Zece secrete ale bucătăriei japoneze. De ce femeile japoneze nu îmbătrânesc și nu se îngrașă?

Unul din secretele longevității japonezilor este bucătăria – delicioasă, sănătoasă, care te umple de energie și dispoziție bună. 

Paradoxal, însă sursa de creare a mâncărurilor japoneze, așa cum o cunoaștem noi, a fost insuficiența produselor alimentare. Lipsa florei și faunei în Japonia i-a făcut pe locuitorii acestei țări să aibă o atitudine respectuoasă față de mâncarea de zi cu zi, încercând să ofere bucatelor modeste un aspect estetic maximal. Insuficiența de carburanți i-a impus pe niponi să pună accentul pe consumul produselor proaspete, iar de pâine în Țara Soarelui Răsare nu au știut până acum câteva decenii. Ziua de naștere a bucătăriei japoneze se consideră ziua când niponii au început să cultive orezul. Potrivit legendei, orezul a fost adus în Japonia acum 2500 de ani și era  totul pentru locuitorii acestei țări - și hrană și bani. 

Pentru majoritatea europenilor, bucătăria japoneză – sunt sushi și roller. Întra-adevăr, sushi este mâncarea preferată a japonezilor, însă pe lângă această mâncare mai există foarte multe bucate delicioase. Japonezii se consideră gurmanzi adevărați. Nici într-o altă țară din lume nu este dezvoltată atât de mult arta mâncării. Aici mâncarea este peste tot. Și doar de calitate superioară. Cultul japonezilor este prospețimea, fiind baza pregătirii oricărei mâncări. Produsele trebuie să fie direct din grădină, sau încă calde. Supermarket-urile japoneze – sunt adevărate temple ale prospețimii. Pe ambalajul de carne, pește sau legume, cu exactitate de până la o jumătate de oră sunt indicate ora și ziua ambalării. Bucătăria japoneză practic nu cunoaște ce înseamnă produse congelate sau conservate. Actorul, scenaristul și regizorul Donald Richie scria ”prospețimea uimitoare a bucătăriei japoneze captează atenția, precum o șoaptă între strigăte. Se deschide gustul și aspectul adevărat al produselor. Ele se consumă practic crude, nimic nu se gătește prea mult timp. Savurezi gustul aproape natural al produselor ”. La baza bucătăriei japoneze stau mai multe principii, care o fac cea mai benefică pentru sănătate din întreaga lume. 

1. Peștele 

Japonezii sunt nebuni după pește. Acest produs se consumă la micul dejun, prânz și cină. Peștele se adăugă pe bile din orez, se mănâncă crud, afumat, prăjit, înăbușit cu condimente sau fără. Însă printre varietatea de pește, de cea mai mare popularitate se bucură somonul – anume japonezii au fost cei, care au inventat o mie și una de rețete cu somon. Este vorba de somon prăjit, piele de somon marinată în oțet, caviarul de somon, rinichi de somon sărați, etc.. Dragostea japonezilor față de pește a apărut în sec. VII, când împăratul budist al acestei țări a interzis să fie omorât și mâncat oricine care aleargă pe acest pământ. Decretul împăratului a funcționat douăsprezece veacuri, timp suficient pentru a schimba preferințele culinare ale poporului. În prezent, Japonia consumă cca 10% din volumul producției mondiale de pește, chiar dacă pe teritoriul acestei țări locuiesc doar 2% din populația Terei. Savanții din întreaga lume, menționează că grație conținutului bogat în pește a acizilor grași Omega 3, s-au redus semnificativ numărul persoanelor care suferă de boli cardiovasculare, boala Alzheimer, artrita reumatoidă și unele forme de cancer. 

2. Legumele 

Fiecare femeie japoneză cunoaște totul despre legume. Ea știe perfect cum să aleagă ceapa, vinetele, ardeiul, roșiile sau sfecla. Locuitorii Țării Soarelui Răsare adoră legumele sub orice formă. În special, amestecurile pregătite la abur și înăbușite în ulei de rapiță din ardei roșu, mazăre, țukini, vinete, ceapă albă, coriandru și desigur orez. Legumele tăiate mărunt servesc un adaos perfect pentru supe. Bostăneii sunt delicioși rași prin răzătoare cu rădăcină de ghimbir și neapărat verdețuri. Femeile japonze gătesc pentru copii diverse mâncăruri cu alge de mare, bogate în vitamina C, fibre, potasiu și iod. Bazată pe legume și bogată în vitamine, bucătăria japoneză se deosebește printr-un conținut mic de calorii, ce nu permite supraalimentarea. 

