Despre patologiile ORL. Cum să le recunoaștem și ce să facem?

Otorinolaringologia denumește ramura științei medicale care studiază nasul, urechile și gâtul, precum și bolile acestora. Abreviat, această ramură a medicinei este numită ORL („otorinolaringologie”).

Urechea, gâtul și nasul constau dintr-o parte interioară și una exterioară, iar în timpul consultației medicul le examinează pe ambele, cu ajutorul unei oglinzi frontale și al unei multitudini de instrumente și sisteme optice care îl ajută la examinarea părților ascunse ale acestor organe: canalul auditiv extern, timpanul, cavitățile nazale, orofaringele și faringele cu corzile vocale. Și, deși la prima vedere, instrumentarul pare înfricoșător, examenul ORL este absolut nedureros.

Având în vedere că organele ORL reprezintă un fel de uși de intrare pentru organismul nostru și din cauza sistemului imunitar slăbit, copiii sunt cei mai predispuși la bolile acestor organe. Tocmai de aceea vizitele regulate și examinarea copiilor la specialiștii ORL sunt obligatorii. Elementele-cheie sunt următoarele:

1. Depistarea precoce a problemelor de auz: fără auz copilul nu poate dezvolta nici capacitatea de a vorbi, nici capacitățile intelectuale, pentru că nu are o legătură, prin acest simț, cu lumea exterioară. Depistarea la timp a problemelor de auz permite protezarea copiilor cu restabilirea auzului. Operația trebuie făcută, de preferință, până la vârsta de 3 ani, pentru a asigura buna lor integrare în societate.

2. Dopurile de ceară: acestea reprezintă o acumulare de ceară, praf, celule moarte în canalul auditiv extern, care îl blochează și care, de asemenea, poate conduce la probleme de auz și la complicații bacteriene locale. La fiecare om secreția de ceară este individuală, în cazul unora aceasta se produce în cantități mici, iar în cazul altora – în cantități mai mari. În cazul otitei medii catarale, medicul nu poate vedea timpanul din cauza dopului de ceară care blochează canalul auditiv. Și în cazul copiilor sănătoși, fără alte afecțiuni ale sistemului urechii, dopurile de ceară trebuie îndepărtate.

Despre patologiile ORL. Cum să le recunoaștem și ce să facem?

3. Blocajul trompei lui Eustachio: acesta poate fi provocat de o infecție virală în cazul nasului înfundat sau din cauza adenoizilor. În ambele cazuri părinții pot observa o scădere a acuității auzului la copil, care nu trebuie ignorată în nici un caz.

4. Otitele medii și externe: acestea reprezintă procese inflamatorii ale mucoaselor urechii medii și inflamații ale canalului auditiv extern, în cazul otitelor externe. Otita medie acută este o cauză frecventă a vizitelor la medicul LOR în copilărie. Manifestările acestei patologii se caracterizează prin temperatură înaltă, plânsul copilului, dereglări ale somnului, în timpul căruia el se trezește deseori țipând din cauza durerii. Otita medie acută netratată la timp conduce la probleme de auz.

5. Corpurile străine: copiii își introduc deseori în nas șu urechi pietricele, semințe, mărgele sau jucării. În aceste cazuri trebuie să vă adresați imediat medicului otorinolaringolog.

6. Adenoizii: o problemă des întâlnită până la vârsta de 7 ani, care conduce la incomodități pentru copil din punct de vedere medical și incomodități pentru părinți din punct de vedere psihologic, acompaniate de griji și nopți nedormite. Acuzele care trebuie să vă pună în gardă sunt dificultățile respirației pe nas, respirația de gură, guturaiul frecvent, sforăitul în timpul somnului, scăderea acuității auditive, răcelile frecvente, modificarea comportamentului copilului (din cauza insuficienței permanente de oxigen copilul doarme rău, este obosit permanent, se dezvoltă mai greu, acuză deseori dureri de cap), modificarea aspectului exterior: fața copilului devine palidă, alungită, are o expresie apatică, gurița este permanent semideschisă, ridurile nasolabiale sunt întinse, buzele sunt uscate, crăpate, vocea este nazală. Inflamația cronică este un fundal perfect și pentru apariția alergiilor, bolilor de rinichi, inflamația amigdalelor și apariția conjunctivitelor purulente.

