Continuăm, în Săptămâna Mondială a Alăptatului, să răspundem la diverse întrebări legate de această temă. Astăzi vom încerca să medităm mai mult la aspectul psihologic al alăptării naturale. Citiți în contuare un material de autor al psihologului Ana Gavriliuc.
Sănătatea umană este o problemă care frământă multă lume. Ce contribuie la formarea unei bune stări de sănătate la copil? De ce depinde păstrarea acesteia? Longevitatea este un cadou al predecesorilor pentru locuitorii de astăzi ai Plantei? Întrebări sunt multe! Răspunsuri și mai multe! Cu toate acestea, mulți cercetători acordă o atenție sporită primului an de viață, și aceasta este corect. Au fost scrise tone de cărți despre importanța educației, grijii, alăptării, creării condițiilor pentru nou-născut, dar fiecare generație de mame revin la aceste probleme iarăși și iarăși. Prin urmare, ele sunt actuale și în timpurile noastre marcate de accentuate schimbări social-economice.
Astăzi, fiecare femeie gravidă știe despre avantajele alăptării naturale, dar puține au îndrăzneala să întrebe în glas care este folosul pentru ea, în special dacă bebelușul este neplanificat, neașteptat, împiedicând atingerea unor scopuri personale. Despre aceasta nu se vorbește în societate. Nedorința mamei de a alăpta copilul este condamnată de societate, însă problema nu devine mai puțin importantă pentru tinerele mămici.
Tocmai de aceea vreau să menționez darurile suplimentare pe care le oferă natura înțeleaptă femeilor care decid să își realizeze predestinarea.
1. Alăptatul copilului în decursul primei ore de la naștere reduce riscul hemoragiei uterine după naștere.
2. În timpul alăptării naturale, organismul femeii produce cantități mari de hormoni (oxitocină și prolactină) în sânge, ceea ce contribuie la formarea sentimentelor materne. Amintim că oxitocina și prolactina sunt numite hormoni ale maternității.
3. Datorită alăptării îndelungate se arde o cantitate mare de calorii, iar femeile pierd mai repede kilogramele în plus și revin la formele lor normale.
4. Reducerea frecvenței bolilor oncologice la mamă. Alăptarea la sân pentru cel puțin 3 luni reduce cu 50% riscul apariției cancerului mamar. Dacă mama alăptează câțiva copii, atunci alăptarea fiecărui copil următor până la vârsta de 2 luni se reduce cu 25% riscul apariției cancerului ovarian.
5. Femeile care alăptează timp îndelungat suferă mai rar de osteoporoză.
După cum vedeți, putem afirma cu încredere că mama-natură are grijă de femei. Probabil că și mama trebuie să se gândească la copilașul său, și nu doar la cum ia în greutate, cum crește, ce cuvânt va pronunța pentru prima dată, când va face primul pas, dar și la particularitățile mai profunde de formare a personalității copilului, ale cărei baze sunt puse în primul an de viață și îl însoțesc până în ultima zi.
Încă în lucrările bine cunoscutului psihanalist Sigmund Freud există indicații referitor la importanța alăptării la sân. Principalul organ de simț al micuțului în această perioadă este gura. Cu ajutorul gurii el nu doar se hrănește, ci și cunoaște lumea înconjurătoare, are o mulțime de senzații plăcute. Micuțul este incapabil să se separeu de mamă. Această legătură simbiotică, care a existat pe parcursul sarcinii, continuă și acum. Micuțul se percepe pe sine și pe mama lui ca un tot întreg, iar sânul mamei – ca pe o continuare a propriei persoane. Sânul mamei aduce nu doar plăcere, ci și sentimentul de siguranță, apărare și încredere.
Iată de ce este atât de important alăptatul natural – pentru micuț nu există nimic mai important în lume ca sânul mamei. Este important și contactul fizic, copilașul trebuie să simtă cu tot corpul căldura mamei.
La această vârstă bebelușii sunt deseori neliniștiți când mama nu este alături. Ei refuză să doarmă singurei în pătuț, încep să ție chiar dacă mama pleacă pentru puțin timp, vor permanent în brațe. Nu îi refuzați. Atunci când veniți la cererea copilului, nu înseamnă că îi îndepliniți toate mofturile, ci îi confirmați încrederea în sine și în lumea din jur. Acum nu este timpul pentru o educație severă. Freud a delimitat două tipuri opuse de comportament matern:
- Strictețea excesivă a mamei și ignorarea necesităților copilului;
- Protecția excesivă din partea mamei, atunci când ea este gata să îndeplinească orice dorință a copilului înainte ca acesta să o conștientizeze.
Ambele aceste modele de comportament conduc la formarea la copil a unui tip oral-pasiv al personalității. Ca rezultat apare sentimentul de dependență, neîncredere în sine. Pe viitor un astfel de om așteaptă de la cei din jur o atitudine „maternă”, simte nevoia de aprobare, susținere. O persoană oral-pasivă este foarte încrezătoare, dependentă.
Grija pentru copil, alăptatul îndelungat, contactul fizic, somnul în comun, din contra, contribuie la formarea încrederii în sine.
În a doua jumătate a primului an de viață începe etapa oral-sadică de dezvoltare. Ea este legată de apariția dințișorilor. La supt se adaugă mușcatul, apare caracterul agresiv al reacții copilului la lipsa îndelungată a mamei sau la nesatisfacerea dorințelor sale. Ca urmare a mușcăturii, tendința copilului spre plăcere intră în conflict cu realitatea. Persoanele cu fixare pe această etapă sunt cinice, sarcastice, înclinate spre conflicte, au tendința de a-i domina pe ceilalți pentru a-și realiza scopurile personale.
Înțărcatul brusc, timpuriu, grosolan, biberoanele, suzetele provoacă o fixare pe etapa orală de dezvoltare, care se va manifesta ulterior prin obiceiul de a roade unghiile, de a mușca buzele, de a roade pixurile, gume de mestecat. Fumatul, plăcerea de a vorbi mult, teama patologică de a rămâne flămând, dorința de a mânca bine sau de a bea în momentele tensionate sau neliniștite sunt, de asemenea, fixări pe faza orală. Aceste persoane au deseori un caracter depresiv, au sentimentul de lipsă, pierderea a ceva important.
Autor: Ana Gavriliuc
