Nașterea unui copil reprezintă o nouă provocare pentru fiecare familie, iar pentru tinerele familii în mod deosebit. Schimbările din viața de familie ne forțează să privim lumea cu alți ochi, și să ne adaptăm la noile condiții. Tînărul tată nu știe cum să se apropie de nou-născut, cum să-l ia în brațe, de altfel, exact ca mama. Însă ea nu are de ales, trebuie să învețe din mers. Societatea a educat mai multe generații de părinți cum că tata are doar rolul de susținător al familiei și doar atît.
Astăzi părerea multor tați s-a schimbat. Ei vor să se implice tot mai mult în viața copilului. La urma urmei, fiecare copil necesită o dezvoltare armonioasă care poate fi obținută doar dacă participă ambii părinți la procesul de educare. Tata oferă copilului legătura cu lumea exterioară și își ia rolul de mentor și protector. Dar cel mai important, tata – este primul om căruia micuțul nu i-a auzit bătăile inimii.
Сегодня мы открываем новый проект "Sunt un tată fericit!". Le-am pus cîteva întrebări eroilor noștri::
Pe ce loc plasați familia în viața dv?
Cum v-a influiențat viața, nașterea copilului? Ce s-a schimbat?
S-au schimbat relațiile cu soția dv după nașterea copilului?
Cine a ales numele copilului?
După care principiu sau metodă vă educați copilul?
Cum vă vedeți copilul în viitor?
Valentin Hadjicov, fiica Ellie
Familia mea – este viața mea, din acest motiv între aceste două concepte eu trag un semn de egal.
În primul rînd, eu am conștientizat prin ce au trecut părinții cu noi, iar acum eu, pentru a educa un om în adevăratul sens al cuvîntului. În al doilea rînd, s-au schimbat relațiile cu oamenii, am devenit mai tolerant și mai bun, și am început să mă comport cu oamenii așa cum mi-aș dori să se comporte ei cu fiica mea. De asemenea, s-au modificat și valorile. Dacă ar fi să aleg între o mașină și o casă la țară, aș alege casa. Timpul petrecut alături de familie este de neprețuit!
Nașterea copilului este un test, unde există învingători, dar există și învingeri. Acest eveniment mult-așteptat a consolidat sentimentele noastre și respectul reciproc. Consider că soția mea este o mamă și o soție excelentă!
Numele fetiței noastre l-am ales împreună, dar sugestia a venit din partea soției. Mie mi-a rămas doar să îmi exprim părerea.
În viața fetiței există doar un singur profesor, observațiile căruia ea este capabilă să le perceapă corect. Desigur, acesta este mama ei. Tata este acel cineva, special, de la care așteaptă dragoste și afecțiune, căldură și grijă. Îmi doresc mult să-i justific așteptările, din acest motiv orice sugestii privitor la educația ei le implimentez împreună cu mama noastră!
Nu-mi sunt foarte importante acțiunile ei viitoare, statutul social, prioritate are starea sa sufletescă, fericirea și independența. Ca oricare alt părinte iubitor, îmi doresc pentru ea tot ce este mai bun.
Alexandru Tritiac, fiul Ion
Familia mereu a ocupat o poziție dominantă în viața mea. Familia – un spate de încredere pentru fiecare bărbat. Aceasta este o responsabilitate pentru familia ta – soție, copil.
După nașterea fiului, în familia mea s-au schimbat multe. Acum eu realizez că el este continuarea mea, moștenitorul meu. S-au schimbat și prioritățile dar și obiceiurile. Deja nu-mi mai permit să mă comport nesăbuit, să mă aventurez în acțiuni riscante, eu sunt capul familiei și trebuie să am grijă de ea.
Desigur, relația co soția s-a schimbat, deoarece în viața ei a apărut un tînăr bărbat, pe care-l iubește fără hotar! La început am fost puțin gelos, dar apoi am înțeles că dragostea maternă este mai puternică și acest lucru nu poate influența asupra relației noastre. S-au schimbat și sentimentele mele pentru soția mea. am ajuns s-o iubesc și mai mult pentru că mi-a dăruit un fiu!
În ce privește alegerea numelui, n-a fost simplu, deoarece în numeroasa noastră familie aproape orice nume de bărbat era deja ocupat și noi mult timp nu ne-am putut hotărî. Dintr-o dată, tatăl meu ne-a propus să numim copilul Ion, iar noi am hotărît că acesta este un nume potrivit pentru copilul nostru. Sincer să fiu, acum nici nu-mi pot imagina un alt nume pentru Ionuț.
Acum copilașul nostru are 2 ani și 10 luni, de aceea este cam dificil pentru a aplica careva metode de educație. El este atît de frumos și dulce încît îi ierți toate faptele! Dar, cu toate acestea, împreună cu soția mea îi explicăm ce este bine și ce nu! Încercăm să-i cultivăm sentimentul de grijă pentru cei din familia sa. Sunt sigur, că atunci cînd va crește va înțelege că aceste observații pe care i le facem acum, sunt pentru binele său, ca și noi de altfel.
