Ea s-a mutat la Moscova când avea 17 ani și nu știa limba rusă. Ea a lăsat cariera solo pentru trupă. A trebuit să muncească din greu pentru a obține succes. În pofida faptului că Katie Topuria este, deja, a treia figură a trupei A’STUDIO, după Polina Griffis și Batyrkhan Shukenov, ea a cucerit imediat dragostea fanilor. Anul trecut, talentata interpretă s-a căsătorit cu omul de afaceri Lev Geikhman. Iar acum, fanii frumoasei georgiene încearcă să ghicească când idolul lor își va asuma rolul de mamă. Într-un interviu exclusiv pentru un portal on-line, Katie Topuria a povestit cum trăiește în Rusia, câți copii își dorește și care sunt motivele pentru care se ceartă cu soțul.
În momentul în care ați devenit membră a trupei A’STUDIО, deja erați interpretă de succes. De ce ați decis să lăsați totul?
К.Т.: De fapt, deja, aveam de gând să mă mut la Moscova, dar planificam acest lucru după primul curs la universitate (Katie Topuria a studiat la Universitatea de Stat din Tbilisi, la specialitatea ”Psihologie”). Vroiam să mă transfer la una din universitățile din Moscova pentru a-mi continua studiile. Însă, băieții din A’STUDIО își căutau o solistă nouă. Le-am fost recomandată de Nato Dumbadze, cu care mă cunoșteam deja. Pentru că eram deja o artistă pregătită, care ieșea în scenă încă din copilărie: am lansat două albume, câștigam singură și mergeam în turnee. Am fost acceptată cu termen de trei luni.
Recunosc, decizia de a mă muta la Moscova a fost una foarte complicată pentru mine: mi-a fost greu să las studiile, prietenii, cariera. Totodată, înțelegeam că va trebui să fac acest pas pentru a obține succes maxim – dacă nu acum, mai târziu. Pentru că viața mea o legam de capitala Rusiei. De aceea, nu am ratat această șansă, m-am înarmat cu curaj și mi-am spus: ” Katie, trebuie să rabzi!”.
Ceea ce am și făcut în primul an după ce m-am mutat. Eu nu știam absolut limba rusă. Mai exact, înțelegeam totul, dar vorbeam prost. Frigul, lipsa soarelui comparativ cu Georgia și graficul foarte încărcat al turneelor, pur și simplu, mă extenuau. Adevărat, de la bun început eram conștientă că odată ce mă mut în Rusia, nu mai este cale întoarsă. Însă, toate s-aui aranjat cum nu se putea mai bine. Prima noastră piesă ”Uletaiu” a plăcut publicului de îndată și eu împreună cu ea.
Dacă graficul turneelor vă extenua, cum de ați găsit timp pentru viața personală?
К.Т.: Acum totul este mult mai calm. Acum, lipsesc doar câteva zile pe săptămână și nu săptămâni întregi, cum era înainte. Nu pot să spun că dacă Lev (Lev Geikhman – soțul interpretei – face afaceri bancare și investiționale) ar fi mers cu mine în turnee ne-am fi despărți (râde), pentru că un asemenea grafic nu poate fi tolerat de oricine. Însă, la concertele mari, el întotdeauna este alături, mă susține.
În pofida faptului că suntem mai tot timpul ocupați, reușim să rezervăm câteva zile libere pentru a ieși undeva din oraș sau chiar să mergem peste hotare. Deși, în mare parte, împreună cu soțul ne petrecem timpul acasă sau în compania prietenilor.
Soțul dumneavoastră, de la bun început, înțelegea că iubita lui este o personalitate cunoscută? Cum a reușit să capete atenție unei astfel de persoane?
