Este sau nu influențată pandemia COVID-19 de schimbările sezoniere?

Noul tip de coronavirus (COVID-19) a cuprins foarte rapid întregul glob, iar în consecință, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat stare de pandemie începând cu 11 martie 2020.

Pentru a elucida care sunt deosebirile importante raportate la cotele de creștere a cazurilor de COVID-19 înregistrate în diverse țări, oamenii de știință americani de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) au publicat în SUA o lucrare la sfârșitul lunii martie 2020, unde au făcut investigări pentru a constata dacă virusul 2019-nCoV, similar celui gripal, este determinat de schimbarea vremii și dacă acest virus are un caracter sezonier. 

Mai multe detalii au fost publicate de către Laboratorul Synevo Moldova!

Date meteorologice: 

Au fost utilizate informațiile meteorologice din perioada 20 ianuarie – 19 martie 2020. S-au folosit valorile medii zilnice ale temperaturii, umidității relative și vitezei vântului, notate la fiecare 15 minute. Oamenii de știință americani au stabilit și umiditatea absolută, utilizând ecuația de calcul Clausius Clapeyron.

Pentru țări precum Australia, China, Canada și SUA informațiile meterologice au fost preluate la nivel de district administrativ/stat, iar pentru celelalte, datele au fost preluate la nivel de țară. Datele meteorologice au fost obținute din stațiile amplasate în aeroportul cu cel mai mare flux din statul respectiv, cu scopul de a face un tablou general despre condițiile meteo (de exemplu, aeroportul Logan pentru Massachusetts, SUA și aeroportul Icheon din Coreea de Sud).

Cazurile confirmate de Covid-19:

Au fost utilizate toate cazurile COVID-19 confirmate pentru toate țările (acolo unde a fost accesibil) si downloadate din Centrul de Resurse pentru Coronavirus al Universității John Hopkins, pe 19 martie 2020.

Pentru acest calcul au fost luați in considerare și alți parametri care au impactat aceste date: numărul testărilor efectuate, densitatea locuitorilor, structura etnică, dezvoltarea socială, politica executivă legată de sănătatea publică, conectivitatea globală, capacitatea virusului de a rezista în aer, potențialul de înmulțire a virusului.

Raportul dintre cazurile confirmate Covid-19 si starea vremii:

Oamenii de știință au divizat datele acumulate în 6 grupuri:

• Grup 1 – 20 ianuarie 2020 – 31 ianuarie 2020;
• Grup 2 – 1 februarie 2020 – 10 februarie 2020;
• Grup 3 – 10 februarie 2020 – 20 februarie 2020;
• Grup 4 – 21 februarie 2020 – 29 februarie 2020;
• Grup 5 – 1 martie 2020 – 10 martie 2020;
• Grup 6 – 11 martie 2020 – 21 martie 2020.

Pentru fiecare perioadă de timp, oamenii de știință au colectat numărul de cazuri noi confirmate COVID-19 și au examinat informațiile meteorologice ale tuturor țărilor implicate in cercetare pentru a releva orice concordanță dintre COVID-19 si starea vremii.

Rezultatele cercetării:

Oamenii de știință au pornit de la idea că țările care raportaseră cele mai mare număr de cazuri confirmate COVID-19 în lunile februarie si martie 2020 (Italia, Iran, Coreea de Sud, dar și statele americane New York și Washington) au afișat condiții meteorologice asemănătoare (temperaturi medii între 3 și 10°C) cu zonele din China (Hubei și Hunan) unde a apărut inițial Covid-19.

Totodată, în țări cu condiții climaterice umede și calde (Singapore, Malaezia, Thailanda, precum și alte țări din Asia de Sud-Est) arătau o cotă mai mare de cazuri confirmate. La fel, în statele din Nord ale SUA cu o temperaturi mai joase (New York și Washington), prezentau creșteri mai mari în comparație cu statele din Sud cu climă mai caldă ca Texas, New Mexico și Arizona. Iar în California, stat american care se extinde pe zona climatică întinsă, la momentul desfășurării studiului, numărul de cazuri înregistrate in Nord era de doua ori mai mare decât în Sudul Californiei.

Mai înainte de a suspecta că transmiterea COVID-19 ar fi cauzată de condițiile meteorologice, cercetătorii au făcut tentative de a descoperi dacă există si alți factori care ar influența răspândirea disproporțională a virusului. Pentru a documenta cercetarea, au fost evaluate și alte cauze (densitatea locuitorilor, structura etnică, dezvoltarea socială, politica executivă legată de sănătatea publică, conexiunea globală, numărul de persoane testate) care ar fi putut micșora procesul de propagare a virusului în lume.