3. Orezul

Japonia - este o sărbătoare continuă a orezului, care durează deja de 1300 de ani. Între japonezi și orez există o legătură mistică. Plantațiilor de orez le-au fost dedicate tablouri și poezii. O perioadă îndelungată de timp, orezul a fost valuta principală a țării. Orezul este produsul indispensabil pe masa fiecărui nipon. Din orez sunt preparate mâncăruri de sărbătoare și bucate pentru consumul zilnic. Tot din orez se face uleiul, oțetul și sake. Și în final – orezul este o sursă indispensabilă de carbohidrați. Japonezii preferă orezul rotund și alb, pentru că se mestecă mult timp, este un pic cleios și pufos. Boabele de orez trebuie să se țină împreună, însă să nu fie lipicioase. Cel mai popular soi de orez – este Koshihikari, cu un gust dulciu. De sărbători, gospodinele pregătesc ”mochi”. Orzul este bătut, până la obținerea unei mase uniforme și vâscoase din care sunt modelate pateuri de forma unui pătrat. Orezul este baza unei diete cu carbohidrați, grație cărora femeile japoneze bat toate recordurile la capitolul longevității. Cercetările au demonstrat, că oamenii, care consumă produse cu nivel mare de carbohidrați nu suferă de surplus de greutate. Mai mult, în orez practic nu există sare, lipsesc grăsimile saturate și colesterolul. 

4. Soia 

Niciun japonez nu-și imaginează să trăiască măcar o zi și să nu mănânce o mâncare pregătită din soia. De regulă aceasta se mănâncă în supe, bucăți de brânza tofu, sos de soia sau fasole natto fermentate. Brânza tofu a ajuns în Japonia din China, acum cca 1000 de ani, devenind mâncarea preferată a budiștilor. Specialiștii consideră, că consumul mare a produselor din soia în Japonia este secretul sănătății și longevității națiunii. 

5. Tăieței 

Încă un emigrant în bucătăria japoneză – tăiețeii. Veniți în Japonia din China împreună cu budismul, tăiețeii au cucerit locuitorii acestei țări, inițial pe cei mai săraci. Există mai multe tipuri de tăieței, iar preferințele variază în funcție de regiune. Astfel, la sudul și în vestul țării japonezii preferă tăiețeii de culoare albă , sub denumirea de ”udon”, preparați din făină de grâu. Iar locuitorilor orașului Tokio le plac tăiețeii subțiri, de culoare maro, preparați din amestec de făină de hrișcă și grâu. 

6. Ceaiul 

Ceaiulverde – este simbolul Japoniei, iar ceremonia ceaiului – este esența budismului Zen, proces care a fost perfecționat timp de 500 de ani. Ceaiul verde a fost adus în Japonia din China de către un călugăr budist în sec XII. În scurt timp, nobilimea niponă organiza degustații, unde puteau fi întâlnite sute de soiuri de ceai verde. Călugărul care a adus această băutură din China scria, că ”ceaiul – este secretul longevității. Pe pantele munților el își desface frunzele, precum sufletul pămîntului”. 

7. Bucătăria călugărească 

Apoteoza unei bucătării sănătoase cu siguranță este vegetarianismul sau bucătăria călugărească, pe care călugării budiști au practicat-o în Japonia timp de 800 de ani. Sensul principal al acestei bucătării este următorul: mâncarea trebuie să contribuie la creșterea spirituală. Nimic nu trebuie să arunci. Se admit doar porții mici de produse vegetale. Un prânz ordinar constă din: daicon 

înăbușit cu praz și sos ”miso”. În bucătăria călugărească se reflectă cifra 5, care este sacră pentru budiști. Astfel există cinci modalități de preparare a produselor (crude, la abur, pe gril, fierte și prăjite), cinci culori (verde, galben, roșu, alb, negru), cinci gusturi (dulce, picant, amar, acru și sărat) și cinci fraze, pe care călugării trebuie să le pronunțe înainte de servi masa: 

* Eu mă gândesc la munca, grație căreia pot să mănânc * Eu mă gândesc la imperfecțiunea mea și la faptul, dacă am meritat această mâncare * Fie ca rațiunea mea să se elibereze de preferințe și zgârcenie * Fie ca această mâncare să-mi dăruiască vindecare și să-mi păstreze sănătatea * Fie ca această mâncare să mă ajute să mă perfecționez. 

8. Dejunul 

Femeile japoneze știu ce înseamnă un dejun cu o doză mare de energie, însă fără chifle și clătite. Un dejun ordinar al unui japonez constă din: ceai verde, o ceașcă de orez fiert, supă-miso și tofu cu ceapă, frunze mici de alge nori, omletă și o bucățică de somon afumat. În Japonia micul dejun este cea mai importantă și bogată masă. Încearcă să te alimentezi astfel și imediat te vei simți plin de energie până la prânz. 

9. Desertul

Japonezele adoră dulciurile, ele sunt nebune după ciocolată, înghețată, diverse copturi și prăjituri. Însă, spre deosebire de femeile din Occident, japonezele își permit foarte rar un desert și mănâncă foarte puțin. 

10. Atitudine corectă față de alimentație

Japonezele nu își terorizează organismul cu diferite diete. Regimul alimentar al lor nu se schimbă practic pe întreg parcursul vieții. 

Toate acestea sunt bune – vei spune dragă cititoare, noi însă nu suntem în Japonia. Sunt convinsă, că toate aceste produse sunt beneficie și gustoase, însă de unde voi lua tofu, miso, sobu și alte bunătățuri japoneze. Din fericire, în majoritatea supermarket-urilor există răspunsul la întrebarea respectivă. Pe rafurile magazinelor poți găsi practic orice ingredient pentru prepararea bucatelor japoneze.