Puțini sunt cei care acordă importanța cuvenită unuia dintre cele mai importante organe de simț. Aspectul general al limbii şi, în special, culoarea ei oferă indicii importante cu privire la starea noastră generală de sănătate. Prin urmare, nu ar fi rău să îți „admiri” limba în fața oglinzii, măcar din când în când, dacă nu în fiecare dimineață, când îți periezi dinții. Priveşte-o cu atenție şi vezi ce zice!
Când e de bine, e roz
Ce e limba de fapt? Acest organ e format din mai mulți muşchi, înveliți cu o mucoasă. În mod normal, ar trebui să fie netedă, să aibă o nuanță roz, cu o tentă de alb la suprafață, să lucească. La atingere se simte catifelată. Celulele care formează mucoasa se regenerează rapid, mai ales în timpul masticației. De obicei, persoanele care preferă hrana gătită, săracă în fibre, au limba de un roz mai pal decât vegetarienii, consumatori de semințe, cereale, fructe. În funcție de ceea ce mâncăm, se modifică şi nuanțele de roz ale limbii fiecăruia. Orice modificare a aspectului trebuie să-ți dea de gândit. Poate fi vorba despre o lipsă de fier sau de vitamina B12, o anemie severă.
Culorile vorbesc
Când limba e albicioasă, acoperită cu un înveliş păstos şi îți creează probleme la mestecat, e clar că mucoasa e în pericol. Celulele se regenerează greu şi e semnul febrei crescute. De obicei, se remarcă în rinofaringite, gripă, răceală puternică. Dar poate semnala şi gastroenterite. Când, pe lângă aspectul alburiu, limba mai e şi prea umedă şi cu depozite galbene, pancreasul ori splina sunt de vină.
Dacă papilele au un aspect alungit, o tentă de negru şi nu apar dureri, acest tip de pigmentație denotă abuzul de antiseptice, antibiotice sau tutun. A nu se confunda cu micozele!
Roşul e deja un semnal de alarmă, mai ales dacă e extins pe toată suprafața limbii. Căci prevesteşte un potențial atac cardiac sau un accident vascular cerebral. Când nuanța e închisă, spre grena, semnalează tulburări intestinale. Tonurile cu tentă violet, vineție, cu depozite umede pe alocuri, indică o slabă oxigenare a sângelui sau candida. Pe de altă parte, bolile infecțioase dau o nuanță de roşu deschis, pală, ştearsă. Când culoarea roşie e completată de uscăciune, este vorba de afecțiuni gastrice.
Limba galbenă şi uscată sugerează instalarea unor afecțiuni pulmonare. Dacă acestei culori i se adaugă şi depozite cu nuanță verzuie, este vorba despre disfuncții hapatobiliare.
Aspectul contează
Uscăciunea limbii caracterizează persoanele care iau adesea antidepresive, diuretice, medicamente multe în general, care dorm cu gura deschisă sau respiră pe gură. De asemenea, poate fi un semn de scădere a imunității, o dereglare a glandelor salivare.
Veziculele care apar pe suprafața limbii sunt cauzate de o posibilă prezență în sânge a virusului herpetic. Se disting mai bine la copii şi sunt însoțite de dureri şi de febră.
Ulceraţiile de pe suprafața limbii, cu aspect albicios la început, care se înroşesc pe parcurs, cu formă rotundă, sunt aftele. Nu trebuie să se confunde cu o formă incipientă de cancer, caz în care apare o băşică rotundă, dură, în relief. Dacă nu dispar în maximum 10 zile, mergi de urgență la medic!
Petele albe, împrăştiate pe toată limba, care dispar după ce se răzuiesc, pot indica o ciupercă de gen candida, micoză favorizată de antibiotice, care necesită tratament cu antifungice.
Inflamaţia limbii arată mai multe afecțiuni. Când limba e acoperită cu un strat alb şi prezintă vârful roşu, în formă de v, iar după câteva zile se umple de punctulețe roşii, este vorba, cu siguranță de scarlatină. Este o boală a copilăriei, cauzată de un streptococ, care necesită tratament antibiotic.
Limba arată și nivelul de igienă
Ignorarea limbii la spălatul gurii duce la probleme de sănătate, prin acumularea bacteriilor. Şi în apariția cariilor joacă un rol important limba, căci nici acestea nu apar întâmplător, ci cauzate de diverse afecțiuni interne. Cariile incisivilor de pe maxilarul superior anunță boli cardiovasculare, caninii cariați - afecțiuni pulmonare şi ale căilor respiratorii, premolarii – boli nervoase şi endocrine, molarii – boli de stomac, hepatobiliare şi endocrine. Dinții cariați de pe maxilarul inferior indică afecțiuni după cum urmează: genitale pe incisivi, renale pe canini, intestinale pe premolari şi hepatobiliare, endocrine, ale splinei pe molari. La orice modificare a aspectului limbii, consultă un ORL-ist, un dermatolog sau un stomatolog.