К.Т.: El nu înțelege acest lucru, nici chiar acum. După mine, uneori, Lev uită chiar despre acest lucru (râde). Când cineva începe să mă laude, soțul întotdeauna zâmbește și nu înțelege pentru ce. El chiar nu conștientizează că sunt o personalitate cunoscută și mă privesc milioane. Acasă, pentru el sunt pur și simplu Katie și nu o vedetă nu știu care. Și, apropo, cererea mâinii și inimii nu a fost una de rang de vedetă, ci una neordinară, despre care am convenit să nu spunem nimănui.
Credeți că ștampila din pașaport îi schimbă pe oameni?
К.Т.: Întrebările cele mai des adresate – când vă veți căsători, după nuntă s-a schimbat ceva între voi? (râde) Totul a rămas pe vechi.
Noi, patru ani înainte de nuntă am locuit împreună. Deși, nu. Ceva, într-adevăr, s-a schimbat – capacitățile mele culinare. Pentru asta am luat master-class-uri de la mama.
Acum, pot găti câteva bucate banale deși khachapuri adjarian oricum nu voi găti. În orice caz, pentru orice bărbat este plăcut când este întâmpinat acasă de iubita lui soție, iar pe masă îl așteaptă cina aromată și gustoasă.
Adevărat, obligațiile conjugale trebuie să fie respectate. Apropo, nu vă doreați o nuntă pompoasă, de ce, totuși, ați optat pentru o astfel de ceremonie?
К.Т.: Am fost nevoiți. Pentru că toți așteptau de la mine ceva extravagant. Când în luna iunie, la ziua de naștere a lui Maxim Galkin, am anunțat despre logodnă, prietenii au decis imediat: nunta trebuie să fie luxoasă și stabilită în ziua mea de naștere. Probabil, pentru a economisi la cadouri (râde).
În consecință, ne-am înscris pe 7 septembrie, dar am sărbătorit pe 9 septembrie – în ziua în care am împlinit 27 de ani. Nunta a fost una pompoasă, în stil european. Desigur, nu am invitat țigani, dar nu ne-am lipsit de toaste. Eu sunt georgiană, iar Lev – evreu (râde).
Apropo, rochia de mireasa mi-am comandat-o de la Stefan Roland din Paris (Stefan Roland - designer francez, meșterul colecției futuriste Haute Couture. Hainele sale sunt îmbrăcate de Lady Gaga, Rihanna, Beyonce, Cheryl Cole și altele). Când am intrat, el s-a uitat la mine și a spus: ”Nu spune nimic, eu știu de ce ai nevoie”. Mi-a cusut o rochie superbă, o rochie luxoasă cu fundă asimetrică, care a corespuns așteptărilor prietenilor și fanilor mei.
Mai țineți minte cum a început relația cu Lev: prima întâlnire, cunoașterea părinților?
К.Т.: Abia la un an după ce am făcut cunoștință Lev mi-a dat prima întâlnire. El m-a invitat pe mine și prietena mea la o cină acasă și pe care a promis să o pregătească personal. Noi ne apropiam deja și Lev sună și ne roagă să intrăm mai târziu pentru că el, vezi Doamne, să reține deoarece trebuie să cumpere nu știu ce sos pentru mâncare. M-am mirat atunci ce ”cavaler galant” este. Am venit: pe masă stătea o gâscă sau o rață coaptă înfășurată în folie, nu mai țin minte.
Am înțeles imediat că nu este mâncare pregătită acasă, ci la restaurant. Lev, văzând dubii în ochii mei a început să arate mâinile pe care și le-a murdărit cu această rață. Chipurile, am făcut totul singur, până și mâinile le-am murdărit. Totuși, eu am avut dreptate, această mâncare i-a fost adusă de la restaurant, iar cei cu livrarea au întârziat. Respectiv, el a inventat legenda cu sosul. Ulterior, am râs mult timp de această istorie.
În realitate, la noi s-a legat totul imediat. A fost atât de firesc și simplu de parcă am fi fost împreună toată viața. Evident, înainte de a ne muta să locuim împreună, Lev, în lipsa mea a făcut cunoștință cu mama mea și a primit binecuvântarea ei. Pentru că eu sunt dintr-o familie din estul Georgiei, iar acolo sunt tradiții specifice.
