală exclusivă îi asigură micuţului toate substanţele necesare şi nu este nevoie să i se dea apă, ceaiuri etc.”; „Laptele matern este hrana ideală pentru asigurarea unei dezvoltări armonioase a copilului. Copiii cu vârsta de până la 6 luni trebuie să fie alimentaţi exclusiv natural.”

Ministerul Sănătăţii atenţionează referitor la consecinţe

Dacă părinţii nu ştiu când şi dacă să dea nou-născutului apă de băut, ei trebuie să se informeze despre consecinţele acestui fapt. Sunt posibile dereglări în funcţionarea organismului mamei şi copilului – iată argumentele principale pe care le indică OMS.

• Pericolul de dezvoltare a disbacteriozei. Până la vârsta de 6 luni, intestinul steril al bebeluşului se populează cu microfloră folositoare cu ajutorul laptelui mamei. Acesta menţine echilibrul natural al bacteriilor în sistemul digestiv. Apa pe care o bea sistematic micuţul alăptat la sân dereglează echilibrul microflorei şi conduce la dezvoltarea disbacteriozei. Cercetările OMS au arătat că bebeluşii care au băut doar lapte matern până la vârsta de 6 luni sufereau mai mar de disfuncţii ale tractului gastrointestinal.
• Apa reprezintă o sarcină suplimentară asupra rinichilor. Până la vârsta de 3 luni rinichii copiilor continuă să se formeze. Apa suprasolicită acest organ, pentru că sarcina lui principală este eliminarea excesului de sare din organism. În laptele matern există puţine săruri, iar acestea nu trebuie eliminate.
• Subalimentarea. Stomacul unui nou-născut este capabil să digere o cantitate egală cu 1/6 din greutatea corpului. Din cauza particularităţilor sistemului nervos al bebeluşului, apa provoacă o senzaţie falsă de saturaţie. Totodată, micuţul nu primeşte suficient lapte matern, necesar pentru o dezvoltare armonioasă.
• Reducerea cantităţii de lapte produs. Suptul este un stimul pentru producerea laptelui în sânii mamei. Dacă dăm micuţului să bea apă, el va consuma mai puţin lapte. Deosebit de periculoasă este apa pe timpul nopţii. Alăptarea de noapte creşte cantitatea de prolactină, care contribuie la producerea laptelui de zi. Dacă alăptezi micuţul noaptea, aceasta îţi asigură cantitatea necesară de lapte pe timpul zilei.
• Refuzul sânului. Multe mămici oferă copilaşilor apă în biberoane. Lichidul din biberon curge mai uşor şi mai repede. Suptul sânului matern necesită eforturi mai mari. Un bebeluş „leneş” va refuza, ca urmare, sânul.

Apa este necesară nou-născutului

Adversarii principiilor OMS promovează propriile teze referitor la vârsta de la care putem da bebeluşilor apă. Se consideră că apa este necesară micuţului din prima lună de viaţă. Însă dovezile susţinătorilor acestei teorii nu fac faţă criticilor.

• Laptele este hrană. Setea trebuie potolită cu apă. După consistenţă şi compoziţie, laptele este de două tipuri. Cel de la început constă în 90% din apă, de aceea este capabil să potolească setea micuţului.
• Apa este necesară pe caniculă şi în cazul aerului uscat. Împotriva acestui argument vin cercetările realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. În deşertul Sahara, la temperatura de +50 grade, au fost duse câteva grupe de femei cu micuţi. Prima grupă hrănea micuţii doar cu lapte matern. Din grupa a doua făceau parte micuţii hrăniţi cu lapte praf, cărora li se dădea apă. Copiii din grupa a treia erau alăptaţi la sân, dar li se dădea şi apă. Ca rezultat, până la sfârşitul experimentului a ajuns doar prima grupă. La ceilalţi participanţi au fost fixate disfuncţii gastrice şi boli infecţioase. Laptele este capabil să potolească setea complet. El are cantitatea necesară de lichide, constând 85-90% din apă. Dacă temperatura aerului mediului înconjurător creşte, laptele devine mai lichid. Sugarul practic nu simte diferenţa dintre foame şi sete, pentru că centrele responsabile din creier sunt foarte apropiate. Pentru ca nou-născutul să îşi potolească setea, este suficient să fie pus la sân.
• Riscul deshidratării. Restabilirea echilibrului apei la un adult are loc cu ajutorul apei cu săruri. Nou-născuţii nu fac excepţie. Laptele matern este un bun înlocuitor al soluţiei fiziologice: el conţine compoziţia optimă de săruri şi minerale pentru copil.
• În perioadele de boală apa elimină virusurile din organism, ajută la dizolvarea medicamentelor. Şi laptele matern îndeplineşte aceste funcţii. Medicamentele dizolvate în el sunt tolerate şi asimilate mai bine de copil.  
• Biberonul cu apă calmează. În acest caz, important este procesul de sugere. O alternativă pentru biberonul de liniştire poate fi suzeta, degetul mare, curat, al mamei sau legănatul înainte de somn.
• Apa îndepărtează icterul nou-născuţilor. Bilirubina care provoacă icterul se dizolvă în grăsime, şi nu în apă. Ca urmare, ea va fi eliminată mai uşor cu laptele, care conţine o compoziţie de grăsimi optime pentru copii.

