Vă amintiți afirmația, care invadase internetul, că un copil râde în medie de 400 de ori pe zi, iar un adult – de doar 15? Ei bine, este timpul să influențăm pozitiv asupra statisticii. Zâmbiți! Da-da, zâmbiți chiar acum! Ați zâmbit? Foarte bine! Dar pentru ca să o faceți și mai des, am selectat pentru dumneavoastră cele mai interesante fapte și cercetări despre râs. Poate că acestea vor deveni pentru dumneavoastră un stimulent să arătați celor din jur dinții nu doar de Ziua Păcălelilor!
Cel mai cunoscut „cercetător” al râsului este doctorul Robert Provine de la Universitatea statului Maryland. Una dintre tezele lui principale este că, în majoritatea cazurilor, oamenii nu râd din cauza glumelor bune, ci folosesc râsul ca o parte integrantă a vorbirii. În cadrul unei cercetări științifice a doctorului Provine au fost ascultate pe furiș discuțiile oamenilor în locuri publice. Studiile au arătat că, în 10-20% dintre cazuri, râsul apare din cauza glumelor, iar în restul de 80-90% râsul este parte a discuțiilor și transmiterii emoțiilor.
Râsul și zâmbetul sunt capacități oferite omului de la naștere. Există mii de forme și tipuri de râs, însă savanții delimitează, de regulă, două grupe de bază: râsul spontan, care apare de la sine și pe care nu îl putem controla, și râsul forțat/fals, pe care îl auziți în discursul unei persoane emoționate sau nervoase. După cum s-a demonstrat, creierul nostru simte automat diferența. Atunci când auzim un râs forțat, se activează zona cunoscută drept cortexul prefrontal medial al creierului.
În timpul studiului a fost efectuată scanarea creierului, care a arătat că râsul este molipsitor. Chiar și în timpul scanării, adică într-o situație mai puțin veselă, se observă următoarele: creierul reacționează la râsul altei persoane, și anume pregătește mușchii feței pentru a zâmbi.
Robert Provine este totuși destul de sceptic în ceea ce privește beneficiile râsului. El afirmă că toate dovezile referitoare la beneficiile râsului sunt discutabile. Majoritatea cercetărilor au fost reduse ca dimensiuni și destul de problematice. Cu toate acestea, am vrea totuși să credem că oamenii veseli și pozitivi vor fi recompensați, cel puțin, cu o viață lungă și frumoasă.
Cu siguranță însă nu putem contesta faptul că râsul este atrăgător. Suntem atrași, vrem-nu vrem, de un străin care râde la glumele noastre. Și cât de des auzim că râsul este benefic pentru forma noastră fizică! Dar oricât de mult am vrea să credem acest lucru, oricât de tare am râde, râsul nu va arde mai multe calorii decât exercițiile fizice. Cu toate acestea, râsul accelerează într-adevăr procesele de consum al energiei și ritmul cardiac cu aproape 20%. Reiese că 10 minute de râs ne ajută să ardem între 10 și 40 de kcal. Pare un rezultat bun!
Ei bine, să trecem de la teorie la practică. Ați aflat multe despre beneficiile râsului, iar acum este timpul să râdem din toată inima. Vedetele din capitală, cunoscute pentru simțul fin al umorului, ne vor povesti istorioare haioase din viața lor.
Mihail Țurcan, prezentator, MC, muzician
Această istorie s-a întâmplat în una dintre zilele mele de naștere, la 31 sau 32 de ani, parcă. Era „joia curată”. Nu avem nici un chef să sărbătoresc. Telefon. O comandă de la un client serios. Mai mult, la telefon era o persoană din partea unui client concret, al cărui număr îl aveam înregistrat. Mi se spune că au oaspeți importanți, este o petrecere închisă la un club de karaoke. Ajung acolo. Frumos. Intru – nimeni. În schimb pe scenă stau aliniate instrumentele muzicale și o masă este frumos aranjată. Baloane… Sun clientul. Mi se spune că delegația va ajunge în curând. Aștept. La un moment dat din bucătărie încep să iasă muzicienii, apoi prietenii, cam vreo 20, și fiecare îmi urează „La mulți ani!” În timp ce încerc să înțeleg ce se întâmplă, se cântă „Happy Birthday!” Apare Iudjin (Eugen Ianco) și înțeleg că nu va fi vorba despre nici o comandă. Am stat la masă, am cântat, am băut. Pe drumul de întoarcere am fost opriți de un echipaj al poliței. Ne-au dus la secție. Să vă spun drept, credeam că din clipă în clipă vor ieși striperițele, însă totul era serios. Amendă și escortă. Dar faza a fost tare!
