După cum am promis, continuăm, pe durata Săptămânii Mondiale a Alăptatului, să publicăm materiale tematice. Astăzi am decis să privim procesul alăptării sub alt unchi și să ne interesăm de părerea bărbaților.
Nu sunt rare cazurile când copilul mult așteptat devine un rival al propriului tată. Fără să își dea seama, bărbatul simte gelozie nu doar pentru că toată atenția femeii iubite este îndreptată spre copil, dar și din altă cauză, pe care puțini o spun cu voce tare – alăptatul. Da, da, în momentul în care femeia începe să hrănească la sân bebelușul, soțul simte o gelozie inconștientă. Mulți vor spune că în cazul lor acest lucru nu este adevărat, iar noi nu vom încerca să îi contrazicem. Noi vrem doar să încercăm să ne clarificăm: cum influențează alăptatul asupra capului familiei. Vom vorbi pentru început cu un psiholog, expert în domeniul relațiilor personale, doamna Natalia Melehina.
Natalia, cum poate influența asupra soțului decizia mamei de a-și alăpta copilul?
Toți știu că dacă mama are lapte, alăptatul este necesar pentru copil, pentru că el primește o cantitate mai mare de substanțe nutritive din laptele matern. Nu trebuie să uităm că alăptatul contribuie la formarea încrederii de bază a copilului față de lume – prin contactul cu mama.
Absolut toți bărbații înțeleg acest lucru și știu toate atuurile și beneficiile alăptatului natural. În principiu nu trebuie să existe o rezistență din partea soțului, doar dacă nu vorbim despre anumite anomalii sau motive determinate de traume psihologice din propria copilărie.
De ce apare gelozia față de acest proces?
Un aspect important, putem spune cauza principală, este atitudinea femeii față de bărbatul său. Gelozia este mai degrabă o consecință a delimitării poziției bărbatului de către femeia sa. Voi încerca să explic. Atunci când partenerul dumneavoastră devine nu „soț” și „iubit”, ci „tată” și are loc stabilirea unor relații de rudenie cu femeia, oare cum poți face sex cu o rudă?!
Există și un revers al medaliei. Femeia, atunci când devine mamă, se cufundă complet în grijile pentru copil. Iar dacă bărbatul nu a fost atent, de exemplu copilul a căzut și s-a lovit, femeia se înfurie pe bărbat. Dar psihologic bărbații sunt, în adâncul sufletului, copii, și în acel moment li se pare că nu mai sunt iubiți. Apare întrebarea justificată: din cauza cui? La fel, refuzul apropierii fizice din cauza oboselii datorate copilului formează în conștiința soțului încrederea că de vină este copilul. Nu în sensul că ar fi vina lui directă, ci o motivare subconștientă pentru bărbat de ce nu mai este iubit la fel. Ca urmare, apare sentimentul de gelozie față de copil, care are acces garantat 24 din 24 de ore la corpul care îi aparține lui, soțului.
Ce îl conduce pe bărbat: amintirile din copilărie despre mamă sau sentimentul de proprietate în raport cu soția?
Cauzele apariției geloziei pot fi mai multe și ele sunt diferite. Una dintre ele sunt concepțiile interioare ale bărbatului, formate, după cum am mai spus, ca rezultat al unei traume psihologice primite în copilărie și legate de relațiile cu mama. Poate fi vorba despre faptul că și-a văzut întâmplător părinții făcând sex sau pe tatăl atingând sânii mamei. De regulă, aceste traume nu sunt conștientizate, ci ascunse, și se manifestă atunci când femeia lui devine mamă.
Aceste fapte au consecințe adânci, iar dacă încercăm să le explicăm, va trebui să vorbim despre subconștientul rănit al copilului, iar aceasta este mai degrabă o excepție, decât o regulă.
Percepția bărbatului poate fi alta: femeia este „teritoriul” lui, iar corpul ei aparține lui, de aceea apare gelozia. În aceste cazuri sentimentul este mai puțin pronunțat, pentru că bărbatul înțelege că și copilul este „teritoriul” lui, iar o concurență cu el este absurdă.
În marea lor majoritate, bărbații nu recunosc această gelozie, dar ce semne o trădează?
Sunt rare cazurile când bărbatul înțelege că este gelos pe copil. Este complicat să ne înțelegem subconștientul (de aceea și se numește „sub” „conștient”), iar un bărbat are mari dificultăți să clarifice pentru sine toate aceste aspecte și să identifice o cauză explicabilă și un model de comportament. Iată câteva dintre aceste semne:
- Poate fi o reacție la alăptatul la sân, care îi „aparține” lui. Această reacție poate fi transferată spre alte domenii ale relațiilor, nelegate direct de alăptare;
- Există și reacții la grija exagerată, din punctul lui de vedere, față de copil. Bărbatul consideră că femeia acordă prea multă atenție copilului.
