În prezent se vorbește foarte mult despre beneficiul alăptării naturale a bebelușului. Prin „naturală” înțelegem alăptarea cu laptele matern, fără a-i da copilului altceva să bea sau să mănânce, și hrănirea de câte ori are nevoie acesta (mai este numită liberă). În articolul ce urmează vom încerca să vă explicăm ce presupune aceasta.
Cum alăptăm?
În realitate e foarte simplu: bebelușul are rolul de a dirija acest proces. Micuțul se va pune la piept de câte ori acesta va insista și va rămâne la piept atât cât va avea nevoie. Regimul unei astfel de alăptări poate fi cam așa: copilul se trezește cu un plâns insistent, care ne atenționează că este flămând. Dacă mama se apropie de el și-l ia în brațe, iar el nu se liniștește, trebuie să-i schimbați scutecul, apoi să-l puneți imediat la sân, nu-l lăsați să aștepte!
Reiterăm: micuțul se pune la sân de fiecare dată când plânge. Se discută foarte mult în privința că micuțul nu poate să se înfometeze, dacă s-a trezit aproximativ după 40 de minute după ce a mâncat, acesta nu trebuie alăptat. Specialiștii în domeniu împărtășesc ideea că supraalimentarea cu lapte matern este imposibilă. Iată de ce în pediatria modernă există un standard de aur – punerea la sân „la primul scâncet”. Atâta timp cât sânul îl liniștește pe micuț, trebuie să continuați acest mod de alăptare. Dacă nu va vrea să sugă, nu o va face. Într-un cuvânt, nu vă temeți să-l puneți la sân de câte ori plânge.
Pentru ce?
În primele trei-patru săptămâni, bebelușii sug mai des, uneori până la o oră. Aceasta este determinată de faptul că acesta este un proces mai dificil de la început (de aceea micuții mai firavi sunt hrăniți din biberon, pentru a le fi mai ușor). Copilul va adormi la sân, să se odihnească, și apoi va suge iar. Primele 10-15 minute va suge prin somn. Când se va sătura, va lăsa singur mamelonul sau va înceta să sugă, atunci puteți să-i scoateți încet sânul din guriță și să-l culcați în pătuc.
În afară de aceasta, suptul pentru copil nu este doar o modalitate de alimentare, dar și satisfacerea reflexului de sugere. Copiii se nasc cu un reflex de sugere sporit (mai exact, cu necesitatea de satisfacere a acestui reflex). Suptul stimulează procesul de inhibare în sistemul nervos central. Aceasta înseamnă că, pentru a fi liniștit pe parcursul zilei, micuțul are nevoie să sugă un anumit timp pe zi.
În sfârșit, aflarea la sân este o posibilitate de a sta cu mama. Bineînțeles că acesta e visul fiecărui sugar – să stea în brațele mamei, iar ei obțin cu orice preț aceasta, doar nimic în afară de a suge încă nu pot. Nu e de mirare că cer cu insistență să fie puși să sugă și lungesc această procedură: dacă îi arăți mamei că te-ai săturat, imediat te va pune în pătuc și te vor lăsa singur!
Care sunt beneficiile?
Alăptarea liberă stimulează lactația, pentru că micuțul este pus la sân mai des decât în cazul unui regim. Se golesc mai bine sânii, ceea ce reduce riscul de stagnare a laptelui – staza laptelui și a consecinței acesteia – mastita. Bebelușii își recuperează greutatea repede după naștere, adaugă în greutate și cresc mai repede. Pentru că alăptarea liberă e mult mai fiziologică (corespunde bioritmului real, dar nu ipotetic), copilașii se simt mai liniștiți. Aceasta însemnând că mama nu va trebui să rabde plânsetul micuțului până la ora alăptării, iar mai apoi să se simtă vinovată atunci când va trebui să-l trezească la o anumit oră.
Câteva sfaturi
Probabil, ați înțeles ce este mai corect și mai simplu – să lăsați micuțul să decidă când și cât să mănânce. De regulă, tinerele mame acceptă mai ușor să-l hrănească mai de câte ori o cere micuțul, dar, nu știu de ce, nu acceptă a doua parte – să nu-l hrănească dacă acesta nu cere. Dacă copilul doarme vreo 4 ore, încep să se alarmeze că acesta este flămând și-l trezesc pentru a-l hrăni. Imaginați-vă cum ați reacționa dumneavoastră la aceste străduințe ale apropiaților!
Iar somnul este mai important pentru puiul de om decât pentru adulți, pentru că sistemul nervos central al acestuia și activitatea nervoasă superioară abia se formează. Într-un fel, somnul este mai important decât hrana. Toate procesele principale de prelucrare a informației au loc în somn. De aceea, dacă micuțul doarme mai mult, verificați dacă doarme bine și lăsați-l să doarmă. Nu vă faceți griji: cum va flămânzi, va da de știre.
Dacă micuțul se trezește mai des (de exemplu, la fiecare 40-60 de minute), tânăra mamă poată să nu știe la ce sân să-l pună pe micuț: să alterneze sânii la fiecare alăptare? Există o schemă simplă: e corect să puneți copilul la alt sân la fiecare 2-2,5 ore sau după ce copilul a golit un sân. În astfel de cazuri nu se vor forma blocaje.
Nu e cazul să mai vorbim despre faptul că alăptarea nocturnă este unul dintre cele mai importante criterii ale alăptării naturale. Din punct de vedere fiziologic, copilul trebuie să aibă 5,5-6 kg ca să respecte un interval de 5 ore între mese. Pentru micuții cu o greutate mai mică, refuzul alăptării nocturne reprezintă o disfuncție a mecanismului natural. Iar în cazul în care copilul a depășit această greutate, pediatrii susțin că el singur trebuie să renunțe la alăptare pe timp de noapte, astfel că mama nu poate decide să întrerupă procesul alăptării.
Până când?
Trebuie să remarcăm că, pe măsură ce copilul crește, se va alimenta mai regulat. În primul rând, prizele de alăptare vor fi mai scurte. Acest moment intervine individual: unii, după o lună, vor renunța la sân imediat după ce se va sătura, alții vor lungi procedura pentru 20-30 de minute. Scurtarea timpului de alăptare este determinată de faptul că micuții cresc și le sporesc puterile, putând să sugă cantitatea necesară de lapte în mai puțin timp, scade necesitatea de sugere și, în sfârșit, vor găsi alte posibilități de comunicare cu mama. În al doilea rând, orele de alăptare se vor apropia de cele ale unui regim, iar intervalele vor fi mai egale. În curând mama va putea să prevadă momentul când micuțul va vrea să mănânce.
