1. Autotratamentul
Cauze – încrederea exagerată în sine şi lipsa de responsabilitate a unor mame şi taţi, care nu doar se tratează ei înşişi, ci îşi tratează şi copiii. Un factor favorizant este politica criminală a statului, care creează condiţii şi permite circulaţia liberă a antibioticelor.
2. Folosirea în scopuri profilactice a antibioticelor în cazul infecţiilor virale
Problema principală constă în faptul că acest fenomen nu este determinat doar de autotratament. Şi mulţi medici sunt convinşi de eficienţa profilactică a terapiei cu antibiotice, iar această practică nocivă este foarte extinsă, cu acordul tacit al organelor de conducere a sistemului de sănătate.
3. Utilizarea locală iraţională a unor medicamente sistemice
Antibioticele administrate sistemic (intern, intramuscular, intravenos) nu trebuie, în nici un caz, folosite local (picături în nas, unguent etc.). Există doar două excepţii: otita purulentă şi conjunctivita purulentă.
4. Întreruperea înainte de termen a curei cu antibiotice
Argumentele sunt următoarele: mă simt mai bine, febra a scăzut, de ce că înghit atâtea medicamente… Durata tratamentului în fiecare caz concret depinde de o multitudine de factori. De exemplu, de mecanismul de acţiune a preparatului antimicotic, de capacitatea lui de a se acumula în diverse organe şi ţesuturi. Pentru fiecare infecţie sunt determinate termene optime de tratament, care reduc la minimum riscul de recidivă.
5. Utilizarea repetată a aceluiaşi antibiotic la un diagnostic analogic sau recidivă
Orice utilizare repetată a medicamentului creşte riscul reacţiilor alergice. Acest lucru este foarte important de ţinut minte la tratamentul copiilor cu antibiotice.
Dacă una şi aceeaşi boală se repetă peste o scurtă perioadă de timp, este logic să presupunem că apariţia ei repetată este legată de microbii rămaşi „nevătămaţi” după prima cură de tratament, iar ca urmare, preparatul folosit prima dată va fi ineficient.
6. Nerespectarea regulilor de tratament şi a dozelor
Nu există reguli universale de administrare a antibioticelor. Frecvenţa administrării variază între o dată până la 4 ori în 24 de ore, la ore legate sau nu de mese, unele preparate nu pot fi luate cu lapte, precum şi multe alte nuanţe… Deseori pacienţii nu citesc cu atenţie instrucţiunile de administrare şi nici nu ascultă sfaturile medicului, iar urmările sunt fireşti: tratamentul este departe de a fi raţional şi de a avea rezultatele scontate.
Autor: Komarovsky E. O.