Rețineți!

Chiar și după îndepărtarea adenoizilor afectați de inflamație cronică trebuie să identificați și să eliminați cauzele măririi acestora. Această problemă trebuie soluționată în comun de patru medici specialiști: pediatru, otorinolaringolog, imunolog-infecționist și alergolog.

Despre patologiile ORL. Cum să le recunoaștem și ce să facem?

7. Rinofaringita acută: este cea mai frecventă afecţiune a căilor respiratorii superioare ale sugarilor și presupune o inflamație în zona mucoaselor nasului și gâtului. De regulă, aceasta apare după boli precum virozele acute, răcelile şi se manifestă prin febră, care poate dura până la câteva zile. Scade pofta de mâncare, respiraţia devine precipitată, apare tusea şi durerea în gât. Simptomul principal sunt eliminările dense din nas şi nasul înfundat, ceea ce împiedică micuţul să sugă sânul mamei. Din această cauză el începe să refuze mâncarea, doarme rău şi devine mult mai neliniştit.

8. Rinita alergică: această formă de rinită are o simptomatică comună cu forma ei obişnuită, caracterul inflamaţiei apărute în acest caz fiind de etiologie alergică. Adică boala este provocată de acţiunea unui anumit alergen, ceea ce presupune că pentru vindecare este nevoie să fie încetat contactul cu acesta. Simptomele caracteristice sunt mâncărimea, roşeaţa ochilor şi lăcrimatul; prurit în nas/faringe/palat; strănutul, guturaiul, nasul înfundat. Aceste simptome pot conduce la apariţia iritabilităţii, durerilor de cap, tulburărilor de somn, supraoboselii. Alergenii pot fi diferiţi: polenul, praful, părul animalelor, medicamentele, produsele alimentare.

9. Angina: reprezintă o înroşire şi o inflamaţie a faringelui şi amigdalelor, manifestată şi prin aşa-numitele „puncte albe”. Streptococii şi stafilococii sunt cei mai frecvenţi agenţi patogeni.

10. Amigdalita cronică (tonzilita): de cele mai multe ori se dezvoltă ca rezultat al unor angine singulare sau repetat (!). Trebuie menţionat că amigdalele mărite nu sunt un semn al tonzilitei cronice; din contra, modificările inflamatorii cronice se dezvoltă deseori în amigdalele mici („ascunse”). Cele mai frecvente complicaţii ale tonzilitei cronice sunt abcesele paratonzilare, reumatism, endocardită septică, poliartrită infecţioasă, nefrită, pielită.

11. Laringita: este o boală foarte periculoasă, pentru că poate provoca crize de sufocare. Uneori pereţii faringelui se îngustează atât de mult, încât micuţul nu poate nici măcar să bea, ca să nu mai vorbim de mâncare sau vorbit. În acest caz părinţii trebuie să se adreseze imediat medicului. Evoluţia laringitei poate fi imprevizibilă. Copilul trebuie examinat de medic la apariţia primelor simptome ale bolii: răguşeală, tuse lătrătoare, probleme de respiraţie ca urmare a spasmelor de faringe, a edemării acestuia, insuficienţă respiratorie.

Despre patologiile ORL. Cum să le recunoaștem și ce să facem?

Aşadar, având în vedere că patologiile ORL afectează deseori funcţii vitale ale organismului, adresarea la timp la medic este foarte importantă, în special atunci când este vorba despre copii trebuie să reţinem că evoluţia bolii este deseori rapidă şi cu rezultate imprevizibile.

Dragi părinţi, este mai bine să prevenim bolile decât să le tratăm. Efectuaţi examene profilactice ale copiilor dumneavoastră!