- Poate apărea o senzație de iritare la auzul cuvântului alăptat și o necesitate urgentă de ajutor, sau mai bine zis atenție, în momentul în care femeia vrea să alăpteze copilul.
- Putem vorbi și despre o grijă exagerată față de păstrarea formei sânilor după alăptare, care se materializează în discuții că ar fi timpul ca micuțul să fie înțărcat.
Vreau să previn mămicile că semnele enumerate mai sus nu provin neapărat din gelozie. Ele pot fi provocate de grija soțului pentru dumneavoastră.
Gelozia la alăptat a bărbatului este o regulă sau mai degrabă o excepție?
Nu aș vrea să numesc acest fenomen nici regulă, nici excepție. Gelozia poate apărea și fără alăptat, fiind orientată spre alte lucruri. Deși aș putea afirma cu certitudine că nu este o regulă, de altfel ar fi scrise deja sute de cărți și articole, realizate zeci de emisiuni. Dar această temă este destul de tânără, deși actuală. Este vorba, mai degrabă, despre o reacție a bărbatului la faptul că este „lipsit” de atenție și de „teritoriu”, pentru că sânul este, de fapt, acel lucru comun la care au acces atât bărbatul, cât și copilul.
Pe de altă parte, unii bărbați nu simt plăcere să sărute un sân plin cu lapte. Se manifestă aici o rezistență internă, legată, poate, de frică, dezgust sau alte prejudecăți.
Recomandarea mea pentru femei este să nu insiste și să nu se supere dacă bărbatul are o asemenea reacție.
Ce să facă, prin urmare, o femeie, pentru a-și păstra căsnicia și relațiile, dar, totodată, să alăpteze?
Din păcate, se vorbește prea puțin despre cum ar trebui să se comporte femeia cu soțul atunci când în familie apare un copil, însă există un mic secret – este important ca statutul bărbatului să fie păstrat. Aceasta nu înseamnă ca trebuie să îi satisfaceți toate capriciile. Aș vrea chiar să ofer câteva recomandări, instrucțiuni, dacă îmi permiteți. Așadar:
1. Nu îl numiți pe soț „tăticuț”, nu creați soțului impresia că sunteți fiica lui, iar el este tatăl dumneavoastră. Excludeți din vocabular frazele de tipul: „Tăticul a mâncat?”, „Tăticuțului i-a fost dor?”. Nu sunteți copilul lui, iar el nu este tatăl dumneavoastră, iar între părinți și copii nu poate exista alt fel de dragoste decât părintească.
2. Nu vă referiți la dumneavoastră ca la „mămică” atunci când vorbiți cu soțul. Nu spuneți „Mămica a obosit” sau „Mămica vrea să mănânce”. Soțul dumneavoastră, atunci când vă culcați împreună, trebuie să vă perceapă ca pe femeia iubită și dorită sexual. Cu mama, însă, nu poți să te culci. Când spun „culci”, mă refer și la relațiile sexuale, la mângâierile dintre soți, la săruturile fierbinți a doi oameni care se iubesc.
3. Nu spuneți „Noi te-am așteptat… nouă ne-a fost dor… ne-ai supărat, nu ne mai iubești” etc. Dumneavoastră și copilul nu sunteți un tot întreg. Atunci când mama se contopește cu bebelușul, bărbatul poate avea impresia că se culcă în patul copilului. În acest caz nu mai poate fi vorba despre relații sexuale. Vreau să subliniez că aceste lucruri se produc la nivelul subconștiinței. Ele nu sunt analizate de bărbat, pentru că nici el nu le înțelege, dar simte totuși o lipsă de atenție, tandrețe și dragoste din partea femeii.
Femeile care au devenit mame știu cât de greu este fizic și cât de mult obosești pe parcursul zilei. Seara aștepți ajutor și atenție din partea soțului, dar el nu face acest lucru, ci pur și simplu fuge de acasă. Și nu are importanță unde: la serviciu, la prieteni, la părinți, iar femeia începe să ceară, să insiste, să se supere…
Ce să facem în astfel de cazuri?
Toți știu că femeile au o genă maternă, iar bărbații, nu. Pe aceasta o formează însăși femeia, învățându-l cum să se comporte cu copilul: prin laude – „ești un tată bun”, micuțului îi place să se joace cu tine, prin rugămințile de ajutor – „fără tine nu reușesc, am nevoie de ajutorul tău”, prin încredere – permiteți bărbatului să poarte copilul în brațe, să îi facă baie, să se plimbe etc. Nu vă uitați cu neîncredere atunci când încearcă să îi schimbe scutecul, mai bine lăudați-l cât de frumos l-a înfășat. Atunci bărbatul va dori să fie demn de laudele dumneavoastră și să facă parte din procesul de îngrijire, iar gelozia va dispărea. În relațiile intime, jucați-vă cu bărbatul, flirtați cu el, folosiți-vă imaginația și arătați-i că este la fel de iubit și dorit. Și încă ceva – vorbiți! Vorbiți cu soțul permanent, dialogul nu permite concentrarea de supărări, nu ascundeți lucrurile care vă deranjează sau vă îngrijorează. Nu înaintați pretenții, ci discutați și atunci cu siguranță bărbatul nu va avea motive de gelozie.