Factorul primar examinat a fost cantitatea de teste COVID-19 efectuate și relaționarea cu cazurile COVID-19 relatate. Informațiile obținute de către cercetători au demonstrat că 83% din teste făcute la nivel mondial pentru diagnosticarea COVID-19 au fost efectuate în China, Europa și SUA, țări non-tropicale (care se găsesc la nord de paralela 30). Inițial s-ar părea că numărul mic de cazuri COVID-19 în unele state sudice (India, Pakistan, Indonezia, alte țări africane) ar fi relaționat cu numărul insuficient de testări pentru a constata transmiterea COVID-19 la nivel național.

Chiar și așa, se vine cu o supoziție că, carența numărului de teste COVID-19 ar fi determinat populația să recurgă la utilizarea serviciilor de sănătate din țările respective, dacă virusul s-ar fi răspândit în rândul a câteva mii de oameni, până când executivele statelor ar fi fost presate să confirme starea precară și datele să fie documentate în public. Iar alte țări, care se află în aceeași zonă climatică (tropicală), unde s-a identificat o răspândire mai mică a COVID-19 (Singapore, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Australia, Qatar, Taiwan sau Hong Kong) au fost efectuate mai multe teste COVID-19, relaționate la 1 mil. de locuitori în comparație cu SUA, Italia, Spania și alte țări europene unde s-a înregistrat o cotă înaltă de răspândire a virusului.

Totodată, cercetătorii au determinat dacă numărul de cazuri COVID-19 din China, SUA și țările europene poate fi relaționat de fluxul intens de oameni dintre acestea și China (producător global care se află în contact continuu cu cele mai puternice economii). Pe de altă parte, China a înregistrat un flux uman sporit și cu alte țări din Asia de Sud-Est, arie unde răspândirea COVID-19 a fost mai diminuată. În situația unor țări din zonă, precum Hong Kong, Singapore și Taiwan, numărul mic de contaminări COVID-19 s-ar fi putut explica prin sisteme de sănătate riguroase și măsurile de carantină în vigoare (dezvoltate după epidemia SARS din 2003), chiar și în pofida contactului intens dintre aceste țări și China. Alte țări care nu prezentau sisteme de sănătate analoage (Malaezia, Thailanda, Filipine sau Cambodgia) au comunicat la fel mai puține infectări Covid-19. Ca urmare, cercetătorii americani au concluzionat că atât fluxul scăzut cu China, cât și existența unui sistem de sănătate riguros, nu motivează numărul mic de confirmări COVID-19, anunțate de țările din zona tropicală a Asiei de Sud-Est.

Autorii cercetării au examinat dacă există o relație cauză-efect dintre măsurile de carantină adoptate la nivel național și gradul de creștere a confirmărilor COVID-19, raportate în aceste țări. Oamenii de știință au determinat că chiar dacă niciuna dintre țările din Asia, Orientul Mijlociu și America de Sud nu aplicase măsuri aspre de carantină precum cele din China, Europa sau unele state americane, rata de infectări COVID-19 era una mică.

Examinările cercetătorilor americani (evaluate în intervalul 20 ianuarie și 21 martie 2020) au demonstrat că noile cazuri COVID-19 au fost înregistrate în zone cu o temperatură medie între 4 – 17°C și umiditate absolută între 3 – 9 g/m3. Conform informațiilor acumulate în această perioadă, s-a putut observa un număr foarte mic de cazuri confirmate COVID-19 (<10%) în zone cu temperaturi mai mari de 17°C și umiditate absolută > 9 g/m3.

Până la 11 martie 2020, 90% din cazurile COVID-19 au fost stabilite în regiuni cu temperaturi scăzute (<11°C), iar examinarea datelor a precizat că temperatura ar putea avea un rol fundamental în transmiterea virusului COVID-19, temperaturile mari participând la diminuarea acestuia. Totodată în perioada 10-21 martie 2020, au fost confirmate aproape 10 000 cazuri noi de infectări cu COVID-19 în arii cu temperaturi ridicate (16-18°C). Acest fapt atenuează ipoteza că creșterile de temperatură va limita răspândirea COVID-19. Ne cătând la aceasta, oamenii de știință americani presupun o posibilă descreștere de cazuri confirmate COVID-19 odată cu creșterea temperaturii, iar cercetările legate de această corelație nu ar trebui să fie sfidate de noile infectări înregistrate la temperaturi de 16-18°C.

