Orice persoană poate sforăi, însă acesta devine mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă a persoanei. Pe parcursul vieții, fiecare persoană a sforăit cel puți o dată. Majoritatea persoanelor nici nu bănuiesc despre aceasta.
Cine sforăie mai des: bărbații sau femeile?
Conform statisticii, bărbații încep să sforăie la vârsta de 42-43 de ani, iar femeile după vârsta de 50 de ani, sforăitul progresând în timp. Și copiii pot sforăi, nu doar adulții. Cele mai răspândite cauze ale apariției sforăitului la copii este amigdalita și adenoida. Alte cauze pot fi înfundarea cronică a nasului, unele malformații ale oaselor faciale, deviațiile de sept și obstrucțiile nazale. Copilul poate suferi și de apnee – oprirea respirației în timpul somnului. În acest caz trebuie să mergeți la medic pentru stabilirea gradului apneei și a tratamentului.
Cauzele sforăitului
Sforăitul reprezintă perturbarea respirației în timpul somnului. Perturbarea are loc din mai multe cauze. Sforăitul poate fi cronic sau temporar, inofensiv și dăunător. În timpul somnului, mușchii limbii și palatul moale mențin căile respiratorii superioare deschise. În timpul inspirației, o parte a faringelui începe să vibreze, ceea ce cauzează zgomotul pe care îl numim sforăit.
O cauză a sforăitului poate fi respirația nazală îngreunată, determinată de îngustarea căilor nazale din cauza deviației de sept, polipilor. Sforăitul poate apărea din cauza blocajelor la nivelul faringelui, de exemplu amigdalita și adenoida, umflarea și atârnarea velumului. De asemenea, cauze ale sforăitului pot fi și congestia nazală cronică și acută, anumite anomalii ale oaselor faciale.
Kilogramele în plus sunt, de asemenea, pricini ale sforăitului. Sforăitul îi amenință și pe fumători, la care are loc edemarea laringelui. Persoanele care folosesc băuturi alcoolice în exces sau care beau înainte de somn tot sforăie. În cazul diminuarea funcționării glandei tiroide și hipofizei, apare sforăitul.
De ce este sforăitul periculos?
Sforăitul nu este, s-ar părea, dăunător. Dar este un semnal al unei boli mai complicate, care trebuie de identificat. Efectul sforăitului asupra sănătăți dumneavoastră poate fi stabilit determinând cauzele sau consecințele sforăitului. Unul dintre cele mai răspândite simptome, o consecință a sforăitului, este somnolența diurnă, care apare din cauza frecventelor treziri ale creierului. Organismul și creierul nu se odihnesc noaptea. În consecință, creierul încearcă să adoarmă ziua, pentru a compensa insomnia nocturnă. Dar aceasta nu este neapărat o cauză a sforăitului. De exemplu, persoanele obeze, de asemenea, suferă de somnolență în timpul zilei, somnolență cauzată de kilogramele în plus.
În același timp, sforăitul poate fi o sursă pentru o boală mai serioasă, precum oprirea respirației în somn, boală numită de medici sindromul apneei obstructive care apare din aceleași cauze ca și sforăitul. Deosebirea constă în aceea că pereții organelor respiratorii în timpul sforăitului încep să vibreze, iar în timpul apneei se stenozează, ceea ce împiedică pătrunderea oxigenului în plămâni. Urmărit dintr-o parte, sforăitul încetează și respirația se oprește pentru câteva secunde , iar apoi cel care doarme, sforăind cu forță, începe să răsufle. Nu sunt rare cazurile în care omul moare prin somn, pentru că respirația nu s-a restabilit la timp.
O consecință a apneei este disfuncția structurii acesteia. Acest fenomen poate fi o cauză a infarctului miocardic, ictusului, hipertoniei, deoarece, din cauza tulburărilor respiratorii, are loc îmbogățirea insuficientă a sângelui cu oxigen, crescând tensiunea arterială. Oamenii care sforăie prin somn, deseori, se simt obosiți. Eu suferă de lipsă de concentrație, atenție și, de obicei, au dureri de cap.
Există câteva direcții de tratare a sforăitului:
- Metoda medicamentoasă.
- Metoda terapeutică. Această metodă presupune asigurarea unei presiuni favorabile în căile respiratorii cu ajutorul măștilor nazale, compresoare, ce împiedică stenozarea lor. În acest fel, persoana primește, în timpul somnului, cantitatea necesară de oxigen și nu sforăie. Metoda terapeutică se aplică în cazul formelor grave ale bolii, dar în lipsa unor necesități chirurgicale.
- Metoda chirurgicală. Metoda chirurgicală de tratare a sforăitului presupune incizia unei părți a palatului moale, velumului și a pilonului palatal.
- Metodele de tratament vor fi mult mai efective dacă persoana care sforăie va depune și el un efort. În special, să-și schimbe modul de viață. E necesar să respecte un regim sănătos, să limiteze fumatul și consumul de alcool. Aceasta va influența pozitiv nu doar asupra sforăitului, ci și asupra organismului în general.