Îl văd ca fiind un bărbat cinstit și demn. Indiferent de profesia pe care o va alege, principalul e să fie un om corect și bun. Fie ca singur să-și aleagă drumul, iar eu îl voi susține în toate, pentru că fiecare tată vrea să-și vadă copiii fericiți și de succes!
Ian Smirnov, fiul Timur
Prin natura mea, eu sunt un familist. Toate eforturile mele, toate planurile mele de viitor sunt legate de familie. Cînd stai să te gîndești, atunci înțelegi că alt sens pentru „a reuși în viață”, nu există.
Odată cu nașterea copilului, oricărui părinte adecvat, trebuie să i se trezească un grad maxim de responsabilitate pentru bunăstarea lui. Această serie de activități este destul de complicată. Trebuie să devii mai puternic , să te perfecționezi mereu, să te cizelezi pe alocuri. Aceasta se reflectă și asupra caracterului și obiceiurilor tale. Dar, acesta este un mod de ajustare individuală care va influiența pozitiv asupra stilului de viață în general. Însă, impactul emoțional pe care îl provoacă apariția copilului, este de nedescris în cuvinte!
Atunci cînd în familie apare cel mai important membru, în casă se schimbă toate. Interiorul, sunetele, mirosul, rutina și se compică relația dintre părinți. În primul rînd, prioritățile pe care le manifestă ambii părinți, se reduc la copil, ceea ce pentru ambii este ceva nou, neobișnuit. Aeasta trebuie de înțeles pentru că nu există loc de egoism. În al doilea rînd, ne întoarcem la aceeași responsanbilitate, ea crește vis-a-vis de celălalt membru, cît și vis-a-vis de sine. Devine important să te păstrezi pe sine și pe membrii familiei tale, deoarece pentru copil este foarte important să aibă o familie completă și o copilărie fericită. Mă simt obligat să gîndesc mai mult și să greșesc mai puțin. Într-un cuvînt, trebuie să mă maturizez, indiferent dacă îmi place ori ba.
Cu ceva timp în urmă, cînd deja se formase personalitatea mea, am citit o caracteristică a numelui meu și am rămas surprins de cît de bine și exact m-a descris. Apropo, această caracterizare mi-a arătat-o soția mea Iulia. Desigur, împreună cu ea am ales numele în conformitate cu descrierea și modul în care sună.
Noi avem un băiețel, deci un viitor bărbat și fără puțină duritate nu facem față. Însă, noi nu suntem doar părinții săi, ci și prietenii săi, iar pentru a accentua acest lucru, noi ne numim „cei trei prieteni”. Îmi amintesc de mine în copilărie, eram în stare să înjur și să merg împotriva oricui, numai ca prietenii să nu gîndească rău despre mine. Așa că noi sperăm că această metodă să dea roade.
La Timur se disting bine calitățile de lider, de aceea îl văd ca pe un manager puternic, dar domeniul cred că îl va alege singur.
Albert Vainberg, fiul Mark
Familia mea reprezintă comoara mea și nimic mai scump pentru mine nu există. Soția și fiul – sunt tot ce am mai sfînt.
Odată cu venirea pe lume a fiului nostru, Marc, mi-am dat seama că acest lucru reprezintă cea ma mare bucurie de pe lume, un adevărat cadou al universului. Viața mea s-a bifurcat între „înainte” și „după”. Am învățat să am mai multă răbdare cu tot ce mă înconjoară, am devenit mai responsabil și atent.
Soția mea – aur pe care eu îl respir prin particule de praf aurit. După nașterea fiului am devenit mult mai uniți, întrucît ne unește nu doar dragostea ce o purtăm unul pentru celălalt, ci și dragostea pentru fiul nostru.
Numele l-am ales împreună, adevărul e că soția mea a vrut să-l numim Natan, dar într-un final a cedat în fața mea și l-am numit Marc.
Noi, ca și majoritatea părinților cu studii, privim o mulțime de emisiuni educative, citim o mulțime de articole despre diferite metode de a educa copiii, însă nu suntem adepții unei metode anumite, întrucît considerăm că fiecare copil este individual și doar părinții cunosc cum ar trebui să-l abordeze corect pentru ai oferi o educație bună. Dar, în același timp, trebuie să dăm ascultare și sfaturilor elimentare ale psihologilor pentru copiii.
Fiul meu, încă de la un an, se joacă cu mingea așa încît oricine vine la noi în ospeție și vede acest spectacol, rămîne cu gura deschisă. Adevărul e că nimeni nici măcar n-a încercat să-i insufle această ocupație. El singur și-a ales jucăria preferată. Acum îl văd ca fiind un fotbalist mare în viitor, însă, timpul va arăta ce profesie va vrea să însușească, iar eu voi susține orice alegere va face.
