Concediul de paternitate: legislaţie, acte necesare şi aspecte psihologice

Chiar dacă trăim într-o lume modernă, în care egalitatea dintre bărbaţi şi femei este asigurată, expresia „concediu de paternitate” sună destul de ciudat pentru multă lume. Şi dacă legislaţia republicii permite acordarea concediului de îngrijire atât mamei, cât şi tatălui, stereotipurile şi ideile fixe înclină balanţa în partea femeilor. Vom încerca astăzi, împreună cu specialişti în diverse sfere, să analizăm problema concediului de maternitate şi paternitate, actele necesare pentru perfectarea acestui probleme şi cum să facem faţă psihologic presiunii societăţii. Consultanţii noştri în aceste probleme sunt: Ana Litvinova, şef al secţiei personal, Elena Scoricova, contabil-şef, Ana Crasilnicova, psiholog.

 Ana, există mulţi bărbaţi care solicită concediu de paternitate în locul soţiilor?

Da, în ultimul timp tot mai mulţi tătici solicită astfel de concediu. Este îmbucurător faptul că taţii participă activ în procesul de îngrijire şi educare a copiilor. La dezvoltarea micuţilor trebuie să participă ambii părinţi: şi mama, şi tata. Ştiu că, după rezultatele cercetărilor ştiinţifice, s-a stabilit că nou-născuţii în îngrijirea cărora s-a implicat tata din primele zile de viaţă demonstrează un nivel de dezvoltare fizică şi intelectuală mai înaltă, sunt mai sensibili.

 Dar pentru mulţi tătici influenţa psihologică nu este un argument. Ei sunt interesaţi de probleme concrete. De exemplu, i se va păstra locul de muncă?

Da, desigur. Conform art. 126 alin. (1) din Codul muncii al RM, „În afară de concediul de maternitate şi concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, femeii, precum şi persoanelor menţionate la art.124 alin.(4), li se acordă, în baza unei cereri scrise, un concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vîrstă de la 3 la 6 ani, cu menţinerea locului de muncă (a funcţiei). În lipsa locului de muncă anterior (funcţiei anterioare), persoanelor menţionate li se acordă un alt loc de muncă echivalent (funcţie echivalentă)”. Această prevedere se referă şi la tătici.

 Să presupunem că mama este cea care îşi ia concediu de îngrijire a copilului, tatăl îşi poate lua concediu paternal? În ce mod?

Concediul paternal se perfectează la secţia personal, iar la cerere se anexează copia certificatului de naştere al copilului. După cum este indicat în art. 124 alin. (3), „concediul paternal se acordă în baza unei cereri în formă scrisă, în primele 56 de zile de la naşterea copilului. La cerere se anexează o copie a certificatului de naştere al copilului”.

„Articolul 1241. Concediul paternal

(1)  Concediul paternal se acordă în condiţiile prevăzute de prezentul articol pentru a asigura participarea efectivă a tatălui la îngrijirea copilului nou-născut.

(2)  Tatăl copilului nou-născut beneficiază de dreptul la un concediu paternal de 14 zile calendaristice.

(3)  Concediul paternal se acordă în baza unei cereri în formă scrisă, în primele 56 de zile de la naşterea copilului. La cerere se anexează o copie a certificatului de naştere al copilului.

(4)  Pe perioada concediului paternal, salariatul beneficiază de o indemnizaţie paternală care nu poate fi mai mică decât mărimea salariului mediu cuvenit pentru perioada respectivă și care este achitată din fondul de asigurări sociale.

(5)  Angajatorul este obligat să încurajeze salariaţii în vederea beneficierii de concediu paternal.

(6)  Cazurile în care angajatorul creează situații cu efect de dezavantajare a angajaţilor care iau concediu paternal sînt considerate cazuri de discriminare din partea angajatorilor şi se sancţionează conform legii.”

 Elena, să vorbim despre aspectele financiare ale concediului paternal. De ce indemnizaţii se bucură taţii?

Taţii se bucură de aceleaşi drepturi financiare ca şi mamele. Voi începe prin a spune că există 2 tipuri de indemnizaţie: prima – indemnizaţia la naştere (pe care o primesc toate femeile, indiferent dacă sunt sau nu încadrate în câmpul muncii), iar a doua – indemnizaţia pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani (care se calculează în mod individual). Aceste indemnizaţii sunt garantate de stat şi constituie în prezent: indemnizaţia unică la naşterea copilului – pentru primul copil 3100 lei, pentru al doilea şi următori câte 3400 lei; indemnizaţia minimă garantată pentru îngrijirea copilului până la 3 ani – 440 lei pe lună.

