Răceala nu e direct proporțională cu mărimea și căptușeala căciulii

Cu cât căciula e mai groasă, cu atât răceala stă mai departe de copil- aceasta este părerea majorității mămicilor. Ei bine, această idee nu funcționează întotdeauna. Iar o mămică deranjată de veșnicile comentarii și sfaturi din partea celor din jur, a decis să-și spună durerea.

“Odată adus acasă Andre de la maternitate, a durat fix 30 de secunde momentul nostru de liniște și împlinire.

Urma să înțelegem că un mare dușman stătea după ușă gata să atace, doar că din fericire, noi dețineam arma secretă: CĂCIULA. Și nu orice căciulă, căciula de bebeluși, aceea albastru-bebe sau după caz roz pal, din bumbăcel, care se leagă sub bărbie pentru mamele relaxate sau fără să se lege deloc, pentru mamele mai puțin relaxate care au auzit ele undeva, că bebelușii se pot sugruma cu legăturile sau pot înghiți nasturii, de aia i-a lăsat cu bluzele desfăcute și sertarul plin de butoni.

Mie nu mi-au plăcut niciodată căciulile, mai ales cele de bebeluși, care oricum pot fi, numai frumoase nu. Fac din aceeași categorie ca și mănușile de bebeluși pe care nu le-am înțeles niciodată.

Eu doar doi copii am, dar la amândoi am reușit să le tai unghiile fără probleme. Orice, oricum, decât acele mănuși care mă oripilează. Mai ales purtate vara.

Revenind însă, la căciulă.

Cum spuneam, după 30 de secunde liniște s-a dezlănțuit lupta între culturi:

– Pune-i dragă, o căciulă, că e decembrie, mă îndeamnă mama pe un ton care nu ar fi acceptat părere contrară. Acuma, pe bune, cine nu pune nou născutului căciulă pe cap în mijlocul iernii?

– Dar dumneavoastră purtați căciulă în casă? îi răspunde Cris, iritat.

– Păi pentru bebeluș e frig, nu e același lucru, vine replica strămoșească.

Peste ceva timp, ne conectăm la Skype să vorbim cu bunicii din Portugalia.

– Ce s-a întâmplat? E bolnav copilul? mă întreabă bunicii disperați, văzându-l pe Andre cu căciula în cap.

– A, nu, să vedeți, aici e frig, e iarnă.

– Păi în casă nu e cald?

– Doar vreo 25 de grade……..

Au rămas săracii cam în dubiu și mult timp au crezut că le ascundem ceva legat de sănătatea bebelușului.

De fapt, la noi era doar iarnă.

În drum spre metrou cu Andre în mei tei. Bătea un pic vântul, nimic de speriat.

Un domn, grăbit, venind din direcția opusă a apucat însă să-mi transmită rapid, pe fugă:

– Puneți-i, doamnă, un fes pe cap!

Anii au trecut, copiii mei au crescut. Fără căciuli în casă sau la grade cu plus afară. Nu au fost mai răciți ca alții sau mai predispuși la boli. Chiar aș putea spune că sunt printre cei mai sănătoși copii, în special Andre care nu cred că a lipsit mai mult de 3-4 zile, în 4 ani de grădiniță, pe motiv de răceală.

Răceala nu e direct proporțională cu mărimea și căptușeala căciulii. Ci mai degrabă cu atenția oferită, hrana gătită, iubirea împărtășită.”

Sursa