Astfel, argumentele „pro” şi „contra” apei în cazul nou-născuţilor sunt contradictorii şi capabile să ridice multe semne de întrebare. Cunoscutul medic Komarovsky ne sfătuieşte să urmăm regula „mijlocului de aur”. Singura contraindicaţie pentru apă este vârsta de până la 1 lună. După 28 de zile părinţii pot da micuţilor apă cu linguriţa sau sticluţa cu dozator (nu biberon!). Copilul va decide singur dacă are nevoie de apă. Dacă micuţul se simte bine şi refuză apa, nu îl forţaţi. După începutul diversificării şi în cazul copiilor hrăniţi cu lapte-praf, apa este necesară la orice vârstă.

Indicaţii medicale pentru băutul apei

În pofida disensiunilor referitoare la vârsta de la care bebeluşii pot bea apă, există cazuri în care apa este necesară:febră;

• diaree, vărsături;
• constipaţii;
• transpiraţie abundentă.

Totodată, se pot observa semne pronunţate de deshidratare, care necesită uneori tratament staţionar:

• temperatură ridicată;
• somnolenţă, uscăciunea buzelor şi ochilor;
• urina întunecată, concentrată, cel mult de 6-7 ori pe zi;
• fontanela este adâncită.

Ce fel de apă să dăm bebeluşilor

Atunci când se gândesc ce fel de apă să dea sugarului, majoritatea părinţilor optează pentru apa îmbuteliată pentru copii. Şi au dreptate, pentru că ea este folositoare şi sigură pentru sănătate. Cantitatea de săruri şi minerale este minimă şi echilibrată special pentru copii.

Apa de robinet fiartă poate folosită în cazuri extreme, când nu există o alternativă. Cantitatea mare de săruri, substanţe şi microorganisme nocive poate influenţa negativ asupra sănătăţii, inclusiv poate provoca alergii. Unica excepţie este dacă aveţi instalat un sistem de curăţare a apei. Nu se permite fierberea repetată a apei. Apa fiartă nu trebuie păstrată mai mult de 24 de ore.

8 sfaturi utile

1. Nu forţaţi sugarul să bea. Oferiţi-i periodic apă, însă decizia finală trebuie să o ia micuţul. Un copil hrănit natural poate să nu bea până la 9-10 luni.
2. Daţi-i să bea apă cu linguriţa sau sticluţă cu dozator. Biberonul poate conduce la un consum necontrolat de lichide, care poate provoca formarea de nisip în rinichi.
3. Faceţi copilul atent. Dacă micuţul nu bea apă în perioada diversificării, încercaţi să îi interesaţi. Oferiţi-i compot din stafide sau fructe uscate. Apa este necesară atunci când micuţul trece la alimentele pentru adulţi.
4. Daţi copilului apă de calitate. La utilizarea apei nepurificate, micuţul poate dezvolta alergii sub formă de erupţii cutanate, tuse, roşeaţă sau uscare a ochilor, disfuncții ale tractului gastrointestinal, probleme respiratorii. În acest caz trebuie să renunţaţi imediat la apa necalitativă şi să consultaţi un medic. Acesta va face analize la alergeni şi va prescrie medicamente pentru reducerea simptomaticii.
5. Nu daţi copilului să bea înainte de masă. Apa potoleşte pofta de mâncare.
6. În cazul caniculei, nu vă grăbiţi să daţi copilului apă. Aerisiţi camera, ştergeţi micuţul cu apă, umeziţi aerul cu un pulverizator.
7. Nu abuzaţi de apa minerală. Excesul de sare poate influenţa negativ asupra funcţiei rinichilor.
8.  În caz de constipaţii, folosiţi apă de stafide. Ea este bogată în potasiu, care stimulează peristaltismul intestinal. Pentru preparare, turnaţi un pahar de apă clocotindă peste o lingură de stafide şi infuzaţi timp de 5-10 minute.

Decizia de a da sau nu apă copilului aparţine părinţilor. Însă această decizie trebuie să fie informată. Daţi copilului să bea atunci când vrea cere: el ştie cel mai bine de ce are nevoie pentru a se simţi bine.

Sursa