Atunci când funcţia renală este pierdută, transplantul renal este soluția salvatoare. Este singura modalitate terapeutică ce asigură substituția morfologică și funcțională completă, capabilă să restabilească parametrii endocrini și epuratori ai organismului.
Igor Codreanu, directorul Agenției de Transplant din Moldova, spune că o asemenea metodă de tratament necesită, în prealabil, informarea corectă nu doar a pacientului, ci și a rudelor persoanei în cauză. Lucru necesar pentru o conlucrare eficientă.
Bine de știut!
Pe lângă faptul că este un organ-filtru, rinichii sunt și un organ endocrin, care reglează schimbul metabolic, participă la elaborarea unor substanțe care reglează tensiunea arterială și sporesc producerea globulelor roșii în organism. Pe scurt, este un organ extrem de complex și important pentru buna funcționare a întregului organism.
Atunci când nu mai funcționează eficient, de obicei, persoana are senzația de slăbiciune. Ulterior, apar edeme periferice, de obicei, la picioare și sub globul ocular.
La o investigație de laborator se depistează un nivel ridicat al creatininei, dar, de obicei, și o anemizare puternică.
Insuficiența renală poate fi cauzată de:
„În mare parte, maladiile cronice sunt cele care provoacă insuficiența renală. faringita, amigdalita netratată sau foarte agresivă – infecții cu streptococ.
În plus, insuficiența renală poate fi declanșată de medicamente – administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, Paracetamol administrat în doze mari. Dar există și multe, multe alte cauze.”
Persoanele diagnosticate cu insuficiență renală terminală au drept opțiuni de tratament: dializa și transplantul renal.
Hemodializa – persoana este conectată la aparat, de 3 ori pe săptămână, a câte 4 ore. De fiecare dată ii Procedura constă în eliminarea surplusului de lichide, curățarea organismului de toxine. Totuși, aceasta nu înlocuiește în totalitate funcția renală, de aceea, pacientul este nevoit să administreze și o serie de medicamente (cele care cresc nivelul de globule roșii sau preparate de Calciu, Vitamina D).
Dializa peritoneală – se instalează un cateter în cavitatea abdominală. Persoana este mai autonomă, nu este nevoită să vină la spital atât de des. Un lichid steril de dializă este introdus în abdomen, unde rămâne pentru o perioadă de timp. Ulterior, acest lichid este drenat, eliminând materiile reziduale şi excesul de apă din corp. Însă, această procedură are și riscuri: infecții abdominale acute, incomoditatea tubului/cateterului, nu este comod și nici estetic.
Când se inițiază tratamentul, de regulă, rinichii își pierd în totalitate funcțiile.
Dintre toate, transplantul vine ca un colac de salvare, opțiune de îmbunătățire a calității vieții. La sigur, nu este deloc ușor să-ți vezi persoana apropiată mai tot timpul indispusă, străpunsă de durere, fară pic de odihnă și liniște. În plus, întreaga familie este neliniștită și resimte, zilnic, suferința persoanei dragi.
Transplant de rinichi – înlocuirea unui organ care nu își mai poate îndeplini corect funcțiile sau care devine chiar periculos pentru organism, cu altul sănătos, care poate prelua rolul celui bolnav.
Potrivit specialistului, există două categorii principale de donatori de rinichi pentru transplant:
✔ În viață: înrudiți genetic, înrudiți emoțional, donatori altruiști
„Transplantul de la donator în viață este cel mai benefic dintre toate metodele de tratament. Deoarece un organ sănătos se prelevează de la o persoană sănătoasă. Evident, șansele că acest organ va funcționa mult timp, într-o formă satisfăcătoare sunt mult mai mari.”
Tocmai din acest motiv Igor Codreanu și întreaga echipă de specialiști insistă la faptul ca pacienții aflați pe lista de așteptare să vină la medic cu întreaga familie. „E binevenit pacientul să vină împreună cu toți membrii, pentru că unul dintre ei poate să devină donatorul propriu-zis, astfel să întindă o mână de ajutor persoanei dragi.”
Important! Potrivit unor date statistice din întreaga lume, donatorii de rinichi au o durată de viață mai mare decât media pe țară.
✔ Donatori cadavru, în moarte cerebrală
„Necătând la faptul că odată cu instalarea decesului au loc schimbări majore în organism, fiind în moarte cerebrală, organul mai este perfuzat. Astfel, chiar dacă organul se prelevează de la un donator decedat, acest fapt nu scade din eficacitatea rinichiului.”
Vârsta medie a pacienților este de 40 de ani. În lista de așteptare, la începutul anului au fost în jur de 40 de oameni, iar la moment se află 34 de persoane.
Câteva dintre contraindicațiile transplantului implică: hepatita netratată, tuberculoza acută, ulcer acut, SIDA.
„Cu toate acestea, unele dintre ele pot fi depășite, iar persoana poate fi acceptată și înscrisă pe lista de așteptare la transplant renal. Unele forme ale hepatitei pot fi tratate, ulcerul poate fi tratat, iar apoi monitorizat. Dacă afecțiunea este în remisie, persoana se poate vedea în listă. Important este în momentul trasplantului să nu prezinte contraindicații.”
Este vorba de o listă de așteptare, și nu de un rând propriu-zis. Nu contează dacă te-ai înscris mai devreme sau mai târziu, ci faptul când se găsește un rinichi compatibil.
Viața după transplant de rinichi
„De obicei, pacienții își revin în timp foarte scurt. Peste o lună-două după efectuarea transplantului pot reveni la locul de muncă.
Drept exemplu sunt femeile în vârstă reproductivă, aflate în dializă. Pe momentul substituției funcției rinichilor prin dializă, la o mare parte dintre femei se instalează amenoreea (lipsă a menstruației, provocată de stări fiziologice sau patologice). Însă, după transplantul renal menstruația revine, iar reprezentantele sexului frumos pot să conceapă cu ușurință o sarcină.
Transplantul este o metodă de tratament care asigură o calitate a vieții incomparabilă cu dializa. Pe lângă faptul că omul este autonom, nu este dependent de aparat, rinichiul transplantat preia toate funcțiile unui rinichi sănătos. Pacientul nu mai este anemic, nu are slăbiciuni și stări depresive.”
Sfatul specialistului:
Pentru a ține la distanță afecțiunile de rinichi, Igor Codreanu, directorul Agenției de Transplant din Moldova vine cu sfaturi de bază, de care ar fi bine să ții cont.
- Control medical de rutină anual, necesar pentru a verifica starea de sănătate atât a rinichilor, cât și a întregului organism. Acesta presupune următoarele investigații: ultrasonografie, analiza generală de sânge, analiza generală de urină. Important este că acestea nu necesită investiții, căci sunt acoperite de Compania Națională de Asigurări în Medicină.
- Nu recomand respectarea unor anumite diete, pentru că neștiind starea de sănătate a întregului organism, putem să dăunăm astfel organismului. Nu există o dietă universală!
- Menținerea tensiunii arteriale în limitele normale.
- Aportul hidric recomandat – 2 l/zi.
Important! Costul transplantului de rinichi este acoperit de Compania Națională de Asigurări în Medicină și bugetul de stat prin Programul Național de Transplant.
Sursa: Mamaplus.MD
