Dacă privim spre anii trecuţi, vom vedea că temeliile şi principiile societăţii s-au schimbat semnificativ. Cu puţin timp în urmă, divorţul sau dorinţa femeii de a educa singură un copil era condamnată. Se considera că familia trebuie să fie deplină, în familie trebuie să existe un tată, iar faptul că uneori copilul nu ştia nimic altceva în afară de înjurăturile unui tată beat nu conta pentru nimeni. Acum situaţia s-a schimbat radical, divorţul sau educarea copilului de către o mamă singură nu sunt condamnate şi nu sunt considerate de neconceput. Femeile moderne au devenit mai independente în gândire, dar şi pe plan financiar, încetând să mai fie prizoniere ale stereotipurilor.
Ce îl aşteaptă pe bărbat
Oricum ar fi, omul seamănă cu un măr tăiat în jumătate, iar pentru a fi întreg, el are nevoie de a doua jumătate. Căsătoriile repetate nu sunt acum un lucru extraordinar, însă deseori după o astfel de decizie, în noua familie apar anumite greutăţi. Acestea se referă, în primul rând, la relaţiile dintre noul soţ al femeii şi copilul ei. Pentru că, dacă ne gândim bine, de cele mai multe ori mamele sunt cele care rămân cu copiii după divorţ, şi puţine sunt familiile în care tatăl aduce în familie o mamă vitregă pentru copii, de obicei în familii apare un tată vitreg.
Desigur, este puţin probabil ca vreun bărbat să-şi fi dorit tocmai acest lucru, să devină tată pentru un copil străin, însă, în mare, el nu este chiar atât de străin, pentru că este o bucăţică din femeia iubită, pe care şi-o doreşte alături până în ultimele zile ale vieţii sale. Şi bărbatul păşeşte cu îndrăzneală înainte, spre necunoscut, pentru că este suficient de adult, raţional şi convins că va putea stabili o relaţie bună cu orice copil.
Însă aici există o capcană: bărbatul se aşteaptă, în subconştient, că micuţul este la fel de optimist şi îşi doreşte cu ardoare un nou membru pentru mica lui familie. Dar există o mică neconcordanţă dintre dorinţe şi realitate. Cam de ce copilul ar trebui să aştepte un om străin pentru el cu braţele deschise? Aceasta a fost alegerea mamei, iar copilul, de cele mai multe ori, nici nu a fost întrebat dacă ar vrea să trăiască în aceeaşi casă cu un om străin. Dar şi bărbatul consideră inconştient prezenţa copilului ca o condiţie obligatorie pentru a-şi lega soarta de femeia iubită. Iar copilul nu este pentru el dorit, şi acest lucru este perceput, vizibil sau mai puţin vizibil. Această atitudine nu reprezintă o nedorinţă de a avea copii în general, pur şi simplu la această etapă el nu este gata să devină tată. Copiii sunt asemenea unor mici radare, înţeleg foarte bine aceste lucruri, iar psihicul copilului se formează şi ţinând cont de modul în care este perceput de către părinţi.
Cu toate acestea, factorul „tată vitreg” nu poate fi determinant, pentru că uneori şi într-o familie întreagă, naturală, copilul poate creşte cu sentimentul inutilităţii sale. Rezultatele unui studiu sociologic au arătat că copiii care cresc în familie doar cu mama nu se află în condiţii mai nefavorabile pentru dezvoltarea lor în comparaţie cu semenii lor de aceeaşi vârstă. Însă acelaşi studiu a arătat că cei mai vulnerabili în plan psihologic sunt copiii în ai căror familie a intrat un tată vitreg. Aceşti copii sunt mai predispuşi spre un comportament deviant, ei pot să înceapă să fumeze în fragedă copilărie, să participe la acte de huliganism, să bea.
Aceasta nu înseamnă că respectivul copil are înclinaţii criminale, pur şi simplu în această situaţie complicată el simte un disconfort şi încearcă să îl depăşească prin metode care îi sunt la îndemână. Atunci când în familie apare un bărbat, copilul ia subconştient o poziţie de apărare, pentru că el nu ştie la ce ar trebuie să se aştepte, fiind pus în faţa unui fapt împlinit.
Până la apariţia noului membru de familie, pentru micul omuleţ totul era clar: mama îl iubeşte şi îl va iubi mereu, ea va fi întotdeauna alături şi ei doi nu mai au nevoie de nimeni. Femeia care rămâne singură cu copilul în braţe încearcă să îl protejeze cât mai mult împotriva deziluziilor şi îl închide pe copil în sine, înlocuindu-i şi mama, şi tatăl. Se formează o mică lume, în care copilul se simte foarte confortabil, iar noua persoană care vine în familie este pentru copil un pericol, capabil să distrugă stabilitatea acestei lumi.
Bărbatul este privit ca un rival pentru dragostea mamei. Şi dacă la vârste mai mici copilul îşi doreşte să aibă un tată, ca toată lumea, şi contactează mai uşor, atunci la vârste mai mari situaţia devine destul de acută, mai ales în cazul în care tatăl biologic nu a dispărut de tot din viaţa lor şi comunică periodic cu fiul sau fiica. Apare o situaţie în care tatăl este idealizat, pentru că ei comunică destul de rar, iar întâlnirile sunt aşteptate cu mare bucurie. E un lucru normal, pentru că tatăl căruia îi este dor de copiii săi încearcă de fiecare dată să le creeze o mică sărbătoare, cu cadouri, vizite în locuri interesante, iar tatăl vitreg reprezintă zilele obişnuite, pe el copilul îl vede în fiecare zi.
