Incontinența urinară și fecală la copii - Cauze și tratament

Enurezisul nocturn sau faptul că cel mic își udă patul se referă la pierderea neintenționată de urină în timpul somnului.

"Enurezis" este termenul medical folosit pentru a descrie incontinența urinară, fie că este vorba de faptul că micuțul își udă hainele în timpul zilei, fie că udă patul cu urină în timpul nopții. Un alt nume pentru enurezis este incontinența urinară.

Cel mic se poate confrunta, din diferite cauze, și cu incontinența fecală, iar părinții trebuie să știe ce se poate face în acest caz și care este tratamentul. În acest caz, termenul care descrie defecația involuntară este "encoprezis".

Incontinența fecală la copii

Encoprezisul a fost definit de specialiști ca fiind "eliminarea repetitivă, voluntară sau involuntară a materiilor fecale, în locuri necorespunzătoare, de copiii de 4 ani sau mai mari", care nu au un defect de natură organică sau o boală, cu excepția constipației. La acest prag, un copil, spun specialiștii, ar trebui să fie complet instruiți în ceea ce privește utilizarea toaletei. Cele mai multe studii indică faptul că aproximativ 3-4% dintre toți copiii de 4 ani se vor confrunta, la un moment dat cu episoade de encoprezis.

Cauzele incontinenței fecale la copii

Majoritatea copiilor care suferă de incontinență fecală (encoprezis) au la bază un factor: constipația.

Specialiștii spun că encoprezisul este cel mai adesea cauzat de constipație în cazul copiilor. Rareori are loc fără retenție sau constipație, dar atunci când se întâmplă, alte procese organice (boală celiacă, de exemplu) ar trebui luate în considerare sau alte probleme de natură psihologică.

Diagnostic

Pentru majoritatea cazurilor de encoprezis, examenul clinic și istoricul familial pot ajuta la identificarea oricărei cauze fizice. Cu toate acestea, dacă medicul are anumite motive de îngrijorare, el poate recomanda teste adițiionale care îl ajută să pună diagnosticul. De exemplu, pot fi luate în considerare: o radiografie în zona abdominală, o biopsie a peretelui rectului (rareori) și studiul în ceea ce privește motilitatea intestinală.

Tratament

Evacuarea materiilor fecale poate fi abordată printr-o varietate de medicamente, iar alegerea tratamentului depinde de vârsta copilului și de alți factori. Medicul poate opta pentru un laxativ sau poate recomanda folosirea unor supozitoare.

Incontinența urinară la copii

Pentru sugari și copiii mici, urinarea este involuntară, iar udarea patului este normală. Majoritatea copiilor ajung să dețină controlul, într-o oarecare măsură, asupra vezicii până la vârsta de 4 ani.

Deși incontinența urinară poate fi un simptom al unei boli, majoritatea copiilor care udă patul în timpul nopții nu au un substrat de acest gen (nu au o boală gravă). De fapt, o cauză organică poate fi identificată doar la un procent mic de copii care au enurezis.

Există două tipuri de incontinență urinară în acest sens: primară și secundară. Cea primară se referă la faptul că incontinența a continuat încă din fragedă copilărie, fără o pauza. Un copil, în acest caz, nu a fost niciodată uscat pe timpul nopții, pentru o perioadă semnificativă de timp. Cea secundară se referă la incontinența care începe din nou, după ce copilul nu a mai udat patul în timpul nopții o perioadă mare de timp (cel puțin 6 luni).

Cauzele incontinenței urinare la copii

• Cauza incontinenței urinare se datorează unui factor sau mai multor factori:
• Copilul nu își poate ține urina (nu se poate abține) întreaga noapte.
• Copilul nu s-a trezit când vezica lui a fost plină.
• Copilul produce mari cantități de urină în timpul serii și în orele nopții.
• Mulți copii ignoră nevoia de a urina și amână acest lucru cât mai mult.

Incontinența secundară poate fi un semn al unei afecțiuni medicale (infecții ale tractului urinar, diabet, anormalități ale structurii organelor, probleme neurologice) sau a unei probleme emoționale (conflicte în familie, schimbări majore precum începerea școlii, un frate/o surioară, mutatul într-o casă nouă etc).

Tratament

Opțiunile de tratament sunt multiple și variază de la remedii care se pot face acasă, până la tratament medicamentos și chiar intervenții chirurgicale pentru copiii cu probleme de natură anatomică.

​

Sursa: doc.ro