Se zice că instinctul matern se trezește, la un moment dat, în fiecare femei. Ce să faci dacă ai deja 20, 30, 40 de ani, iar acest instinct nici nu se gândește să se trezească? La această întrebare a răspuns pentru Mamaplus.MD Natalia Melehina.
Este normal ca o femeie adultă să nu simtă dorința de a avea copii, chiar dacă femeile de aceeași vârstă au deja câte unul sau doi?
Realizarea femeii ca mamă este, fără îndoială, una dintre cele mai importante scopuri ale vieții ei. Dar oare toate femeile și în toate situațiile își doresc să fie mame? Eu mă străduiesc să nu fiu niciodată categorică în răspunsuri. În societatea noastră există multe stereotipuri și prejudecăți, potrivit cărora o femeie fără copii este, cel puțin, nerealizată și neîmplinită. Nu cred că acest lucru este adevărat. Pentru că nu se știe niciodată de ce o femeie își dorește copii: din cauza faptului că „așa e normal” sau a instinctului natural.
Știți, să fii mamă este o artă, și nu fiecare femeie are înclinațiile și abilitățile necesare, iar acest fapt poate conduce la traume morale pentru copil. Totodată, există mame extraordinare, femei capabile să inspire și să impulsioneze un bărbat sau din contra, femei care pot face multe lucruri utile fără să fie mame. De aceea, dacă femeia nu simte dorința de a avea copii, nu trebuie să fie forțată, încercând să determinați apariția acesteia. Această nedorință poate fi determinată însă nu de emoții și sentimente reale, fiecare situație trebuie analizată în parte.
În ce circumstanțe această nedorință poate fi imaginară?
Instinctul matern apare sub influența a diverși factori. Primul și cel mai principal, este stabilitatea și încrederea în ziua de mâine. Acesta este determinat prin evoluție. Femeia își alege instinctiv un partener care ar putea să aibă grijă de ea și de copil, atunci când ea nu va fi capabilă de acest lucru. Dacă femeia nu are un asemenea partener, instinctul matern nu se trezește.
Pot exista și alte circumstanțe: cu toată dorința și eforturile de a asigura viitorul său și al copilului, femeia este pur și simplu epuizată, iar gândul la maternitate îi poate cauza un șoc, din cauza faptului că un copil înseamnă putere, răbdare, suprasolicitare fizică și psihică. În acest caz femeia are nevoie de un concediu relaxant, de odihnă, iar abia apoi va putea lua decizia dacă vrea sau nu să devină mamă.
Sau, nu rareori, femeia a fost programată în acest fel de către mama sa, în copilărie, iar acest program inhibă, subconștient, dorința de a avea copii.
Care sunt motivele care le induc pe femei în eroare?
Principalul motiv, pe care l-am întâlnit în practica mea, este frica femeii că va fi abandonată de bărbat atunci când va afla că așteaptă un copil, deoarece bărbații sunt „împotrivă”. Dar acest lucru nu este adevărat, iar ceea ce trebuie să facă femeia este să discute cu bărbatul sincer și deschis, pentru că și el are o mulțime de temeri legate de responsabilitate.
Și, desigur, motivele materiale – teama „insuficienței” de mijloace bănești. Deseori, multe tinere nu iau în calcul faptul că apariția pe lume a copilului motivează bărbatul pentru noi realizări, principalul este ca femeia să se comporte corect. Aceasta nu înseamnă că trebuie să cădem în extreme și să naștem copii atunci când nu avem o bază cât de cât solidă, sperând în ajutorul divin. Dar nici fraza: „Să ne punem pe picioare, să cumpărăm mașină, apartament, să stângem niște bani și abia atunci ne putem gândi la copii…” nu este corectă: ați putea rămâne toată viața în așteptarea fericirii.
Familiile în care nu există copii pot fi cu adevărat fericite?
Sigur că pot. Dacă aceasta este alegerea lor, este destul de evident că sunt fericiți urmând-o. Și este posibil că, dăruindu-și dragostea unul altuia ca parteneri, această familie este mult mai fericită ca alta, în care există mulți copii, iar mama este mereu ocupată și nervoasă din cauza supraoboselii, ceea ce conduce la certuri interminabile între părinți. Iar dacă aceasta nu este alegerea lor și ei regretă că nu au copii, această situație nu este fatală și poate fi oricând corectată.
Ce se întâmplă dacă dorința de a avea copii vine prea târziu, atunci când femeia nu mai poate rămâne gravidă din cauze fiziologice?
Este important ca femeia să înțeleagă dacă aceasta este o dorință reală de a avea copii sau o influență socială, o consecință a prejudecății că „este timpul” ori „nu este normal ca toate prietenele să aibă copii, iar tu – nu”. În cazul în care femeia înțelege că aceasta este, într-adevăr, o dorință puternică de a educa și de a iubi un copil, problema poate fi rezolvată ușor: priviți câți copii minunați sunt în casele de copii, care își așteaptă mamele, pe care să le iubească nespus de mult. În plus, trebuie să înțelegem de unde vine această dorință. Este posibil ca, într-un anumit moment, femeia s-a simțit singură sau s-a certat cu partenerul de viață, iar gândul că dacă ar avea un copil nu ar mai fi singurică vine ca un colac de salvare. Dar nu uitați un lucru: atunci când copilul crește, nu mai aveți nici un drept asupra vieții lui. El devine o persoană adultă, care tinde să își construiască propriul castel, cu economia, regulile, curtea și familia regală proprie. Nu îl puteți forța să trăiască viața dumneavoastră, „pentru ca să nu vă simțiți singură”.
Dacă nu au această dorință, ar trebui femeile să se forțeze să nască un copil?
Părerea mea personală este că nu ar trebui, deoarece am văzut cazuri când femeia a născut doar pentru că soțul își dorea foarte mult un copil, dar ea nu era pregătită moral, iar acum copilul nu face decât să o irite și ea își caută motive să plece cât mai mult de acasă. Nu în zadar există vorba că orice copil trebuie să fie dorit.
Deși știu și o altă poveste, când femeia nu era pregătită să nască, dar, cu fiecare lună de sarcină, și-a îndrăgit tot mai mult copilul, iar acum nu își poate imagina viața fără el.
Este important să înțelegem cauzele reale ale nedorinței de a avea copii. Analizându-le, ne putem da seama dacă face totuși să naștem un copil sau nu.
Cum să nu programăm fetițele pentru „nedorința de a avea copii”?
Este foarte simplu. Copilul este o reflectare a acțiunilor, sentimentelor și emoțiilor adultului. În cazul în care vede cât de greu vă este cu ea, cât de dificile sunt relațiile cu tatăl, dacă repetați mereu că taxele de școlarizare sunt mari, fiica dumneavoastră va ajunge la concluzia că mama este nefericită și copiii sunt o povară, iar ca urmare nu își va dori copii atunci când va crește. Iar dacă veți repeta mereu că sunteți o mamă foarte fericită pentru că aveți o fiică și o iubiți nespus de mult, veți asocia fericirea cu apariția copiilor și „programul” de maternitate al copilului nu va avea de suferit.
Și rețineți: nu este nimic greșit în faptul că s-ar putea să nu vă doriți copii. Această nedorință poate fi temporară și situațională, determinată de un număr foarte mare de cauze, care pot dispărea sau pot rămâne. Nu vă fie frică de acest lucru, mai presus de toate fiți sincere cu voi însevă și iubiți-i pe cei pe care vreți să îi iubiți.
