Prezența unui tată la adunările părintești nu este doar o raritate, ci o adevărată senzație. În ciuda faptului că astfel de evenimente sunt considerate a fi pentru mame, autorul articoului este sigur că și tații au pentru ce merge acolo. Poate ar trebui să încercați?
N-am mers, nu merg și nu voi merge niciodată?!
Adunările părintești sunt o parte importantă în cee ace privește activitatea unui copil, fie că merge la grădiniță sau la școală. Acestea sunt destinate să încurajeze comunicarea între părinți, elevi și profesori. Din păcate, însă în timpul acestor adunări nu întotdeauna au vreo legătură cu procesul de învățământ. Uneori există și cazuri de conflicte, de aceea multe mame dar mai ales tați, evită prin toate mijloacele astfel de evenimente. Am fost la mai multe astfel de întâlniri (deși, eram invitat ca psiholog) și am observant că tații nu prea dau năvală acolo. Se pare că, de cele mai multe ori, tații consideră aceste întâlniri mai mult pentru mămici. Cineva se simte inconfortabil, înconjurat numai de femei, alții pur și simplu nu acordă prea mare importanță acestor acțiuni. Fiecare își găsește propria scuză pentru a o trimite la adunare pe mama sau bunica. Nu ar trebui însă ca tații să aibă o astfel de atitudine. Aceste "adunări plictisitoare de părinți" sunt o mare oportunitate pentru a înțelege ce face copilul tău în afara casei, dificultățile cu care se confruntă și ceea ce alți adulți cer de la el.
Printre străini
Dacă ați găsit curajul să mergeți la adunarea părinților, fiți sigur că nu veți regreta timpul petrecut acolo. În primul rând, veți avea o atenție sporită din partea sexului feminin. În ochii multor mame veți devein un tată ideal și vă vor aduce drept exemplul propriilor soți neglijenți. Și atitudinea educatorilor cu siguranță se va îmbunătăți atât față de dvs. cât și în raport cu copilul dvs. Fiți sigur pe dvs. și comportați-vă cu încredere.
Iată niște reguli simple de care trebuie să țineți cont:
• Nu priviți anunțul pentru adunarea părinților ca o citație în judecată. Acolo nimeni nu vă judecă. De la des., pe lângă prezență se cere să dați din cap în semn de aprobare, să zâmbiți când este cazul, și de câteva ori va trebui să rostiți ceva de genul: "Da, aveți dreptate," sau "și cum nu am observant asta până acum!". Complimente pentru educator: "Oh, copilul meu vorbește întotdeauna atât de frumos despre dvs." sau "Maria spune că citiți cel mai frumos din lume", desigur, sunt binevenite.
• Stați în rândurile din mijloc, încercați să vă integrați în colectivul de mama. Așezați-vă confortabil, închideți ochii pentru câteva minute și încercați să vă simțiți bine în acest loc ciudat și destul de zgomotos. O doză de adrenalină vă este garantată. Ascultați cu atenție și, dacă este necesar, faceți notițe. Un tată care face notițe va face să curgă câteva lacrimi din ochii educatorului și a câtorva mămici.
• La un contact vizual cu profesorul, nu feriți privirea și nu întoarceți capul. Priviți-o în ochi sigur pe sine.
• Atunci când auziți numele copilului dvs., nu priviți în jur de parcă nu dvs. sunteți tatăl lui, păstrați-vă calmul și încrederea în sine indifferent ce vi se comunică despre copil. În cazul în care copilul este laudat, zâmbiți și mulțumiți pentru evaluarea pozitivă.
• Nu vă faceți griji dacă după întâlnire, educatorul vă cere brusc să vă rețineți. Cu siguranță are nevoie să ajutați la multarea unor piese de mobilier în camera de joacă sau alte treburi. Puteți astfel mulțimi educatorul pentru munca pe care o depune zi de zi pentru dezvoltarea copilului dvs.
• Nu întârziați și nu fugiți imediat ce se tremină adunarea. După ce au plecat toți. Vă puteți apropia de educator și cere mai multe detalii despre capacitățile copilului. Atenția unui tată este înalt apreciată.
Dar dacă este să vorbim la modul serios ...
Cel mai important este să nu uitați că ați trecut demult de grădiniță și de școală, de aceea nu trebuie să le mai priviți prin ochii unui copil. Dacă îi veți acorda educatorului sau profesorului niște întrebări „incomode” sau îi veți face careva observații nu se va întâmpla nimic grav. Aveți tot dreptul să vă protejați copilul atunci când auziți acuzații nedrepte la adresa sa. În plus, îi puteți cere profesorului sau educatorului să nu discute despre copilul dvs. în public. Din păcate, unii profesori folosesc metoda de a-I face pe copii de rușine în fața colegilor, și încearcă să implimenteze această metodă și în raport cu părinții. Dar dvs. nu mai sunteți un elev, și, prin urmare, puteți riposta și pune profesorul la respect.
Cu toate acestea, ascultați cu atenție ce spune profesorul. Profesorii și educatorii observă copilul într-o varietate de situații și au șansă de a vedea lucruri și comportamente ascunse de ochii părinților. Dacă se vorbește de rău despre copilul dvs. nu îl apărați imediat cu: "Nu se poate! Oricine altcineva, numai nu al meu! " etc., Ascultați "versiunea" profesorului sau educatorului, specificați detaliile și mulțumiții pentru informații. Crede-mă, orice, chiar și educatorii mai conservatori sunt recunoscători părinților, care sunt dispuși să construiască cu ei un dialog civilizat. Iar data viitoare veți auzi cu siguranță despre copilul dvs numai lucruri bune.
Toate cele spuse la adunările părintești nu trebuie să vă provoace la măsuri imediate. Copiii, nu trebuie să se teamă la întoarcerea dev. de la întâlnire! Analizați totul la rece și împărtășiți-vă ideile referitor la ce s-a întâmplat acolo.
Țineți minte că orice copil la grădiniță (și școală) are uneori probleme, de aceea nu poți mulțumi fiiecare profesor sau educator. Misiunea ta de tată înțelept și iubitor este de a încerca să câștigi încrederea copilului. După a scăpat de teama de a fi pedepsit și umilit, copilul nu va mai ascunde de dvs. greșelile și lucrurile negative. Iar la următoarea adunare veți auzi că problema fiului sau a fiicei a fost rezolvată. Atunci acest eveniment dificil și imprevizibil se va încheia pentru tine triumfător.