Pavel Duganov, maestru de ceremonii
Totul s-a întâmplat încă la universitate. Aveam în grupă un băiat care semăna cu mine ca două picături de apă. Toți ne confundau. Eu susțineam în locul lui examenele mai complicate, iar el a luat examenul de șoferie pentru mine. Și iată că a decis acest băiat să se însoare. Nunta a avut loc la restaurantul „Plovdiv”. Însă administrația restaurantului a pus o condiție: pentru ca evenimentul să se desfășoare în noua sală de banchete, care nu fusese încă inaugurată, mirele trebuia să facă rost de scânduri decorative pentru gard. În acele vremuri erau un deficit total, iar Serioja (așa îl chema pe prietenul meu geamăn) a început căutările. A găsit scânduri în ziua nunții, departe de oraș, dar mașina lui s-a împotmolit în zăpadă. Însă nunta trebuia să înceapă. Mi-a dat telefon și m-a rugat să stau alături de mireasă, lucru pe care eu l-am făcut cu plăcere. Nimeni nu a observat schimbarea. Dar să vedeți mirarea oaspeților când pe la mijlocul nunții în sală a intrat în fugă mare un alt „mire” și, fără să spună un cuvânt, m-a împins într-o parte și și-a ocupat locul lângă mireasă. Unica întrebare pe care mi-a adresat-o a fost dacă strânsesem deja plicurile cu darul…
Alexandru Șișchin, actor, prezentator
Acest caz s-a întâmplat relativ recent. Într-o zi cu totul obișnuită, mă cheamă regizorul teatrului și, cu o mină serioasă, declară că trebuie să vorbim urgent. Am înțepenit, pentru că nici nu îmi puteam imagina despre ce poate fi vorba. El a început să își exprime nemulțumirea referitor la faptul că eu lansez prea multe zvonuri despre teatru. La început m-am pierdut, pentru că nu îmi aminteam să fi făcut așa ceva, însă apoi tot discursul lui s-a transformat pentru mine într-un zgomot surd. Întreaga mea atenție era concentrată pe o cameră de filmat ascunsă prost. Era o farsă din partea redacției emisiunii „AI SHOW”, unde eram invitat. Farsa a fost reușită, însă eu am stricat totul, observând prea repede camera ascunsă.
Eugen Dudceac, prezentator, regizor, clipmaker
Deși umorul își găsește întotdeauna loc în viața mea, nu am avut niciodată parte de o farsă de proporții. Țin minte că în copilărie stricam împreună cu prietenii casete de magnetofon și, când se însera, atârnam pelicula de copaci. Ne ascundeam în tufișurile din apropiere și așteptam trecătorii. Semăna cu o emisiune cu farse de la televizor. Reacțiile erau total diferite. Unii credeau că este pânză de păianjen, alții se speriau, iar alții se enervau. Iar odată, la școală, șefa clasei ne-a păcălit pe toți. A spus că ne așteaptă nu știu ce verificare importantă și trebuie să ne îmbrăcăm de sărbătoare. Am urmat instrucțiunile și am venit dichisiți la școală, unde ne aștepta o mare dezamăgire: șefa nu doar că nu corespundea dress code-ului, dar și a râs de noi!
Stas Oxanii, videoblogger, actor
Acum îmi amintesc cu zâmbetul pe buze de această întâmplare, însă în copilărie nu am vedeam nimic amuzat. Când eram mic, mama pleca destul de des seara la o prietenă în vizită. Nu îmi plăcea deloc acest lucru. Pe de o parte înțelegeam că sunt bărbat și trebuie să fiu curajos, dar pe de altă parte – îmi era taaare frică! Și iată că pe 1 aprilie mama îmi spune că prietena ei își sărbătorește ziua de naștere și, cel mai probabil, va ajunge acasă spre dimineață. M-a întrebat dacă pot sta singur întreaga noapte. Am înțeles imediat că este o păcăleală și am răspuns că nu este nici o problemă. Doar pe la 4 dimineața am înțeles că nu era nici un fel de glumă la mijloc… Uite-așa m-am păcălit singur.