Iar zilele obişnuite rămân zile obişnuite, oricât de fericite ar fi. Situaţia se înrăutăţeşte treptat, copilul îşi iubeşte tatăl biologic şi nu vrea să îl uite, şi aşa se naşte o rezistență deschisă faţă de tatăl biplogic. În astfel de situaţie, orice bărbat, chiar şi cel care a venit în familie cu cele mai bune gânduri, poate, pur şi simplu, să cedeze şi să renunţe.
Cum să stabilim contactul cu copilul
Şi totuşi, el s-a căsătorit, probabil, din dragoste mare. Este greu să ne imaginăm că un bărbat care nu are sentimente profunde faţă de o femeie îşi va asuma responsabilităţi şi griji legate de educarea copiilor ei. Probabil el are o atitudine pozitivă faţă de copilul femeii iubite şi îşi doreşte să construiască relaţii sincere şi stabile, ba chiar să-l îndrăgească. Dar cum să facă acest lucru?
Nimeni nu va da un răspuns univoc la această întrebare. Dar putem afirma cu tărie că dragostea şi înţelegerea apar doar datorită procesului de comunicare cu copilul, dorinţei de a-i înţelege temerile, dubiile şi interesele, capacităţii de a intra în lumea lui şi de a te pune în locul lui. Nu trebuie să speraţi că bunele relaţii se vor instala între tatăl vitreg şi copil după un singur cuvânt tandru sau un cadou. Din primele zile trebuie să creaţi în familie o atmosferă favorabilă pentru formarea unor legături între tatăl vitreg şi copil.
Prima şi cea mai importantă condiţie pentru formarea unor relaţii de încredere reciprocă între tatăl vitreg şi copil sunt relaţiile bune dintre soţi. Femeia şi bărbatul care au creat o nouă familie trebuie să ţină minte că ei se află sub controlul permanent al copilului, care fixează orice cuvânt grosolan sau imprudent, interpretează în mod personal orice glumă negândită sau ceartă neînsemnată.
De cele mai multe ori, decid să se recăsătorească persoanele cu o experienţă de viaţă destul de bogată, iar începutul vieţii comune poate fi destul de complicat, pentru că fiecare are obiceiurile şi tabuurile sale, stabilite de ani de zile. De aceea soţii trebuie să manifeste toleranţă şi indulgenţă unul faţă de altul. Femeia trebuie să înţeleagă că în casă a venit un bărbat obosit de viaţa celibatară, singuratică, de conflictele şi problemele din prima familie. Desigur, el aşteaptă dragoste şi tandrețe, atenţie şi grijă şi, cu cât mai multă căldură sufletească va primi în noua familie, cu atât mai fericit se va simţi şi cu atât mai bine se va împăca cu copilul.
Mai ales că bărbatul percepe un copil străin, de cele mai multe ori, ca parte a femeii, şi dacă ea începe să aibă o atitudine proastă faţă de el, i se pare că şi copilul are aceleaşi sentimente. În mare parte aceasta este adevărat, copiii sunt legaţi emoţional de mamă, şi li se transmit imediat toate emoţiile negative. De aceea în cazul situaţiilor de conflict între soţ şi soţie, copilul ia partea mamei, iar tatăl vitreg rămâne izolat. Însă atitudinea şi atenţia grijulie faţă de soţ pe care le manifestă femeia nu trebuie să reducă din grija, dragostea şi tandreţea pe care le arată copilului, ca acesta să nu se simtă dat la o parte.
Câteva sfaturi pentru bărbaţi
- Femeia şi copilul sunt un tot întreg, iar demonstrând o atitudine dispreţuitoare faţă de copil şi dragoste faţă de femeie nu veţi obţine decât ruptura relaţiei. Desigur, nu trebuie să vă prefaceţi, nu trebuie să demonstraţi o dragoste falsă faţă de copil, dacă nu o simţiţi, dar pentru femeie este foarte important să vadă că încercaţi din răsputeri să stabiliţi relaţii bune.
- Nu luaţi ca personală duşmănia copilului, el ar fi manifestat-o la fel faţă de orice alt bărbat care ar fi intrat fără voie în lumea mică a lui şi a mamei. Pur şi simplu încercaţi să îi arătaţi micuţului că sunteţi demn să fiţi aici şi că are noroc cu noul tată.
- Nu cereţi ca micuţul să vă zică „tată” imediat, pentru aceasta va fi nevoie de timp, poate chiar de ani. Copilul va avea de parcurs un drum lung pentru depăşirea barierei interioare.
- Fiţi severi, dar nu depăşiţi limitele. Copilul nu va respecta un bărbat care nu îl poate pune la punct, dar aceeaşi reacţie va fi şi faţă de un tiran în familie.
- Dacă copilul va şti că iubiţi sincer şi profund persoana dragă amândurora, mama lui, cu timpul orice sentiment de gelozie şi atitudine negativă va dispărea. Nu trebuie să vă ascundeţi sentimentele faţă de femeia iubită, acestea vor constitui legătura cu copilul şi pe acestea aţi putea începe să construiți noile relaţii de familie.
