Dacă săptămâna dinaintea Paştelui este cea a Patimilor sau Săptămâna Mare, săptămâna care urmează după Învierea Domnului Iisus Hristos este cunoscută în popor ca Săptămâna Luminată.
Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna Luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paști, la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile), transmite realitatea.net.
De Sfintele Paşti, Biserica vesteşte: „Acum toate s-au umplut de lumină, cerul şi pământul şi cele de sub pământ”, începe aşadar Săptămâna Luminată.
În vechime, Botezul era săvârșit în noaptea de Paști, iar cei botezați erau numiți „luminați” și purtau haine albe în toată săptămâna următoare, de unde și numele de Săptămâna Luminată.
În popor există credinţa că, odată cu Învierea Domnului Iisus Hristos, se deschid porţile raiului pentru sufletele păcătoşilor reţinute în iad, de la Adam şi până la cea de-a doua venire a Mântuitorului. Uşile raiului rămân deschise până în Duminica Tomii.
Săptămâna Luminată stă sub semnul luminii şi prima slujbă din această săptămâna începe prin cuvintele ”Veniţi de luaţi lumină”. Hristos iese din mormânt învăluit în lumina cea sfântă a dumnezeirii Sale. Din noaptea Învierii şi până la Înălţarea Domnului la cer, în Biserică se cântă ”Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit”, prin noul Ierusalim făcându-se referire la Ierusalimul cel veşnic, escatologic.
Slujbele din Săptămâna Luminată se ţin cu Uşile Împărăteşti larg deschise. Astfel, privirea spre altar nu mai este împiedicată de nimic, ceea ce simbolizează uşa deschisă de la mormântul Mântuitorului, dar şi ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morţii Mântuitorului.
În primele secole ale creştinismului, în timpul Săptămânii Luminate, catehumenii (cei care se pregăteau să primească taina Botezului) care erau botezaţi în noaptea de Paşti purtau haine albe, simbol al bucuriei Învierii.
În această perioadă, slujbele Bisericii sunt deosebite de cele din restul anului. Toate cântările şi citirile din această perioadă a Săptămânii Luminate fac referire directă la Învierea din morţi a Mântuitorului.
Slujbele sunt mai frumoase prin această bucurie a Învierii de care sunt inundate toate rânduielile liturgice. Chiar şi slujba înmormântării celor care au adormit în timpul acestei săptămâni este diferită de rânduiala obişnuită, căci se cântă aceleaşi cântări ale canonului Învierii Domnului şi „Hristos a înviat”, în loc de „Veşnică pomenire”.
Din Duminica Învierii Domnului, în Biserica Ortodoxă începe o nouă perioadă liturgică a anului bisericesc, numită perioada Penticostarului.
Numele acestei perioade – una dintre cele trei mari diviziuni ale anului liturgic (alături de perioada Octoihului şi de cea a Triodului) – vine de la cartea Penticostar care se foloseşte în mod deosebit în cultul ortodox în perioada dintre Paşte şi Rusalii (50 de zile).
Această perioadă se distinge din punctul de vedere spiritual prin luminozitate, prin frumuseţe şi prin bucurie a întregii creaţii, ceea ce se exprimă prin rânduieli cultice cu totul specifice care se săvârşesc în Biserică. Totul pare învăluit în alb, totul este lumină, totul exprimă bucuria de a fi împreună cu Hristos în Biserica Sa. Şi bisericile se înveşmântează în alb şi veşmintele preoţilor. De aceea, această perioadă a Penticostarului este perioada când se cântă în toate împrejurările ”Hristos a înviat” şi cântări de bucurie: ”Veniţi să ne luminăm, popoare! Veniţi să ne bucurăm de Învierea lui Hristos!”.
În tot acest timp, creştinii ar trebui să se salute cu urarea ”Hristos a Înviat” şi de la Înălţare, ”Hristos S-a Înălţat”, urmată de răspunsul ”Adevărat a Înviat” şi ”Adevărat S-a Înălţat”.
Rânduieli speciale în Săptămâna Luminată
În Săptămână Luminată, zilele de miercuri și vineri sunt zile cu "harți". Biserica ne oferă dezlegare la mâncărurile de dulce datorita Învierii Domnului. Conform Tipicului Sfanțului Sava, miercurea și vinerea, în perioada cuprinsa intre Învierea Domnului și Duminica Tuturor Sfinților (prima după Rusalii), avem "dezlegare la peste".
De la Învierea Domnului și până la Rusalii, nu se fac metănii, ci doar închinăciuni.
Începând din Duminica Sfintelor Paști și până la Înălțarea Domnului, la Liturghie se canta Axionul Paștilor: "Îngerul a strigat …", iar credincioșii se saluta cu cuvintele: "Hristos a înviat!” și răspund: "Adevărat a înviat!"
În Săptămână Luminata nu se citește Psaltirea.
În aceasta săptămână nu se fac parastase pentru cei trecuți la cele veșnice. Amintim că începând cu praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, Biserica nu mai face slujbe speciale pentru cei adormiți. Aceste slujbe sunt reluate după Duminica Tomii. Acest lucru nu înseamnă că ei sunt dați uitării. Să nu pierdem din vedere că Biserica îi pomenește pe aceștia în cadrul oricărei Sfinte Liturghii. Chiar și în Săptămână Pătimirilor cei adormiți sunt pomeniți în cadrul Sfintei Liturghii din Joia cea Mare, apoi de praznicul Învierii și la orice Sfânta Liturghie de după Sfintele Paști.
După binecuvântarea de început de la Vecernie și Utrenie, se cântă troparul "Hristos a înviat din morți." (de trei ori) și stihurile Paștilor. În vremea rostirii stihurilor, preotul cădește cele patru laturi ale Sfintei Mese și întreg Sfântul Altar.
Slujbele de înmormântare din Săptămână Luminata sunt oficiate după o rânduială speciala. Slujba înmormântării este înlocuită de slujba Învierii. Așadar și cântările acestei slujbe vorbesc de biruință Vieții asupra morții.
Marți, în Săptămână Luminata, au loc uscarea și sfărâmarea Sfanțului Agneț, sfințit în cadrul Liturghiei Sfanțului Vasile din Sfânta și Marea Joi, din Săptămână Patimilor. Amintim că în Joia Mare, în cadrul Proscomidiei, pe lângă Sfântul Agneț, care se folosește la Sfânta Liturghie din ziua respectiva, se mai scoate încă un Agneț, care se sfințește împreună cu celalalt, fară să se rostească de doua ori rugăciunile epiclezei și fară să se binecuvânteze fiecare separat.
Al doilea Agneț este uscat și sfărâmat după o rânduială speciala. După ce este sfărâmat, este așezat într-un chivot pe Sfânta Masa din Altar. Acest Agneț este folosit de-a lungul întregului an pentru împărtășirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserica din motive bine întemeiate.
În vinerea din Săptămână Luminata, de Izvorul Tămăduirii, se obișnuiește că după otpustul Sfintei Liturghii să se săvârșească slujba sfințirii celei mici a apei.