Dacă femeia nu lucrează, iar soţul lucrează, atunci indemnizaţia la naşterea copilului rămâne aceeaşi, iar indemnizaţia de îngrijire a copilului se calculează pornind de la salariul mediu lunar al soţului încadrat în câmpul muncii, pentru 12 luni premergătoare naşterii, în mărime de 30%. Adică, indiferent de persoana care îşi ia concediul de îngrijire – mama sau tata, indemnizaţia pentru îngrijirea copilului se va calcula şi se va plăti.

În plus, părinţii aflaţi în concediu de îngrijire a copilului pot lucra, fără a pierde indemnizaţia lunară, dar cu zi incompletă de muncă. Toate indemnizaţiile, şi cea la naşterea copilului, şi cea pentru îngrijirea copilului se plătesc, în prezent, de Casa Naţională de Asigurări Sociale. Respectiv, toate documentele necesare se prezintă la casele teritoriale de asigurări sociale la locul de trai.  

Din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii:

„3) indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului stabilită se suspendă în cazul în care beneficiarul se angajează, îşi reia activitatea sau se eliberează înainte de expirarea concediului pentru îngrijirea copilului şi se stabileşte, la solicitare, altei persoane care întruneşte condiţiile prevăzute de legislaţie pentru acordarea indemnizaţiei.

În cazul în care beneficiarul de indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului se angajează la altă unitate, indemnizaţia se suspendă, indiferent de programul de muncă (parţial sau deplin), şi se reia de la data acordării concediului pentru îngrijirea copilului.

Indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului, stabilită şi suspendată potrivit alineatului întâi al prezentului subpunct, se reia, la solicitare, dacă persoana întruneşte condiţiile prevăzute de legislaţie pentru a beneficia de indemnizaţie, cu condiţia că copilul nu a împlinit vârsta de 3/1,5 ani.

În cazul în care mama sau tata (beneficiari de indemnizaţie) îşi reia activitatea în condiţiile timpului de muncă parţial, indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului nu se suspendă.

În cazul în care mama sau tata (beneficiar de indemnizaţie lunară pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 1,5 ani) se angajează cu program parţial de muncă, indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului nu se suspendă.”

 Ce documente sunt necesare pentru perfectarea concediului de îngrijire a copilului în cazul tânărului tată?

Pentru stabilirea indemnizaţiei unice la naşterea copilului, trebuie să depuneţi următoarele documente:

• actul de identitate al solicitantului indemnizaţiei, în original şi în copie;
• certificatul de naştere al copilului, după caz certificatul de naştere al copilului premergător în original şi în copie;
• adeverinţa de naştere a copilului, doar în cazul indemnizaţiei unice la naşterea copilului (original);
• după caz, documentul prin care se confirmă că mama (tatăl, tutorele, adoptatorul) nu este încadrată în câmpul muncii (carnetul de muncă, certificatul de la instituţia de învățământ, certificatul de la agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă);
• carnetul de muncă sau certificatul ce confirmă încadrarea în câmpul muncii (pentru persoanele încadrate în câmpul muncii), alte acte confirmative a stagiului de cotizare (livretul militar etc.);
• în cazul în care solicitantul nu poate confirma documentar angajarea în câmpul muncii, acesta anexează o declaraţie scrisă în care confirmă sub responsabilitate personală faptul că nu este angajat în câmpul muncii;
• în cazul în care copilul s-a născut pe teritoriul altui stat, beneficiarul (cu excepţia persoanelor angajate în câmpul muncii în Republica Moldova) prezintă un certificat despre acordarea/refuzul de acordare a indemnizaţiei, eliberat de organele competente ale statului respectiv;
• alte acte, după caz: certificat de căsătorie, certificat de deces al copilului sau al beneficiarului, hotărârea privind adopţia şi instituirea tutelei.

Documentele necesare pentru primirea stabilirea indemnizaţiei de îngrijire a copilului până la atingerea vârstei de 3 ani, pentru persoanele asigurate:

• actul de identitate al solicitantului indemnizaţiei, în original şi în copie;
• certificatul de naştere al copilului, în original şi în copie;
• extrasul din ordinul de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului, eliberat de fiecare unitate unde solicitantul activează, doar în cazul persoanelor încadrate în câmpul muncii, în original;
• carnetul de muncă sau certificatul ce confirmă încadrarea în câmpul muncii.

Alte acte, suplimentar la cele enumerate mai sus, se prezintă la necesitate: extras din ordinul privind reluarea activităţii/angajarea în condiţiile timpului de muncă parţial, extras din ordinul privind acordarea concediului neplătit, certificat de naştere, certificat de căsătorie, certificat de deces al copilului sau al beneficiarului, hotărârea privind adopţia şi instituirea tutelei.

