mamaplus

Cezara Dilevschi: Cum influențează familia comportamentul copilului și când este necesar adresarea urgentă la psiholog

-
//
26.03.2019

Comportamentul copilului este ceea ce se vede cu ochiul liber și depinde mult de temperamentul lui și etapă lui de dezvoltare. Temperamentul este înnăscut, adesea moștenit, fiind latura dinamică a copilului. Fiecare copil e unic în felul său și se dezvoltă în ritmul său. La fiecare etapă de vârstă ale necesitățile sale de dezvoltare și dacă nu vom ține cont de ele vom avea „comportamente problemă”, explică Cezara Dilevschi, psiholog – psihoterapeut.

Cezara Dilevschi
Psiholog-psihoterapeut

Cum influențează familia comportamentul copilului?

Familia are un rol important în dezvoltarea copilului. În primii ani de viață, de la 0 la 3 ani, ei sunt „cel mai important exemplu”, pe palierele comportamentale, cognitive și psihoemoționale. Copilul când începe a merge la grădiniță are deja alte exemple și alt mediu. Familia joacă un rol important în viața copilului, în adolescență lucrurile se schimbă,  70% influență grupului și 30 % influență familiei.

Când ar trebui să ne îngrijoreze comportamentul lor?

Bazându-ne doar pe comportament  ar însemna să fim superficiali. Nu putem schimba comportamentul unui copil dacă nu încercăm să înțelegem cum a gîndit într-un moment dificil, ce a simțit, ce l-a făcut să procedeze într-un mod sau altul.

Țineți minte triada: emoția - gândul - comportamentul. Că să menajăm o situație mai dificilă începem prin a înțelege ce a simțit micuțul, la ce se a gîndit, apoi ce a făcut. În mod firesc ar trebui învățat despre emoții. 

De când începe modelarea psihică a micuțului?

Modelarea se începe odată cu primele secunde din viață. Începând cu crearea atașamentului, dezvoltarea abilităților sociale, emoționale  și cognitive. Comportamentul adulților devin că o voce interioară a copilului pe tot parcursul vieții lui.

Care ar fi 3 lucruri interzise în relația părintelui cu copilul?

 1. Abuzul în orice formă a lui (fizic, verbal, sexual, neglijare);

2. Să nu inversăm erarhia. Să nu uităm niciodată că părinți suntem noi și ei sunt copiii, să rămânem fermi, dar calzi. Ne conducem după interesele copilului păstrând rolul de părinte rațional.

3. Să comparăm copilul cu alt copil,  cu fratele sau sora. Nu am văzut nici un copil care să compare părinții cu alți părinți, din simplu motiv că nu are alții.

Cum afectează adulții încrederea celui mic în propria persoană?

Copilul învață prin explorare și prin propriile experiențe. Afectăm mult încrederea lui în sine când știm mai bine ce îi trebuie lui și impunem părerea noastră. O putem face mai simplu și dându-i iluzia controlului prin alternativele oferite. De exemplu, copilul vrea să meargă în maiou cu mînecă scurtă la grădiniță, înțelegem că îi va fi frig, propunem alternative: poți îmbracă maioul tău preferat și deasupra alegi tu o maletă cu mânecă lungă sau orice ce alegi.

mamaplus

 Care sunt cele mai frecvente greșeli a părinților referitor la comportamentul copilului?

Cele mai frecvente greșeli sunt:

1. Neinformarea părinților vizavi de necesitățile de baza în dezvoltarea copiilor după vârstă.

2. Stilul parental disfuncțional: neimplicat, autoritar, permisiv și supraprotectiv.

3. Axarea doar pe comportament, ceea ce nu poate modela în profunzime felul în care acționează copilul.

4. Lipsa răbdării.

5. Prea multă structura fără ai oferi inițial căldură.

Ce comportament al copilului nu ar trebui ignorant?

Când e agresiv și lovește pe alții/sine,  când te întrerupe,  când are frici, când e furios, când  plânge,  cînd mănâncă prea mult/puțin,  când nu e politologie cu alții.

Când e obligatoriu să îți duci copilul la un psiholog?

– Întârzieri în dezvoltarea limbajului, în raport cu alţi copii de aceeaşi vârstă;

– Dificultăţi legate de somn (copilul nu doarme singur), episoade de insomnie, dorinţa de a dormi foarte mult, dar la ore nepotrivite în timpul zilei, de alimentaţie (mănâncă extrem de puțin, refuză mâncarea, orice masă este însoţită de episoade de plâns, desene animate sau poveşti);

– Dificultăţi de atenţie sau învăţare (copilul nu “stă locului” nici măcar în activităţi care par să îi facă plăcere);

– Crize de furie.

Preferabil să ținem cont de aceste lucruri cînd vorbim de educație și modelare comportamentală.