Carnea de peşte, în comparație cu cea a speciilor de animale terestre, conține o proteină uşor digerabilă de calitate superioară, având un conținut scăzut de colagen şi echilibrat în aminoacizi. Icrele, atunci când sunt preparate în casă, sunt un aliment hrănitor şi benefic pentru sănătate. Majoritatea peștilor au icre comestibile, cu câteva excepții.
Cei mai cunoscuți pești ai căror icre sunt toxice sunt: mreana, somnul pitic și mihaltul. Intoxicația cu icrele acestor specii se manifestă prin greață, diaree și dureri de cap. Icrele de somn sunt neplăcute la gust și relativ indigeste, provocând intoxicații doar in cazul persoanelor sensibile.
Dezavantajele utilizării alimentare a icrelor preparate acasă sunt destul de puține: au un conținut relativ ridicat de colesterol (se consumă doar ocazional de către vârstnici și de către persoanele cu un nivel ridicat al colesterolului circulant), caviarul și icrele conservate au un conținut destul de ridicat de sodiu și de clor (se va evită consumul de icre sărate în caz de hipertensiune, retenție hidrică, boli cronice degenerative), icrele negre și cele rosii (de Manciuria) au un nivel ridicat de purine (nu se consumă de persoanele ce suferă de gută sau hiperuricemie).
Mare atenție la icrele ce provin de la păstrăv, deoarece pot fi infestate cu ouăle celei mai lungi tenii, vierme lat parazit intestinal lung de 10–20 m, botriocefalul Diphyllobotrium latum.
Aceste icre trebuie sărate și obligatoriu congelate sau peștele tratat termic înainte de consum, pentru distrugerea parazitului. De asemenea, atenție si la icrele de știucă, șalău sau unele specii de somon.