Apropo, sfatul să nu vă numiți reciproc mamă și tată nu se referă la cazurile când copilul întreabă, de exemplu, unde este tata. Răspundeți, referindu-vă la soț ca la tatăl copilului, și nu soțul dumneavoastră. Nu uitați, el este tată doar pentru copil, iar pentru dumneavoastră el este bărbatul puternic, drag și iubit.
De ce în prezent femeile își alăptează atât de puțin timp copiii?
Pur și simplu femeile nu știu să o facă! Societatea modernă a pierdut arta alăptatului și cultura maternității. Este posibil că dacă femeile ar fi născut și în continuare pe toată durata vieții lor active, acest lucru nu s-ar fi întâmplat: de exemplu, atunci când fiica mai mare crește, ea poate urmări cum mama își alăptează copilașul nou-născut; sora mai mică preia din experiența surorilor mai mari etc. Din păcate, de multe ori femeile care nu au încredere în sine începe să asculte sfaturi incompetente și repetă greșelile altora. Este bine să găsiți o persoană competentă care să vă sfătuiască referitor la alăptarea naturală. Învățarea practică a anumitor tehnici, transmiterea experienței personale de la o mămică la alta poate pune bazele unei alăptări de succes. Alăptarea este un dar al naturii! Acest dar asigură starea de sănătate a copilului și a femeii. Laptele matern este hrana ideală pentru micuț în primul an de viață. El este optim după compoziția sa. El se potrivește mai bine pentru micuți decât laptele de vacă sau de capră. Proteinele, grăsimile, substanțele minerale și vitaminele se asimilează mai bine în cazul alăptării naturale. Baza laptelui matern este constituită din niște proteine speciale. Ele sunt foarte valoroase, sunt asimilate și absorbite ușor de organismul micuțului. Laptele conține aminoacizi unici, în special cistină și taurină, necesare pentru dezvoltarea corectă a copilului. Este deosebit de important și lucrul că proteinele din laptele matern nu provoacă reacții alergice, cum se întâmplă în cazul laptelui praf.
Dumneavoastră ați simțit gelozie atunci când soția alăpta copilul?
La vederea unei femei care alăptează, bărbatul, de regulă, simte o mulțumire profundă. Doctorul Hugh Smith, un adevărat Dr. Spock al secolului al XVIII-lea, sfătuia femeile să alăpteze (dar să nu angajeze o doică). El scria: „Pot să afirm cu încredere că fermecătoarele țărăncuțe care își alăptează copiii par foarte atrăgătoare în ochii bărbaților. Vorbesc din punctul de vedere al bărbaților. Bărbații simt o satisfacție profundă atunci când își văd femeia iubită alăptând la sân copilașul lor comun. Într-o minte luminată, acest tablou naște o mulțime de sentimente calde.” Una dintre bucuriile alăptării pentru femei este soțul ei radiind de fericire atunci când își vede pentru prima dată copilul la sânul mamei.
După discuția cu psihologul Natalia Melehina și medicul ginecolog Marcel Bejan, am vrut să aflăm părerea bărbaților, pe care i-am rugat să răspundă la următoarea întrebare: Ați simțit gelozie în momentele în care soția alăpta la sân copilul dumneavoastră?
Andrei Mardari, fotograf:
„Atunci când soția alăpta, acest proces nu îmi provoca gelozie, din contra, îi conferea în ochii mei sexualitate”.
Alexandru Ceban, jurist:
„Am o atitudine pozitivă față de procesul de alăptare și nu am simțit nici un fel de gelozie. Este vorba despre alimentația sănătoasă a copilului meu, adică despre sănătatea și imunitatea lui.”
Ivan Aculov, cântăreț și compozitor:
„Despre ce gelozie poate fi vorba? Copilul este o părticică din mine și soția mea, iar alăptarea este unul dintre acele momente magice pe care le-am împărtășit cu soția timp de 2 ani. Uneori am fost nevoit să ajut și eu, să spunem așa, pentru ca soția să nu dezvolte mastită.”
Dmitri Petrenco, administrator al unei societăți mixte:
„Nu. Nu concep așa ceva. Desigur, a trebuit să mă împac cu gândul că atenția principală a soției era îndreptată spre copil.”
A pregătit Cristina Scripnic