Cele 10 000 cazuri înregistrate în ultima perioada de cercetare, cu temperaturi de 16-18°C, i-au făcut pe oamenii de știință americani să creadă că odată cu creșterea temperaturii în nordul SUA si Europa impactul se va face simțit nu mai rapid de o lună și jumătate, odată ce temperatura în marile orașe din această regiune este de sub 20°C. Mai mult ca atât, experimentele de laborator au demonstrat că virusul COVID-19 a persistat câteva zile pe suprafețe de plastic și metal la nivel mediu de temperatură în intervalul 21-23°C și umiditate de 40%. Prin urmare, este nevoie în continuare de a se ignora în continuare la nivel mondial întrunirile publice în spații închise, cât și deschise.

În cazul în care cauzalitatea temperatură și răspândirea COVID-19 nu a putut fi direct determinată, nu se poate spune același lucru si despre umiditatea absolută, deoarece 90% dintre cazuri au fost identificate în regiuni cu o umiditate absolută între 4 și 9 g/m3.

Pe baza informațiilor existente la finalizarea cercetărilor oamenilor de știință americani, a fost dedus că virusul COVID-19 se răspândește mai dinamic în regiuni în care umiditatea absolută este umeditatea absolută depășește 10 g/m3 doar rareori și în decursul unor perioade mici de timp. Totodată, dacă noile informații acumulate în aprilie vor dovedi încă o dată intervalul de umiditate absolută optim pentru răspândirea noului virus (între 4 și 9 g/m3), atunci se poate concluziona că țările atinse de sezonul musonilor (ce implică o umiditate > 10 g/m3) vor cunoaște o reducere a pandemiei ca rezultat al condițiilor climaterice. Limitările studiului și recomandările oamenilor de știință americani.

Chiar dacă datele OMS au fost utilizate ca sursă pentru toate cazurile confirmate, multe statele nu au raportat toate cazurile și au implementat strategii și politici diferite în sistemul medical de sănătate publică. Spre exemplu, Coreea de Sud a testat populația pe scară largă pentru determinarea potențialele persoane cu COVID-19, chiar și a subiecților asimptomatici, cu scopul de a evita răspândirea virusului. Iar în alte țări ca SUA, Marea Britanie, Japonia s-au testat doar persoanele cu simptome sau care au contactat indivizi confirmați pozitiv. Această tratare a problemei poate elucida cazuri neidentificate, și prin urmare, chiar dacă este înregistrat un număr mare de cazuri pozitive COVID-19, aceștia pot rămâne neidentificați si pot facilita răspândirea virusului în rândul persoanelor vulnerabile. Viteza de răspândire aeriană versus în încăperi, precum și răspândirea directă versus cea indirectă nu sunt atât de bine elucidate, iar incidența relaționată de mediu este valabilă doar pentru răspândirea aeriană.

Ca rezultat, oamenii de știință estimează că unele țări au implementat strategia de „uniformizare a curbei” pentru diminuarea consecințelor majore asupra sistemului de sănătate, facilitând în timp numărul pacienților care au nevoie de tratament, cu scopul de a menaja corect necesitățile medicale pentru a diminua pandemia până la sfârșitul verii. Odată ce măsurile de carantină sunt implementate corect, ceea ce contribuie la „uniformizarea de transmitere a curbei”, cercetătorii susțin că creșterea temperaturilor aerului și umiditatea absolută ar influența minimal pentru Europa și America de Nord.

Oamenii de știință ne îndeamnă să respectăm cu rigurozitate măsurile implementate de carantină, chiar dacă a fost stabilit impactul condițiilor meteo asupra gradului de transmitere a virusului, deoarece a fost dovedită eficiența acestor măsuri în diminuarea răspândirii virusului COVID-19 și protejarea persoanelor vulnerabile.

Pe lângă condițiile vremii, sunt și alți factori care ar influența numărul de cazuri confirmate din diferite zone: densitatea locuitorilor, dezvoltarea socială, politica guvernamentală legată de sănătatea publică, structura politică și socială, calitatea și intervenția medicală, conectivitatea globală. Este important ca acești factori să fie luați în considerare la studiile ulterioare pentru cercetările profunde.