Mesajul unei mame despre cezariană: ”M-a durut atât de tare încât am făcut pe mine”
-
//
19.09.2019
O mămică din Statele Unite ale Americii a publicat recent un articol care a șocat opinia publică și a pus punctele pe ”i” pentru toți cei care încă mai cred că nașterea prin cezariană este o metodă ușoară de a aduce un copil pe lume. Heather Morgan Shott a transmis mesajul de mai jos tuturor celor care critică cu vehemență nașterea prin cezariană.
Ambii mei copii s-au născut în urma unor operații de cezariană programate, la 39 de săptămâni de sarcină. Și asta nu pentru că nu aș fi vrut să împing sau pentru că îmi era frică de nașterea vaginală, ci pentru că nu am avut de ales.
Când aveam 16 ani am avut un accident de mașină, în urma căruia am suferit leziuni severe la nivelul nervilor pelvieni. Apoi, timp de un deceniu, am trecut prin mai multe intervenții chirurgicale și am făcut fizioterapie pentru a controla durerile îngrozitoare. Specialistul, la care încă mă duc în fiecare an la control, mi-a recomandat să nasc prin cezariană. Ginecologul meu a fost de acord cu opinia specialistului și asta a fost.
Nu am regretat niciodată că am avut două nașteri prin cezariană, nici nu mi-am dorit vreodată să nasc natural. Niciodată nu am fost una dintre acele femei care își doresc cu ardoare să nască într-un anumit mod.
La scurt timp după nașterea primului meu copil, au început criticile.
Primele împunsături au venit din partea unei rude, care mi-a spus că nașterea vaginală este “adevărata cale” de a avea un copil. Asta înseamnă că nașterea prin cezariană este modalitatea falsă de a avea un copil? Pentru că, dați-mi voie să vă spun, nu era nimic fals în operația prin care am trecut sau în recuperarea mea de după.
După ce fiul meu s-a născut, mi-am petrecut noaptea transpirând și tremurând, pe măsură ce trecea efectul anesteziei. Apoi au urmat câteva săptămâni în care resimțeam durere de câte ori mă așezam sau mă ridicam din pat, mergeam mai mult pe jos sau urcam scările. Nimic fals în toate acestea!
Apoi, când eram însărcinată cu cel de-al doilea copil, o colegă însărcinată m-a chestionat în legătură cu planul meu de naștere, după ce mi-a dezvăluit că ea intenționa să nască natural. Când i-am spus că eram programată pentru cezariană, mi-a răspuns cu răceală: “Nu crezi că poți scoate copilul în mod natural?” Am rămas fără cuvinte. De ce o interesa pe această femeie cum îmi voi naște eu copilul? Pe mine, în mod sigur, nu mă interesa planul ei de naștere.
La a doua cezariană, când mi s-a făcut anestezia în coloana vertebrală, m-a durut atât de tare încât am făcut pe mine.
Apoi un grup de asistente m-au ras în zona pubiană și mi-au prins un cateter înainte ca medicamentele să mă amorțească de tot. La scurt timp după aceea am început să vomit din cauza medicamentelor. Numai că eram atât de amorțită, încât, în ciuda eforturilor anestezistului de a mă ridica și de a-mi întoarce capul, mi-am înghițit cea mai mare parte din vomă.
Deci, da, nu mi-am împins copilul afară prin vagin, dar chiar și așa nu pot spune că a fost ușor. Nu a fost ca și cum aș fi stat tolănită pe o masă de masaj la SPA, în timp ce bebelușul a fost smuls fără durere din burta mea.
