Regulile sunt foarte simple. Pentru a le înțelege și a le realiza în practică nu este neapărat să aveți la bază studii medicale și o experiență bogată legată de, de exemplu, hrănirea a cinci copii. Este suficient să aveți o gîndire logică.
Un copil sănătos știe cînd este timpul să mănînce.
Din punct de vedere natural, copilul care este alăptat, este de nedespărțit de mama sa în timp sau spatiu. Din acest motiv unui sugar îi este nefirească senzația de foame. Prin urmare, dacă conform calculelor dv, copilul trebuie hrănit la ora 15:00, iar el a început să plîngă pe la 14:30, atunci nu trebuie să vă iritați dv sau copilul. Dați-i să sugă și ambii vă ve-ți calma.
În toiul nopții dacă sugarul vrea să mănînce, dați-i. Este ceva firesc. Astfel întregii familii îi va fi mai bine, mama va pierde doar 30 minute pentru a alăpta micuțul, în schimb restul membrilor familiei vor continua să doarmă liniștiți.
Nicicînd nu treziți copilul pentru că, conform opiniei dv, acestuia ar trebui să-i fie foame și e timpul să mănînce.
Această regulă are excepții:
- Nu lui îi este timpul să mănînce, ci dv ca să-l hrăniți (vă grăbiți la universitate pentru a susține un examen, trebuie să mergeți la clinică, aveți programare la frizerie, etc.);
- Copiii care nu adaugă în greutate sau care adaugă mai greu, cărora medicii le-au recomandat să fie hrăniți la intervale scurte de timp;
- Crăpături ale mameloanelor (aceasta nu este motiv pentru a lăsa copilul să stea flămînd).
Pentru nou-născuții de pînă la trei luni, intervalul optim între mese este de aproximativ trei ore. În continuare acest interval se va mări, întrucît și copilul crește – doarme mai mult. Nu este necesar să memorați vre-un orar sau să inscripționați pe pereți o schemă pentru alăptare. Un copil sănătos singur va înțelege cînd vrea să mănînce. Nu este nimic grav dacă sîmbătă copilul a mîncat de șapte ori, iar duminică de opt. Dar nicicînd nu hrăniți copilul la un interval de mai puțin două ore. Dacă el a flămînzit mai devreme înseamnă că ați greșit vis-a-vis de alimentarea precedentă (subalimentarea).
Pentru a decide cît timp este necesar de a ține copilul la sîn, este suficient să răspundeți la o întrebare simplă: pentru ce copilul se află la sîn?
Pentru a mînca, 15-20 min îi sunt suficiente. Pentru a suge, chiar și 3 ore ar putea fi insuficiente. Decideți această întrebare și totul va deveni clar. Însă nu-i tachinați pe cei de alături. Curînd vă va fi foarte plăcut procesul de „hrănire” în sine, de aceea nu spuneți tuturor că acest proces este ca o slăbiciune. Dar, știți, plăcerea dv s-ar putea încheia cu aceea că copilul se va simți bine doar în brațele mamei, făcîndu-l slab față de restul membrilor familiei.
La urma urmei, urmăriți: este vizibil – copilul înghite sau doar suge. Dacă nu înghite, trimiteți-l la somn în pătuț.
Se recomandă ca în timpul alăptării copilul să sugă dintr-un singur sîn.
Aceasta este o recomandare, nu o lege. Numărul de opțiuni este uriaș. Într-un sîn cantitatea de lapte este mai mare ca în celălalt. un sîn are mameloane sănătoase, altul e cu fisuri. Un copil este mai activ, altul mai leneș. Dacă nu s-a săturat, nu aveți ce face decît să-i dați din celălalt.
Dacă copilul suge din ambii sîni și în ambii nu rămîne nimic după mîncare, atunci este clar că trebuie să vă alimentați suficient. Pe măsură ce cantitatea de lapte va crește, mai devreme sau mai tîrziu este posibil să fie suficientă alăptarea dintr-un singur sîn. După alăptare, scurgeti pieptul. Așa încît el să fie la fel de gol ca și primul. După următoarea alăptare hraniți copilul cu laptele scurs, la sigur un singur piept îi va fi de ajuns.
Deseori copilul plînge în hohote cînd încearcă să ia sînul în gură nu pentru că este flămînd, ci pentru că este alături de căldura mamei și confort. Cel puțin, dacă lapte a rămas în sîn, copilul numai e flămînd, însă după înțărcare el totuși devin plîngăcios, aceasta cu siguranță este o tactică a lor. Deci, decideți pe cine vreți să educați – un om normal sau un prefacut.
Organismul și comportamentul copilului este surprinzător de expedient. Copilul niciodată și nimic nu va face dăunător pentru sine (să strige, de exemplu). Însă, dacă în rezultatul strigătelor își va face existența mai confortabilă, atunci obiceiul de a-și rezolva problemele cu ajutorul vocii poate persista pentru tot restul vieții.
Gîdiți-vă – poate durerea sau foamea să treacă doar luînd copilul în brațe?!
Cu toate acestea, orice experimente legate de țipete, sunt recomandate să aibă loc doar în timpul zilei.
Autor: E. O. Komarovskii
Sursa: www.komarovskiy.net