Este un cuvânt care vine din limba engleză și reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, este un fenomen de excludere socială, de hărțuire, de cruzime a copiilor. Majoritatea părinților, a cadrelor didactice vorbesc despre acest fenomen la vârste înaintate, însă dacă ne uităm încă de la grădiniță el apare de la 3-4 ani, spre 4 ani mai mult.
Se manifestă inițial în felul următor:
Avem o situație în care 3 fetițe stau și se joacă, iar la un moment dat apare o altă fetiță puțin mai mică, care are pantofiorii mai modești. În momentul în care fetițele o văd, încep să șușotească una cu alta și încep să râdă de ea. Nu îi spun nimic, dar în schimb privirile și șușoteala o fac pe acea fetiță să se simtă singură și izolată.
Acesta este un fenomen ușor de bullying. Fenomenul mai avansat este acela în care fetițele îi spun acelei fetițe mai mici: arăți îngrozitor, tu nu meriți să faci parte din grupul nostru, nu o să ne jucăm niciodată cu tine.
La băieți este diferit acest fenomen, ei își pun nume, se jignesc, se provoacă unii pe alții.
De ce apare acest fenomen de bullying ?
- copiii au o frică, pe care nu și-o exprimă, este o frică mai veche și vor să o acopere
- copiii au o relație deficitară acasă – nu se simt înțeleși de părinți
Un copil care are o relație bună acasă cu părinții niciodată nu va avea rolul de agresor într-un grup. De multe ori acest fenomen de bullying e greu de gestionat, uneori nici profesorii/ învățătorii nu știu ce să facă, pentru că acel copil e foarte greu de stăpânit, iar acest rol de bully este trecut sub tăcere. Majoritatea copiilor experimentează rolul acesta, de a fi agresor, pentru că vor să vadă dacă sunt puternici, vor sa vadă ce se întâmplă când jignesc pe cineva, când îl pun la zid, ce se întâmplă cu el însuși, îi crește statusul față de prietenii lui? Majoritatea copiilor trec prin perioada aceasta. Devine îngrijorător atunci când rolul unui copil este numai acela de bully.
Toți copiii sunt respinși, de multe ori și noi ca adulți suntem respinși în viața noastră de adulți, și la rândul nostru am fost respinși când am fost copii. E un lucru normal, copiii pot face față sentimentului de excludere, devine îngrijorător atunci când un copil este permanent cel respins, și atunci trebuie găsite soluții. În funcție de gravitatea cazului măsurile trebuie luate cu seriozitate și cât mai repede, uneori este chiar necesar ca acel copil să fie mutat într-o altă școală fiindu-i imposibil de găsit o soluție în acel mediu. Sau există o altă soluție mai viabilă, aceea de a petrece ca părinte mai mult timp cu copilul acasă, să existe jocuri de putere prin care el să învețe să spună nu grupului.
Cert este că toți copiii vor experimenta ambele roluri, și acela de agresor într-o măsură mai mică sau mai mare, și acela de copil respins. Important este ca copilul nostru să aibă prieteni și să nu aparțină niciunui din cele două roluri.
De ce unii copii devin hărțuitori?
Comportamentul de hărțuire este o cale prin care unii copii doresc să primească atenţie, chiar dacă acest lucru se întâmplă într-un mod negativ.
Alţi copii se manifestă astfel pentru că aşa au învăţat să se simtă puternici (când ceilalţi se tem de ei). Hărțuirea reprezintă o cale uşoară de a fi percepuţi de ceilalţi ca fiind „cool”.
Nevoia de integrare este atât de mare, încât copiii pot să se comporte astfel pentru a fi acceptaţi de copiii cu o popularitate mai mare.
Există şi situaţii în care copiii imită modelele învăţate – ei acţionează în acelaşi mod în care au fost trataţi şi ei în contextele lor de viaţă. O altă categorie este categoria copiilor care interpretează greşit diferenţele culturale şi etnice.
Cum ne dăm seama:
- Răni inexplicabile
- Îmbrăcaminte, cărți, electronice sau bijuterii distruse sau pierdute
- Frecvente dureri de cap sau de stomac, senzație de rău sau boală falsă
- Modificări ale obiceiurilor alimentare, cum ar fi săritul brusc peste anumite ore de masa, sau consumul de alcool. Copiii pot veni acasă de la școală înfometați pentru că nu au mâncat masa de prânz.
- Dificultăți de somn sau coșmaruri frecvente
- Rezultate școlare mici, pierderea interesului pentru școală sau lipsa dorinței de a merge la școală
- Pierderea bruscă a prietenilor sau evitarea situațiilor sociale
- Sentimente de neputință sau scăderea stimei de sine
- Comportamente autodistructive, cum ar fi fuga de acasă, rănire sau vorbire despre sinucidere
Semne care arată că un copil hărțuiește alți copii:
- Se implică în violență fizică sau verbală
- Se asociază cu alți copii care hărțuiesc la rândul lor
- Sunt din ce în ce mai agresivi
- Sunt trimiși frecvent în biroul directorului sau sunteți chemată des la școală
- Au bani pe care nu îî pot argumenta sau lucruri noi
- Dau vina pe alții pentru problemele lor
- Nu acceptă responsabilitatea pentru acțiunile lor
- Sunt competitivi și își fac griji cu privire la reputația sau popularitatea lor
