Mulţi tătici visează să îşi ducă fiii la o secţie de arte marţiale, pentru a transpune în viaţă visul lor tineresc despre un supererou puternic şi neînfricat. Mamele însă au o atitudine sceptică faţă de orice manifestări războinice, de aceea ridică din umeri îngrijind vânătăile de pe genunchii copiilor. Despre cum ar trebui să decurgă pregătirea fizică a băieţilor pentru ca aceştia să poată să se apere, dar să nu rănească pe alţii, a povestit pentru Mamaplus.md Dmitri Bordeniuc.
De la ce vârstă putem transforma băieţii în mici „soldaţi universali”, pentru a nu le afecta organismul în creştere?
De fapt, eu nu cred că este nevoie să transformăm băieţii în „soldaţi universali”. Cu toate acestea, practicarea luptelor marţiale poate fi începută de la vârsta de 6-7 ani. La o vârstă mai fragedă este nevoie de o abordare individuală. Cel mai mic sportiv pe care l-am avut şi-a început antrenamentele de la vârsta de 3 ani. Acesta nu este un caz singular, dar nici unul foarte frecvent.
Cum trebuie dozat efortul în cazul copiilor?
În mod individual, pe măsura adaptării la efort. Este important nu doar de a evita suprasolicitarea copilului, ci şi de a nu-i tăia pofta de antrenament. Aici totul depinde de antrenor, de experienţa lui şi de capacitatea de a găsi o abordare individuală pentru fiecare copil.
Sunt suficiente lecţiile de sport pentru dezvoltarea fizică armonioasă sau recomandaţi activităţi sportive extraşcolare pentru băieţi?
Eu recomand activităţi suplimentare nu doar băieţilor. Minte sănătoasă într-un corp sănătos – acestea nu sunt vorbe în vânt. Fiica mea are 9 ani şi practică taekwondo de doi ani.
Copiii pot să practice sportul în fiecare zi sau trebuie să facă pauze de câte o zi sau două?
Orice eforturi necesită timp pentru restabilirea organismului, iar în cazul în care copilul (şi nu doar copilul) nu îşi restabileşte forţele după efort, efectul antrenamentelor este minim. La etapa iniţială se consideră ideal programul de 3 antrenamente pe săptămână.
Ce exerciţii pentru bărbaţi nu sunt recomandate băieţilor de vârstă fragedă?
Este posibil ca unii antrenori să nu fie de acord cu mine, însă eu consider că acestea sunt, în primul rând, exerciţiile cu gantere, în special greutăţi mari.
În cazul unui atac pe stradă, are copilul vreo şansă să scape din mâinile atacatorilor adulţi? Ce procedee de luptă sunt mai eficiente şi mai rapide în situaţii extreme?
Lupta de stradă este o poveste aparte, care necesită o pregătire specială şi care nu are nimic comun cu sportul. Foarte des, chiar şi cei mai experimentaţi sportivi nu sunt pregătiţi pentru astfel de situaţii. În stradă nu există reguli, nu există arbitri gata să oprească lupta în orice moment, nu există nici luptă propriu-zisă. Bătăile de stradă presupun, în primul rând, o anumită stare de spirit şi un anumit tip de comportament, care nu se învaţă la secţiile sportive. Din fericire, astfel de situaţii sunt destul de rare. Însă pentru a creşte încrederea în forţele proprii, pentru a nu se lăsa călcat în picioare, iar în caz de necesitate pentru a-i apăra pe cei mai slabi, artele parţiale sunt perfecte. Atunci când sunt rugat să pregătesc pe cineva „pentru un pericol de stradă real”, eu recomand cumpărarea unei arme sau, şi mai bine, angajarea unui bodyguard. Se mai întâmplă şi minuni, dar foarte rar. Pur şi simplu trebuie să evităm situaţiile extreme, căci, după cum se ştie, cea mai bună luptă este cea pe care am evitat-o.
Micii sportivi vor dori, cu siguranţă, să pună în aplicare competenţele de autoapărare obţinute. Cum să evităm transformarea sportivului în bătăuş?
Este o eroare destul de comună. De regulă, copilul care practică artele marţiale are posibilitatea de a-şi vărsa energia negativă şi de a-şi primi doza de adrenalină în sala de antrenamente (dacă există această necesitate). Luptele marţiale reduc agresivitatea, ne învaţă să ne controlăm emoţiile, şi nu viceversa. Deşi, iarăşi, totul depinde de antrenor, de viziunile şi ideile pe care le cultivă discipolilor.
Ce sfaturi aţi da copiilor pentru a se apăra de agresori pe stradă sau în scara blocului?
Experţi în aceste probleme sunt reprezentanţii altor structuri, foarte îndepărtate de sport. Recomandarea principală pentru copii este să evite astfel de situaţii, şi anume:
- să nu meargă singuri pe stradă, în special seara;
- să evite „expediţiile” în locuri necunoscute;
- să nu urce în lift/maşină cu persoane necunoscute;
- să nu intre în scara blocului singuri, dacă în apropiere se află persoane suspecte;
- să nu vorbească pe stradă cu persoane necunoscute;
- în caz de pericol să fugă sau să strige după ajutor.