Dacă trăiți în conformitate cu adevăratele tradiții georgiene, probabil deseori vă ”certați pasional” cu soțul?
К.Т.: Evident că ne certăm dar nu din motive prostești și ne împăcăm imediat pentru că nici unul nu este răzbunător. Nouă ne este confortabil împreună și până în prezent ne înțelegem dintr-o privire. Apropo, ne potrivim de minune chiar și după horoscop: el este Taur iar eu Fecioară și suntem din același an – anul Tigrului, adevărat, diferența între noi este de 12 ani.
Dar este un moment care mă scoate din sărite întotdeauna. Înainte de fiecare sărbătoare, soțul are o singură întrebare: ”Ce să-ți cumpăr?” (râde). Nici un fel de romantism. Eu mă supăr spunându-i să se gândească singur, să facă o surpriză.
În consecință, el îmi pune așa niște întrebări că eu îi spun ce vreau fără să-mi dau seama de acest lucru. Eu, însă, întotdeauna știu ce cadou să-i fac soțului. Pur și simplu, el, de regulă, gândește în glas, să cumpere sau nu un anumit lucru. Atât timp cât se gândește asupra acestei chestiuni, eu reușesc să mă duc la magazin, să cumpăr și să-i dăruiesc anume ceea ce vrea el.
Cum a reacționat la relația voastră fiica lui Lev, Sonia? Ea, totuși, este fată mare.
К.Т.: Minunat. Când ne-am cunoscut, ea avea 11 ani. Noi am găsit limbă comună de îndată: ea este foarte comunicabilă, bună și veselă. Uneori, Sonia se poate apropia de mine pentru un sfat și eu mă străduiesc să o ajut. Însă, eu nu-mi permit să o educ. Consider că nu ar fi corect din partea mea pentru că eu nu sunt mama ei naturală. Deși, soțul mă ceartă pentru asta. El consideră că eu trebuie să fiu pentru ea nu doar prietenă dar și mentor.
Probabil că vă doriți să aveți deja proprii copii?
К.Т.: Desigur. Eu spun întotdeauna: ”dacă vrei să-l distrezi pe Dumnezeu, spune-i despre planurile tale”. În variantă ideală, îmi doresc trei copii, însă, pentru început trebuie să nasc măcar unul. Toată viața am visat la o fetiță, însă, soțul mi-a vorbit atât de mult despre băiat, încât am înțeles că și eu vreau un fiu. Consider că l-aș educa mai bine decât pe o fată, eu, însăși, am caracter băiețos, sunt un pic mai dură.
Sunteți gata să puneți cariera pe planul doi de dragul copilului?
К.Т.: Evident, însă voi încerca să combin, să găsesc compromisuri. Pur și simplu, vreau să le fac pe toate singură pe cât este posibil, cu atât mai mult – să mă ocup de educația copilului.
Apropo, în copilărie vroiam să devin neonatolog pentru a urmări starea nou-născuților la maternitate. Însă, mai târziu am înțeles că mai bine am să cânt (râde).
Evident, cu profesia mea va fi complicat să educ trei copii. Dar, nu-i nimic, voi recurge la ajutorul mamei, la serviciile unei bone și voi lucra mai mult la Moscova.
Ați vrea ca și copiii dumneavoastră să vă urmeze calea?
К.Т.: Dacă e să vorbesc despre fiu – nu. Pentru el mi-aș dori o profesie mult mai serioasă. Însă, nu sunt împotriva carierei artistice a fiicei. Dacă ea va avea talent și toate capacitățile necesare pentru a se facă cântăreață, de ce să nu încerce. Cel puțin, mie îmi place viața mea. Știți, este o astfel de întrebare: ”Dacă v-ați întâlni cu Dumnezeu, ce i-ați spune?”, eu aș răspunde: ”Mulțumesc!”.
