Adenomioza este o patologie beningnă ce se manifestă prin îngroşarea peretelui uterin prin invazia ţesutului endometrial. Adenomioza este întâlnită frecvent la femei în perioada fertilă, între 30 şi 40 de ani, fiind asociată cu secreţii mari estrogenice. Este motivul pentru care odată cu menopauza, există şansă ca boala să regreseze. De multe ori diagnosticată eronat, ca fibrom uterin sau endometrioză, adenomioza este o boală ce se aseamănă mult cu endometrioza, prin manifestarea dureroasă în timpul ciclului menstrual şi efectele sale asupra fertilităţii.
Iată câteva simptome comune ce pot ascunde adenomioza:
- Menstruaţia prelungită (mai mult de 5-7 zile), cu sângerare abundentă;
- Durerile severe abdominale în timpul menstruaţiei;
- Durerile în timpul actului sexual.
“Principala particularitate a adenomiozei este că leziunile endometriale sunt prezente în peretele uterin, în muşchii uterului, intricând anatomia şi contractilitatea sa fiziologică, ceea ce conduce la simptomatologie dureroasă sau, în cazul femeilor aflate în plin proces reproductiv face dificilă, de pildă, susţinerea unei sarcini. Adenomiomul, de pildă, nu are formă de fibrom, dar poate fi confundat imagistic (ecografic) cu fibromul uterin, pentru un ochi neantrenat. Investigaţiile pe care le facem ulterior examenului clinic pot pune un diagnostic de certitudine, foarte necesar în calea terapeutică pe care o avem de urmat.”, susține prof. Dr. Elvira Brătilă, medic primar obstetrică ginecologie.
În tratamentul adenomiozei, ca şi în cazul endometriozei, se ţine cont de următorii factori: vârsta pacientei, obiectivul său reproductiv şi severitatea manifestărilor, respectiv de managementul durerii. Tratamentul medicamentos, de pildă folosirea antiinflamatoarelor, sunt forme de paliaţie, dar nu se pot utiliza pe termen lung.
Există forme de tratament hormonal cu progresteron sau agonisti GnRH, dar acestea au eficienţă pe perioadă limitată, neputând garanta lipsa recurenţelor.
Singura cale eficientă de tratament este histerectomia, extirparea uterului, dar aceasta nu se poate lua în calcul dacă vorbim despre o femeie aflată în perioada fertilă, care îşi doreşte obţinerea unei sarcini.
Adenomioza determină infertilitate ȋn special prin afectarea implantarii embrionului
Adenomioza difuză, extinsă determină un “uter neprietenos” fixării unei sarcini. Chiar şi ȋn cazul fertilizării in vitro, la pacientele cu adenomioză, pregatirea uterului pentru embriotransfer este unul din cele mai dificile obiective.
Menstruaţia abundentă implică dezvoltarea anemiei feriprive, care se poate manifesta prin slăbiciune, somnolenţă, oboseală, dificultăţi de respiraţie, paloare a pielii şi a mucoaselor. Ca şi în cazul endometriozei, durerea exprimată în permanenţă, ca şi pierderile de sânge în mod constant, au un impact negativ asupra stilului de viaţă al femeii afectate, ducând în timp la manifestări precum depresie, iritabilitate, anxietate, ceea ce necesită de multe ori suportul celor din jur şi chiar suport psihologic specializat.