În diferite perioade ale vieții copilului, mai ales când acesta devine școlar, mulți părinți se lovesc de o oboseală inexplicabilă, de schimbări bruște ale dispoziției sau de iritabilitatea copilului lor, care înainte era echilibrat și care începe brusc să aibă o reușită proastă la școală.
Dacă astfel de probleme nu durează prea mult, ele pot fi explicate prin supraefort, avitaminoză de primăvară sau alți factori. Dar dacă acestea durează o perioadă mai lungă, atunci ar fi bine să vă adresați unui medic endocrinolog.
Care este aria de competență a endocrinologului pediatru?
Glandele din organismul nostru produc în permanență substanțe chimice speciale (hormoni) care influențează asupra proceselor chimice care au loc în celule. Este bine cunoscut rolul extrem de important al hormonilor în funcționarea tuturor organelor și a organismului uman în totalitate. De starea sistemului endocrin și de rezervele sale compensatorii și de adaptabilitate depinde dezvoltarea intrauterină a fătului și, ulterior, a copilului după naștere, precum și starea de sănătate a omului pe tot parcursul vieții sale.
Ce afecțiuni tratează endocrinologul pediatru?
În general, endocrinologia este o știință care studiază funcționarea glandelor cu secreție internă: acele organe care, eliminând hormoni, reglează procesele metabolice din organismul nostru, atât în starea lor normală, cât și în cazul anumitor afecțiuni.
Endocrinologia pediatrică depășește, cumva, limitele celei generale, deoarece copiii și adolescenții au foarte multe particularități, caracteristice doar organismului în creștere, care se dezvoltă rapid.
Ce probleme țin nemijlocit de domeniul endocrinologiei?
Cel mai frecvent întâlnite maladii la copii sunt: diabetul zaharat, obezitatea, diverse afecțiuni ale glandei tiroide, disfuncții ce țin de creștere, dezvoltarea sexuală, precum și multe alte stări cauzate de disfuncționalitățile diverselor organe ale sistemului endocrin.
Din păcate, din cauza alimentației incorecte și a reducerii activității fizice generale, tot mai frecvente au devenit situațiile în care copilul are, de mic, o masă corporală care depășește norma corespunzătoare vârstei și înălțimii lui. Iar părinții, după cum s-a constatat, conferă atenția cuvenită acestui fapt destul de târziu, ceea ce duce la perturbarea metabolismului, creșterea tensiunii arteriale, apariția precoce a diabetului zaharat de tip 2, dereglări ale ciclului menstrual la fetițe.
Trebuie menționat că, deseori, pediatrul de la policlinică nu are posibilitatea să acorde suficientă atenție stării organelor genitale ale copilului, dezvoltarea sexuală precoce sau, din contra, întârzierea acesteia rămânând, astfel, neobservate, ceea ce are repercusiuni asupra copilului nu doar de ordin fizic, ci și psihosocial.
Dintre dereglările endocrine, la copii și adolescenți predomină bolile glandei tiroide și supraponderabilitatea. O importanță deosebită trebuie acordată și dereglărilor de creștere și dezvoltare sexuală.
Când trebuie să ne adresăm pediatrului endocrinolog?
Afecțiunile glandei tiroide ocupă, la începutul secolului XXI, un loc de top în rândul bolilor endocrine la copii. Componenta principală, care este indispensabilă sintezei hormonilor și care se produce de către glanda tiroidă, este iodul. Necesarul zilnic de iod constituie 100-200 µg, dar printre locuitorii CSI se observă o scădere a consumului de iod, în medie până la 60-80 µg/zi.
Consecința principală a influenței negative a deficitului de iod asupra tuturor funcțiilor organismului uman este scăderea activității hormonale a glandei tiroide, adică deficitul absolut sau relativ de hormoni tiroidieni.
Gușa cu eutiroidie la copii poate fi însoțită de scăderea capacității de a reda informația auditivă, de înrăutățirea memoriei vizuale, precum și a capacităților adaptaționale ale sistemului nervos central. Pe fonul insuficienței cronice de iod, 30-60% dintre copiii de diferite vârste prezintă semnele unor dereglări emoționale și comportamentale, alături de scăderea funcțiilor intelectuale ale creierului.
Ce analize trebuie efectuate și când?
Endocrinologul este cel care recomandă anumite analize, în funcție de afecțiune. Există un număr foarte mare de analize și toate depind de diagnosticul prealabil.
Screeningul diabetului zaharat:
- hemoglobina glicozilată;
- testul de toleranță la glucoză;
- anticorpi anti-glutamat decarboxilază.
Diagnosticul diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent):
- glucoza în urină;
- C-peptide;
- hemoglobina glicozilată;
- insulina;
- anticorpi anti-celule insulare pancreatice;
- glucoza.
Diagnosticul diabetului zaharat de tip 2:
- glucoza;
- amilaza pancreatică;
- lipaza;
- hemoglobina glicozilată;
- insulina.
Diagnosticul glandei tiroide:
- hormonul tireotrop;
- triiodotironina liberă;
- tiroxină liberă;
- anticorpi pentru peroxidaza tiroidiană;
- anticorpi anti-tiroglobulină;
- tiroglobulină;
- testul hormonilor tiroidieni.
Sfaturile endocrinologului pediatru
În primul rând, trebuie să aveți grijă de copil încă din primele zile de viață. În primul an de viață, copilul crește cu cca 25 de cm. Dacă a crescut mai puțin, trebuie să monitorizați starea lui, să observați cât a crescut timp de un an. Dacă este evident mai mic decât cei de vârsta lui, este necesar să vă adresați pediatrului. Medicul va determina dacă copilul se dezvoltă conform normelor caracteristice vârstei sale. Dacă nu, pediatrul vă va recomanda să consultați endocrinologul pentru a determina de ce copilul dumneavoastră este mai josuț. Printre cauze se pot număra afecțiunile cardiace, de exemplu, sau insuficiența hormonilor de creștere. Medicul va efectua și roentgenul palmei pentru a determina așa-numita vârstă osoasă a copilului după modul de dezvoltare a oaselor. Aceasta trebuie să corespundă cu vârsta reală a copilului. Dacă au fost descoperite anumite probleme, de exemplu insuficiența hormonului de creștere, este important să începeți tratamentul la timp.
Cel mai important este, însă, să aveți grijă de alimentația copilului încă de la naștere. Alăptarea naturală este indispensabilă, iar ulterior, diversificarea alimentației trebuie efectuată treptat și corect. Copiii mai mari nu trebuie în nici un caz să consume alimente de tip fast-food.
Alimentația copilului trebuie să fie echilibrată, bogată în vitamine, cereale și proteine.
Dar nu uitați că toate lucrurile sunt bune cu măsură.
Sănătatea copilului depinde în mod direct de alimentația și de modul său de viață!