 Ana, conceptul de „concediu de paternitate” există, de ce atunci persoanele care se confruntă cu acesta sunt nedumerite? 

Depinde de tradițiile sociale și culturale ale țării, precum și de mentalitatea oamenilor.  Cred că veți fi de acord cu mine că, la noi în societate, „concediul de paternitate” este o raritate. Deși nimeni nu se miră că femeile poartă pantaloni, că fac atletică grea, iar bărbații își fac manichiură. Deși pare că lumea s-a schimbat și că societatea a depășit stereotipurile de gen, iar egalitatea între genuri este o chestie  prozaică, nu este așa. Cetățenii  țării noastre se mai uimesc de faptul că tata se ocupă de creșterea copilului, iar mama merge la serviciu.  

În țara noastră, acest lucru este tratat ca „nefiind pentru bărbați” și atrage comentarii neîntemeiate față de o astfel de familie și, în special, față de bărbat. Cunosc mai multe familii în care mama lucrează, iar tatăl are grijă de casă și copii, dar relația dintre acești soți este, puțin de spus, încordată. Mai devreme sau târziu, de regulă, aceste familii se destramă. Iar inițiatoarele  divorțului sunt anume femeile. 

 Așadar, bărbații au dreptate atunci când nu acceptă să meargă în „concediul de paternitate”? Este o demonstrație a sensibilității?

Desigur, pot fi mai multe  cauze, însă în țara noastră un rol important îl joacă factorul financiar – în medie salariul bărbaților este mai mare decât cel al femeilor. Acesta constituie și motivul  pentru care, în țara noastră, bărbații continuă să lucreze după nașterea copilului. Dar există și alte  cauze.

Tipurile de odihnă activă, stilul de comunicare în familie, relațiile intime dintre soți – în toate aceste sfere există particularități care se împletesc în fundalul cultural și mentalitatea poporului.

În țara noastră concediul de  paternitate nu este agreat, deși este o variantă reușită în sine. Mulți bărbați împărtășesc părerea că există ocupații pentru bărbați și pentru femei și sunt convinși că, odată ce bărbatul se ocupă de treburi feminine, încetează să mai fie bărbat. 

Trebuie să căutăm forme adecvate pentru a-i implica pe tați în viața de familie. Este necesar să începem cu educarea corectă a băiețeilor. Încă de la o vârstă timpurie  trebuie să-i învățăm pe băieți nu doar cum să-și satisfacă necesitățile, dar și să-și ajute mama la treburile casnice.  În acest caz, când va crește și va deveni bărbat, va fi ceva firesc să-și ajute soția, să participe la procesul de îngrijire a copiilor. 

Multe persoane subapreciază perioada de la naștere și până la vârsta de trei ani, care este o etapă crucială în dezvoltarea copilului. În această perioadă, tatăl trebuie să înțeleagă de ce e important să fie lângă copil. Doar atunci va exista armonie în familie. În caz contrar, în viitor va trebui de depus un efort enorm în această privință.

 Cum să-i explici tânărului tată că uneori e mai bine ca el să-și ia concediu, iar soția să meargă la serviciu (există doar situații în care ocupația soției  este mai prestigioasă)?

După părerea mea, femeia, mai întâi, trebuie să se întrebe dacă aceasta nu îi va afecta relația cu soțul, dacă nu va înceta să-l stimeze ca pe un  bărbat sau să-l dorească ca partener sexual, în cazul în care acesta va accepta să îngrijească de copil.  Dacă răspunsul este „nu știu” sau „da”, mai bine să renunțați la această idee, pentru că acest lucru, într-adevăr, poate cauza destrămarea familiei. 

Dacă răspunsul este categoric „nu” și nu vă veți schimba atitudinea față de soț, atunci puteți, atent și tacticos, să-l întrebați ce crede despre aceasta, argumentând cu minuțiozitate avantajele decretului de paternitate. Dar dacă bărbatul nu acceptă, nu e cazul să vă certați și să-l învinuiți că nu poate asigura familia. Puteți vorbi mai întâi despre o lună-două de încercare.  Dacă bărbatul va  fi de acord, elaborați împreună un grafic și un regim de îngrijire  a copilului, cu instrucțiuni detaliate cu ce și cum trebuie de făcut. Este foarte important să nu-l criticați pentru eșecuri, pentru că îi veți tăia cheful să vă ajute. Lăudați-l cât mai des și spuneți-i cât de bine îi reușește să aibă grijă de copil. 

Text: Cristina Scripnic